Nicodim si Domnul

Marea Evanghelie a lui Ioan vol 1, revelata prin cel mai mare profet al tuturor timpurilor, atat de mare incat nu-si atribuie nici macar un merit, declarandu-se un simplu scrib, Jacob Lorber, o puteti gasi si citi si aici: MAREA EVANGHELIE A LUI IOAN. Dar pentru ca este o carte de mare valoare spirituala continand cea mai amanuntita descriere scrisa a celor trei ani de misiune a lui Iisus, revelata de El insusi, deci iata , inestimabila valoarea ei spirituala, eu va sfatuiesc fie sa o cumparati fie sa o scoateti la imprimanta de pe scribd si sa o aveti spre recitire la indemana. Viata si opera lui Jacob Lorber vesteste omul nou, angelic, care stie ca Dumnezeu este totul si El le face pe toate prin Sine, noi nefiind nimic, simple vehicule, niste umbre; desigur a fi umbra lui Dumnezeu... Cu siguranta voi relua aici postarea ei, urmeaza extraordinara intalnire cu samariteanca si binecuvantarea oficiala a primului cuplu de oameni de catre Domnul. Apoi Domnul deschide cerurile si mari minuni urmeaza sa se intample, minuni pe care, de-a lungul timpului, milioane de oameni si-au dorit sa le cunoasca, iar noi suntem binecuvantati cu aceasta incredibila gratie. Dar momentan foarte multe lucruri se cer spuse cu mare intensitate. Trebuie sa spun aici ca revelatiile si prezenta divina se vor intensifica atat de mult, incat aceasta intensificare va duce la o separare brusca a celor care pot sa accepte aceasta lumina si sa o preia manifestand-o mai departe si a celor care nu se lasa patrunsi de ea, si astfel vor fi la propriu judecati pentru ca nu va mai fi loc pentru ei in aceasta lume. Ce trebuie sa faceti pentru a putea prelua aceasta lumina si odata cu aceasta intrand in comuniune cu sursa ei care este chiar Dumnezeu ? 1. Sa va rugati. 2. Sa cautati adevarul 3. Sa manifestati iubire mai tot timpul pentru tot ceea ce va inconjoara. 4. Sa binecuvantati cat mai des si sa-I ajutati pe cei de langa voi cu tot ce va sta in putinta. 5. Sa cautati fiinte spirituale de la care sa primiti ghidare si sfaturi, chiar sa va integrati si sa participati la diferite cursuri spirituale; In continuare dialogul lui Iisus cu Nicodim , care era si primarul Ierusalimului. Evident cuvintele nemuritoare ale Domnului legate de a doua nastere. Acestea sunt lucruri foarte profunde, noi trebuie realmente sa murim pentru a da posibilitatea unei fiinte noi sa se nasca. Domnul Dumnezeu va prelua controlul fiintei noastre, va trai prin noi. Acesta este pretul vietii vesnice. Pentru ca in eternitate nu exista decat Unul. Daca nu sunteti insetati de acest Unul, daca nu vreti sa fiti una cu El chiar cu pretul vietii voastre, atunci nu sunteti pregatiti pentru intalnirea cu El. Cu adevarat pe El nu stiu sa-l pretuiasca decat cei care l-au cautat cu disperare sau cel care l-au iubit cu disperare, dorindu-L. Daca exista in fiinta voastra ceva bun, macar in proportie de 33%, adica daca deja faceti vointa lui Dumnezeu macar in aceasta proportie, identificandu-va cu unul sau mai multe din punctele de mai sus, atunci Cerul va va primi, pentru ca sunteti asemenea unor pomi care dau rod si cu ingrijire si multa dragoste rodul vostru se va inmulti. Dar daca sunteti din cei care alearga si strang numai pentru ei ignorand total vointa lui Dumnezeu si pe cei de langa ei, chiar de ati avea constiinta cosmica- si ingerii cazuti au pastrat multe trasaturi angelice- veti fi aruncati dincolo de granitele Imparatiei si veti avea aceea soarta pe care o au plantele, animalele copacii, pentru ca in fapt suntem facuti din aceeasi energie… Nicodim totusi :

