Importanta Adevarului si falsa religiozitate

            Nu e greu de observat ca oamenii, ma refer evident la cei credinciosi, religiosi, sau la cei care cauta sa descopere Adevarul, ceilalti sunt oameni in devenire, s-au obisnuit atat de mult in credinta lor ca Dumnezeu sa nu le raspunda, s-au obisnuti atat de mult sa fie singuri incat nici nu mai concep posibilitatea unui raspuns din partea lui Dumnezeu.             Se complac in aceasta stare confortabila de asa zisa religiozitate dar care nu are nici o legatura cu Dumnezeu.             Traditie , obiceiuri si chiar marturisire. Nu ca Dumnezeu nu ar fi un obsrevator desavarsit si drept al fiecaruia, dar faptul ca omul nu-si sprijina afirmatiile, optiunile si actiunile pe Dumnezeu cel viu, ca nu se afla in comuniune constienta cu acesta il trimite inapoi la starea de egalitate cu cel nereligios si ateu.               Oamenii in ratacirea lor au ajuns la situatia in care sa declare cu de la sine putere ce poate si ce nu poate Dumnezeu. Fiecare si-l imagineaza dupa mintea lui dar nimeni nu e interesat de un Dumnezeu care sa fie cu adevarat Dumnezeu.               Viata asta are o logica, ea poate fi inteleasa. Ea are si un sens.                Daca nu vrei sa devii stapanul vietii si sa o traiesti ca pe un dar, atunci vei fi o victima a uriasului mecanism al ei si vei fi trait, vei fi exploatat de viata.                Viata este aventura spiritului iar acestuia nu ii pasa prea mult de furnicutele ratacite si care nu numai ca nu cauta adevarul dar nici nu le pasa de existenta acestuia.                 Asa se explica potopul si toate marile dezastre individuale sau planetare.                  Omule , Dumnezeu exista si El este viu si este cauza a totul. Vrei sa il cunosti, sa cunosti legile universului si sa fii invatat de El ce este Viata si cum se traieste ea? Sau vrei sa traiesti ca un fluture de noapte ce se avanta spre prima lumina?                 Vrei sa devii ceea ce ai fost creat sa devii sau vrei sa ramai in filozofiile tale sau poate intr-o existenta tampa ce nici macar nu se ridica la nivelul gandirii?                  Pentru ca nu mai este timp si sunt miliarde pe planeta si Dumnezeu nu va astepta pe fiecare in parte sa se trezeasca.                  Si eu am crezut ca planeta e plina de oameni... Dar apoi am vazut ca pana si poetii spun ca nu e nici o diferenta intre noi si firul de iarba...                  Dumnezeu nu are timp de mofturile si tampeniile unei furnici. Asta daca nu cumva furnica a devenit om prin iubire si ii daruieste Cretorului ceea ce Acesta cere de la ea... iubire.                  Chiar si de ar fi numai cateva sute de mii de oameni si tot mi s-ar parea mult... Dar nu este treaba mea asta. Treaba mea este sa inteleg ce este viata si de unde vine ea pentru ca in acest fel sa stiu ce am de facut.                  Curioasa creatura omul liber si lipsit de Dumnezeu. S-a demonstrat ca acesta il uraste de moarte pe cel care l-a creat pentru ca existenta Acestuia ii rapeste omului posibilitatea de a fi el insusi un Dumnezeu. Omul poate fi Dumnezeu numai in masura in care accepta sa devina una cu Dumnezeul adevarat.                   Am vazut ca omul isi omoara creatorul si aproapele fara regret si nu doreste in nici un fel sa fie deranjat de Acesta. Astfel omul ramane singur intr-un univers pe care nu vrea sa-l inteleaga...                    Am fost martor in aceasta lume a bunatatii si blandetii Creatorului. Am vazut ca cine cauta gaseste, am vazut ca Dumnezeu este drept si foarte rabdator, un tata ideal pentru oricine il descopera si il iubeste.                    Am vazut cum el atentioneaza personal sau prin ingerii lui pe fiecare om in parte. Am vazut ca orice judecata este precedata de avertismentele Sale. Am vazut ca inainte de marile razboaie, inainte de marile catastrofe palnetare dar si individuale, El vine cu blandete si avertizeaza asupra dezastrului. Evident ca oamenii nu au timp sa-l asculte, ei au teorii mult mai bune, cine mai are timp sa-l asculte pe Dumnezeu?                    Doamne totul este bun si perfect si desavarsit. Ce nebun ar putea sa isi acuze Creatorul ca l-a creat cand oricare dintre noi am fi facut in locul Tau acelasi lucru. Adica am fi creat lumea si viata daca am fi avut aceasta putere.                Eu nu sunt nimic decat ceea ce iubirea si gratia Ta vor sa fiu.               Nu ti se poate reprosa nimic. Eu adesea m-am revoltat impotriva Ta , dar mi-ai aratat cu rabdare cum stau lucrurile si m-ai facut sa te inteleg.               Oricum ai fi fost din moment ce existi nu ar fi fost alta solutie decat sa lucram pentru Tine si nu impotriva ta. Nu inteleg nebunia de a lupta impotriva Adevarului.                 Dar dincolo de aceasta realitate Tu ai aratat ca esti o fiinta cu totul speciala, ne-ai zdrobit inimile cu bunatatea si dreptatea Ta si ne-ai aratat ca esti dispus sa suferi si sa mori in locul nostru. Cat de impresionant este acest lucru.                   Am vazut si vad in jurul meu oameni care se avanta in teorii si se lasa prada dorintelor personale justificand ca aceasta e voia Lui... Mi se pare chiar o lipsa de bun simt fata de El sa proiectam asupra Lui mizeriile si toate nimicniciile noastre.                   Cat de mult s-a ferit El de sexualitate si cat de mult i-a pazit si pe sfintii lui de aceasta, sfinti chiar din toate religiile si totusi mai sunt unii care fac apologia sexualitatii , fie ea chiar si dupa casatorie. Nu mai zic de altii care fac dragoste ca sa se mantuiasca sau, ma rog, ca sa se elibereze.                  Cata nebunie. Mai spun inca o data. Nu va interzice nimeni sa faceti dragoste. Dar asta face parte din ingaduintele lui Dumnezeu, nicidecum din lucrurile recomandate de El.                  Iar daca ar fi fost altfel, El insusi ar fi facut acest lucru.