Capitolul 17 Vizita lui Nicodim (Ioan III. 1) (1) Între farisei era un om cu numele Nicodim, un fruntaş al iudeilor. 1. După purificarea Templului, am rămas deci într-un mic han situat în afara oraşului, împreună cu toţi cei care Mă urmau. Unii dintre voi se vor întreba probabil: 2. “Ce ai făcut în această perioadă, Doamne? Cu siguranţă că nu Ţi-ai pierdut timpul în aceste opt zile!” 3. Bineînţeles că nu. Oameni din toate categoriile sociale veneau la Mine zi si noapte! Săracii ziua şi bogaţii noaptea, la fel ca toţi cei distinşi, cei mari, care nu vroiau să-şi arate la lumina zilei slăbiciunile şi contradicţiile lor. 4. Împinşi de curiozitate şi de un fel de teamă că s-ar putea să fiu Mesia, ei căutau să se apropie cât mai mult de Mine şi veneau noaptea pentru a Mă vizita, vizite care se terminau de regulă foarte repede, pentru că aceşti oameni bogaţi şi distinşi erau jigniţi să constate că nu îi primeam cu aceeaşi bunăvoinţă, bunătate şi prietenie pe care le arătam oamenilor săraci. 5. Ca medic, făceam foarte multe miracole printre oamenii săraci. Alungam demonii posedaţilor, făceam să meargă paraliticii, îi îndreptam pe cei schilozi, le redăm vederea orbilor, auzul surzilor, capacitatea de a vorbi muţilor şi îi vindecam pe leproşi, întotdeauna numai prin cuvânt. 6. Cei mari ştiau foarte bine toate aceste lucruri şi veneau noaptea pentru a-Mi cere să fac miracole şi pentru ei; atunci, Eu le răspundeam: “Ziua are douăsprezece ore, iar noaptea de asemenea; ziua este făcută pentru a munci, noaptea pentru a te odihni. Cel care munceşte ziua nu se înşeală, dar cel care munceşte noaptea se înşeală uşor, pentru că nu poate să vadă unde pune piciorul”. 7. Ei M-au întrebat cu ce drept şi cu ce putere făceam aceste miracole. Răspunsul Meu a fost scurt: “Prin propria Mea forţă, nu am nevoie de nimeni”. 8. Ei M-au întrebat de asemenea de ce nu preferam hanurile din oraş. La fapte măreţe, locuri măreţe - spuneau ei - şi nu ultimul han pribegit, fără importanţă, din suburbiile capitalei'. 9. Eu le-am răspuns însă: “Nu-Mi place să locuiesc într-un oraş ai cărui locuitori se cred superiori şi pun la uşa lor paznici pentru a-i alunga pe săraci şi a-i lăsa să treacă doar pe cei bogaţi, un oraş unde eşti oprit de şapte ori la toate colţurile străzilor pentru a fi întrebat cine eşti, de unde eşti, ce faci, pentru că pari a fi străin şi nu eşti bine îmbrăcat. Căci Eu nu iubesc decât ceea ce este mic în faţa lumii şi dispreţuit de ea, aşa cum stă scris: “Ceea ce este mare în ochii lumii este o oroare în faţa lui Dumnezeu”. 10. Atunci, aceşti oameni bogaţi au spus: “Oare nu este Templul, locuinţa lui Dumnezeu, ceva mare şi magnific?” Dar Eu le-am răspuns: “El trebuia să fie casa lui Dumnezeu, dar voi aţi profanat-o şi Dumnezeu a părăsit-o. El nu mai este acolo. Arca lui Moise este acum goală şi moartă”. 11. Noctambulii Mi-au spus: “Ce lucruri aberante poţi să spui! Nu ştii tu ce i-a spus Dumnezeu lui David şi lui Solomon? Cum s-ar putea ca ceea ce i-a spus Dumnezeu lui David să fie fals? Cine eşti tu de îndrăzneşti să vorbeşti în faţa noastră în acest fel?” 12. Dar Eu le-am răspuns: “Am dreptul şi puterea să vă vorbesc astfel despre Templu, aşa cum am puterea să-i vindec pe bolnavi prin propria Mea voinţă şi prin Cuvântul Meu! V-o spun şi v-o repet: Templul vostru este o oroare în faţa lui Dumnezeu!” 13. Unii au început atunci să murmure, iar alţii au spus: “Este într-adevăr un profet şi profeţii au vorbit întotdeauna de rău Templul! Să-l lăsăm să plece!” Şi aceşti noctambuli s-au retras. Capitolul 18 Nicodim, primarul Ierusalimului nu înţelege noua naştere, ( Ioan III, 2-5) (2) Acesta a venit la Iisus, noaptea, şi I-a zis: “învăţătorule, ştim că eşti un învăţător venit de la Dumnezeu; căci nimeni nu poate face semnele pe care le faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu El.” (3) Drept răspuns, Iisus i-a zis: “Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea împărăţia lui Dumnezeu.” (4) Nicodim I-a zis: “Cum se poate naşte un om bătrân? Poate el să intre a doua oară în pântecele maicii sale şi să se nască?” (5) Iisus i-a răspuns: “Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă nu se naşte cineva din apă şi din duh, nu poate să intre în împărăţia lui Dumnezeu. 1.Un anume Nicodim, personaj de vază în Ierusalim, a venit de asemenea să Mă caute, în ultima noapte a şederii Mele în împrejurimile Ierusalimului. Acesta nu numai că era un fariseu, funcţie şi demnitate echivalenta cu cea a unui cardinal romano-catolic actual, dar era de asemenea şi şeful evreilor din oraş, deci primar al Ierusalimului, instalat de către romani pentru că era unul dintre cei mai bogaţi oameni din Ierusalim. 2. În calitatea sa de şef al Ierusalimului, el a venit să Mă caute noaptea, spunând: “învăţătorule, iartă-mă că am venit să Te văd atât de târziu noaptea şi să te deranjez din odihna Ta, dar am aflat că vei părăsi aceste locuri mâine dimineaţă şi nu m-am putut împiedica să vin să-Ti mărturisesc marea consideraţie pe care o am pentru Tine. Mulţi dintre colegii mei şi cu mine ne-am dat seama foarte bine, observând faptele Tale, că eşti un veritabil profet trimis de Dumnezeu, pentru că nimeni nu poate acţiona aşa cum o faci Tu dacă Dumnezeu nu este cu el. Din moment ce eşti un profet şi îţi dai seama cât de răi suntem, spune-mi, când va veni împărăţia lui Dumnezeu pe care ne-au anunţat-o predecesorii Tăi şi, dacă vine această împărăţie, ce trebuie să facem noi pentru a ajunge în ea?” 3. I-am răspuns scurt lui Nicodim prin cuvintele redate în versetul Sfântului Ioan: “Adevăr, adevăr îţi spun, nimeni nu poate vedea împărăţia lui Dumnezeu şi nu poate ajunge acolo dacă nu se naşte din nou”. Ceea ce înseamnă: “Dacă nu-ţi vei trezi spiritul urmând calea pe care ţi-o arăt Eu, nu vei putea înţelege ceea ce este ascuns în esenţa profundă a cuvintelor Mele divine şi vii”. 4. Versetul următor (Ioan III.4), care citează cuvintele lui Nicodim, complet debusolat, dovedeşte că acest om cinstit n-a înţeles sensul cuvintelor Mele şi faptul că nu poate fi cunoscută viaţa divină fără trezirea spiritului. 5.”Dar, învăţătorule mult iubit, ce cuvinte străine aud urechile mele? Cum poate un om să se nască din nou? Poate un om în vârstă, cu membrele rigide, să intre a doua oară în pântecele mamei lui şi să se nască din nou? Să fim serioşi, este un lucru absolut imposibil. Ori Tu nu ştii nimic despre împărăţia lui Dumnezeu care va veni, deci nu cunoşti adevărata împărăţie a lui Dumnezeu, ori nu vrei să-mi spui nimic de frică să nu Te arestez şi să Te arunc în închisoare. Fii însă fără frică, niciodată n-am privat pe nimeni de libertate, în afară de hoţi şi asasini. Dar Tu eşti un mare binefăcător al oamenilor săraci, ai vindecat în mod miraculos aproape toate bolile celor din Ierusalim prin forţa lui Dumnezeu care este în Tine. Cum aş putea eu să Te arestez? 6. Crede-mă, dragă învăţătorule, împărăţia lui Dumnezeu mă interesează în modul cel mai profund! Dacă ştii ceva mai concret, spune-mi, te rog, într-un fel în care să pot înţelege şi eu. Vorbeşte-mi despre cer folosind un limbaj ceresc, dar vorbeşte-mi despre pământ folosind un limbaj al lucrurilor pământeşti, cu imagini care pot fi înţelese, căci în caz contrar, învăţăturile pentru mine chiar mai de neînţeles decât hieroglifele egiptene, pe care eu nu pot nici să le înţeleg, nici să le citesc. Tot ceea ce ştiu, după calculele mele, este că împărăţia lui Dumnezeu trebuie să fie aproape, dar nu ştiu nici unde este, nici cum să ajung la ea, nici cum să fiu primit acolo! Aş vrea ca Tu să-mi răspunzi într-un mod clar şi mai uşor de înţeles”. 7. La această întrebare repetată. Eu am răspuns exact cu cuvintele din versetul 5, care precizează că trebuie să te naşti din apă şi din spirit, ceea ce semnifică următoarele: 8. Sufletul trebuie să fie purificat de apa umilinţei şi a renunţării de sine, pentru că apa este simbolul cel mai vechi al umilinţei. Ea nu se opune niciodată, fiind în serviciul tuturor; la sol, ea caută întotdeauna punctul cel mai de jos şi fuge de înălţimi. Sufletul purificat răspândeşte în jurul lui lumina spiritului adevărului, pe care un suflet impur nu poate niciodată să-l înţeleagă, acesta din urmă fiind asemenea nopţii, în timp ce adevărul este precum lumina Soarelui. 9. Adevărul îl face liber pe cel care îl acceptă şi îl recunoaşte în sufletul lui purificat prin umilinţă. Intrarea în împărăţia lui Dumnezeu este chiar această libertate a spiritului, sau această înţelegere spirituală a libertăţii. 10. Nu i-am dat însă aceste explicaţii lui Nicodim, căci el nu ar fi putut să le înţeleagă, oricum nu mai mult decât formula prescurtată a răspunsului Meu. El M-a întrebat încă o dată cum ar trebui să înţeleagă aceasta! Capitolul 19 Iisus îi explică lui Nicodim esenţa omului, secretul spiritului, (Ioan III, 6-12) (6) Ce este născut din came, este carne, şi ce este născut din Duh, este duh. (7) Nu te mira că ţi-am zis:«Trebuie să vă naşteţi din nou» (8) Vântul suflă încotro vrea, şi-i auzi vuietul dar nu ştii de unde vine, nici încotro merge. Tot aşa este cu oricine este născut din Duh.” (9) Nicodim l-a zis: “Cum se poate face aşa ceva?” (10) Iisus i-a răspuns: 'Tu eşti învăţătorul Iul Israel şi nu pricepi aceste lucruri? (11) Adevărat, adevărat îţi spun, că noi vorbim ce ştim şi mărturisim ce am văzut; şi voi nu primiţi mărturia noastră. (12) Dacă v-am vorbit despre lucruri pământeşti şi nu credeţi, cum veţi crede când vă voi vorbi despre lucrurile cereşti? 1. Aşa cum indică versetul 6, Eu am răspuns: “Nu te mira de ceea ce-ţi spun, pentru că, vezi tu, ceea ce este născut din carne este carne, adică materie moartă, învelişul cel mai exterior al vieţii şi ceea ce este născut din spirit este spirit, adică viaţa eternă şi adevărul în sine”. 2. Dar Nicodim tot nu a înţeles. A ridicat din umeri, mai puţin surprins de ceea ce i-am spus şi mai mult mirat să constate că nu este capabil să înţeleagă aceste cuvinte, el, fariseul, înţelept peste înţelepţi, el, care avea o părere atât de bună despre propria lui înţelepciune, pentru care, de altfel, a şi fost ales ca şef al evreilor. 3. Mirarea lui era cu atât mai mare cu cât a văzut în Mine un învăţător neaşteptat, capabil să îi propună o adevărată şaradă intelectuală. Neştiind ce să mai creadă, M-a întrebat: “Dar cum trebuie să înţeleg aceasta? Poate fi un spirit în stare de graviditate şi poate da el naştere unui semen de-al lui?” 4. I-am răspuns: “îţi repet că nu trebuie să te miri în faţa cuvintelor Mele: Voi trebuie să vă naşteţi din nou!” 5. Vezi tu, vântul suflă încotro vrea el; tu auzi murmurul vântului, dar nu ştii de unde vine si nici încotro merge! La fel este cu fiecare om care este născut din spirit şi care îţi vorbeşte. Tu îl vezi şi îl asculţi, dar, pentru că îţi vorbeşte într-un mod spiritual, tu nu îl înţelegi şi nu realizezi de unde ştie el aceasta şi de ce îţi vorbeşte în acest fel. Dar pentru că eşti un om înţelept şi cinstit, la momentul potrivit îţi va fi acordată graţia de a putea înţelege şi percepe aceste lucruri”. 6. Nicodim a dat atunci din cap gânditor şi a sfârşit prin a spune: “Aş vrea să mă înveţi cum se poate petrece acest lucru! Căci tot ceea ce ştiu şi pot să înţeleg o ştiu şi o înţeleg în carnea mea (în trupul meu). Şi dacă îmi este luată carnea, nu voi mai putea înţelege mare lucru. Cum ar putea carnea mea să devină spirit şi cum va putea primi spiritul meu în el un alt spirit, născându-se din nou? Cum, cum se poate petrece aşa ceva?” 7. Eu i-am spus: Tu eşti unul dintre cei mai înţelepţi doctori ai lui Israel şi nu poţi să înţelegi aceste lucruri? Dacă tu nu poţi să le înţelegi, deşi eşti doctor în Lege, ce să mai spunem de alţii, care abia cunosc câte ceva despre existenţa lui Avraam, Isaac şi Iacov! 8. Adevăr, adevăr îţi spun, Eu şi discipolii Mei am fost conduşi aici de către spirit, dar nu îţi vorbim întru spirit, îţi vorbim în mod natural, în imaginile concrete ale acestui pământ, pentru a-ţi spune ceea ce ştim şi am văzut întru spirit; şi cu toate acestea, voi nu puteţi să înţelegeţi! 9. Şi dacă voi nu puteţi nici să înţelegeţi nici să percepeţi un lucru explicat atât de simplu, când Eu vă vorbesc despre cele spirituale într-un mod pământesc, aş vrea să ştiu ce ar deveni credinţa voastră dacă Eu aş începe să vorbesc despre lucrurile cereşti într-un mod în întregime ceresc. 10. Adevăr îţi spun, numai Spiritul care este spirit - în el însuşi şi prin el însuşi - ştie ce este spiritul şi viaţa. Carnea nu este decât un înveliş exterior care nu cunoaşte spiritul, decât cel mult în cazul în care spiritul se manifestă prin înveliş, prin această scoarţă. Dar spiritul tău este prea mult dominat şi acoperit de carnea ta, care nu-l cunoaşte. Totuşi, va veni timpul când spiritul tău, aşa cum ţi-am mai spus, va fi liber; vei înţelege atunci mărturia noastră şi o vei accepta”. 11. Nicodim a răspuns : “învăţătorule iubit, oh, înţelept între înţelepţi, spune-mi într-un fel pe înţelesul meu, când, când oare va veni deci timpul la care visez?” 12. I-am spus: “Prietene, nu eşti destul de matur pentru a-ţi indica momentul, ora şi ziua. Vezi tu, atâta vreme cât vinul nu este destul de fermentat, el rămâne tulbure. Dacă îl verşi într-un pahar de cristal şi ţii acest pahar la soare, lumina soarelui - oricât de puternică ar fi ea - nu va reuşi să-l traverseze. La fel este şi cu omul. Înainte de a fi suficient fermentat pentru a elimina tot ceea ce este tulbure în el, lumina cerului nu-i poate pătrunde fiinţa. Dar îţi voi spune ceva şi, dacă vei înţelege, vei şti când va veni acest timp; iată, ascultă-Mă! Capitolul 20 Versete de neînţeles pentru Nicodim. (Ioan III, 13-15) (13) Nimeni nu a urcat la ceruri, afară de Cel ce S-a coborât din ceruri, adică Fiul omului care este în ceruri. (14) Şi, după cum a înălţat Moise şarpele în pustie, tot aşa trebuie să fie înălţat şi Fiul omului, (15) pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. 1. Vezi tu, nimeni nu urcă la ceruri dacă nu este Cel care a coborât, adică Fiul omului care sălăşluieşte pentru totdeauna în ceruri. Şi, la fel cum Moise a înălţat şarpele în deşert, tot aşa trebuie să fie înălţat şi Fiul omului pentru ca toţi cei care cred în El să nu piară, ci să capete viaţa veşnică. Spune-mi, tot nu înţelegi?” 2. Nicodim a spus: “învăţătorule iubit, cum aş putea să înţeleg? În Tine este o înţelepciune cu totul specială, aşa cum Ţi-am mai spus deja; mai degrabă aş putea descifra hieroglifele decât să înţeleg înţelepciunea Ta. Trebuie să-Ţi mărturisesc că dacă faptele Tale nu m-ar apropia de Tine, Te-as putea lua uşor drept un nebun sau un ciudat! Dar niciodată un om inteligent n-a vorbit aşa ca Tine. Faptele Tale dovedesc că ai fost trimis de Dumnezeu pentru a ne învăţa şi că trebuie să fie în Tine plenitudinea puterii şi a înţelepciunii divine, fără de care astfel de fapte ar fi imposibile. 3. Dar una nu merge fără cealaltă. De vreme ce puterea faptelor Tale este divină, învăţătorul meu iubit, înţelepciunea învăţăturii Tale pe acest pământ trebuie să fie de asemenea divină, indiferent că eu o înţeleg sau nu! Mă pierd cu totul dacă încerc să înţeleg această teză conform căreia nimeni nu poate urca la ceruri fără să fi coborât, dacă nu este Fiul omului care este în ceruri. Dragă învăţătorule, de la Enoh şi Ilie, nici un om n-a avut bucuria de a urca la ceruri. Vei fi Tu, poate, al treilea? Dar la ce le-ar folosi aceasta celorlalţi oameni, care nu vor putea urca la cer, din moment ce ei n-au coborât de acolo? 4. Mai mult, Tu spui că cel care s-a coborât din ceruri nu se află pe pământ decât în aparenţă, dar în realitate, el este în acelaşi timp şi în ceruri. Probabil că în împărăţia lui Dumnezeu nu pot ajunge decât Enoh, Ilie şi Tu, în timp ce celelalte milioane de oameni vor rămâne de-a pururi în bezna umedă a mormântului lor, de unde, prin graţia lui Dumnezeu, vor fi transformaţi în praf şi pulbere, fiind reduşi astfel la nimic. 5. Dragul meu învăţător, oare pentru o astfel de împărăţie a lui Dumnezeu se pierd în mulţumiri sărmanii viermi ai pământului, numiţi în mod ironic oameni? Toată lumea ştie că aşa este şi aşa a fost întotdeauna. Nu vine vara cu două sau trei rândunele! Ce au făcut în fond Enoh şi Ilie pentru a fi ridicaţi la cer? Nu au făcut decât ceea ce era propriu naturii lor cereşti. Ei nu aveau nici un merit şi, conform explicaţiilor Tale, nu au putut să urce la ceruri decât pentru că au coborât de acolo. 6. Vezi aşadar că toate acestea nu ne dau speranţe prea mari şi că nu există nici o consolare pentru sărmana umanitate de pe acest pământ atât de greu încercat. Dar, aşa cum ţi-am mai spus, nu este mai puţin adevărat faptul că învăţătura Ta este înţeleaptă şi divină. Totuşi, sper să fii de acord cu mine că teza despre care tocmai am discutat este o adevărată nebunie din punct de vedere raţional! 7. Probabil că nu este decât o parabolă atunci când vorbeşti despre această ridicare a Fiului omului, care trebuie să se manifeste în deşert precum şarpele dresat de Moise. De ce trebuie şi cum ar putea să creadă toţi cei care aspiră către viaţa veşnică în această ridicare a Fiului omului, înălţat precum şarpele lui Moise? Aceasta nu are nici un sens. Cine este acest Fiu al omului? Unde este el? Ce face? Vine el din ceruri, la fel ca Enoh şi Ilie? Se va naşte în curând? Cum pot oamenii care nu-l văd - aşa cum nu-l văd nici eu - să creadă în El? 8. Cum poate El să vină pe acest pământ dacă este şi în cer în acelaşi timp? Unde şi când va fi El crescut? Înseamnă că El va fi Regele de neînvins, atotputernic al evreilor? 9. Vezi, dragă învăţătorule, toate acestea sună ciudat în gura unui om care vrea să arate prin faptele lui că este plin de atotputerea divină. Dar, aşa cum ţi-am mai spus, nu vreau să mă las indus în eroare, deşi consider că Tu eşti un mare profet trimis de Dumnezeu. 10. Vezi aşadar că nu sunt dintre aceia care resping de la bun început orice învăţătură pe care nu o înţeleg; aş dori totuşi ca Tu să-mi dai mai multe lămuriri şi mai în detaliu. Eu nu pot să Te înţeleg, iar întreaga Iudee, şi în special oraşul Ierusalim - unde eu sunt principala autoritate - are mare încredere în mine; dacă eu Te urmez pe Tine şi învăţătura Ta, tot oraşul Te va urma, dar dacă o resping, oraşul o va respinge de asemenea. Ai deci bunătatea să mă luminezi puţin!” 11. Eu i-am spus: “Ai ţinut un discurs lung şi ai vorbit ca un om care nu ştie nimic despre lucrurile cereşti, dar nu ar putea fi altfel, pentru că te afli în întunericul acestei lumi şi nu vrei să vezi lumina care a venit din ceruri pentru a lumina întunericul nopţii acestei lumi. Se pare că zorii zilei se vor naşte în curând în tine, dar deocamdată, tu nu vezi ceea ce se află chiar sub nasul tău!”