Marea Evanghelie a lui Ioan vol I

           Adevaratul Spirit straluceste precum un milliard de Sori si El este sursa intregii manifestari din eternitate in eternitate. Misterul si sfintenia Sa sunt de nepatruns.            In urma cu numai aproximativ 6500 de ani acest Mare si desavarsit Spirit, Cel care umple spatiile infinite prin minunate si perfecte opere, Cel care este suport al oricarei manifestari si izvor al tuturor izvoarelor Vietii, Acesta mare si de necuprins , a creat o noua rasa de ingeri, cea mai perfecta si mai desavarsita de pana acum. Cuplul angelic primordial a fost atras in capcana sexualitatii de catre ingerul cazut si astfel destinul angelic al acestui nou tip de inger a fost deturnat pentru o vreme.              Aceasta noua rasa angelica este atat de desavarsita incat pentru prima oara in nesfarsita eternitate insusi Domnul Domnilor, Spiritul Primordial, Cel mai presus decat cei de mai presus, Cel care imbata cu prezenta Sa  cele mai inalte spirite ale Creatiei, Unul, Cel Etern s-a intrupat ca OM, El care este in eternitate OM, sursa primordiala si Tatal tuturor creaturilor.            In acest demers al intruparii divine l-au urmat cei mai inalti si primordiali ingeri, pentru ca si ei, cei mai mari sa devina Copii sfinti si Supremului Tata, acesta sublima si cea mai inalta treapta a dumnezeirii putand fi atinsa numai prin intruparea pe aceasta umila si incercata planeta, in interiorul careia chiar spiritul ingerului cazut este inchis.             Inca de la inceputul acestei marete si de nepretuit opere, transmisa prin dicteu divin de chiar Iisus Hristos “umilului sau scrib” Jacob Lorber, ne este revelat printre altele faptul ca atat marele Ilie cat si marele Ioan Botezatorul sunt intrupari ale marelui arhanghel Mihail. Desigur ca cele doua existente divine spun foarte multe lucruri despre rostul si caracteristicile acestui mare arhanghel si poate ca voi dedica in viitor mai multe postari acestui subiect.             Pana atunci haideti sa ne imbatam in continuare cu marile revelatii si minuni ce au avut loc in preajma intruparii Marelui Spirit. Iar in Imparatia lui Dumnezeu, asa cum acum putem citi aceste randuri, atunci vom vedea totul asa cum am privi astazi un film.  

Capitolul 5 Mărturia lui Ioan Botezătorul, care neagă că ar fi spiritul lui Ilie, dar care mărturiseşte cu umilinţă că este precursorul lui Mesia ( Ioan 1, 19-30)   (19) Iată mărturisirea care a fost făcută de Ioan atunci când Iudeii au trimis din Ierusalim pe nişte preoţi şi leviţi să-l întrebe: „Tu cine eşti?” (20) El a mărturisit şi n-a tăgăduit: a mărturisit că nu el este Mesia. (21) Şi ei l-au întrebat “Dar tu cine eşti? Eşti Ilie? “Şi el a zis: “Nu sunt” “Eşti proorocul?” Şi el a răspuns: “Nu!”  (22) Atunci i-au zis: “Dar tu cine eşti? Ca să dăm un răspuns celor ce ne-au trimis. Ce spui tu despre tine însuţi?”  (23) “Eu”, a zis el, “sunt glasul celui care strigă în pustie: «Neteziţi calea Domnului», aşa cum a zis proorocul Isaiia.”  (24) Trimişii erau din partea fariseilor.  (25) Ei i-au mai pus atunci următoarea întrebare: “Atunci de ce botezi, dacă nu eşti Mesia, nici Ilie, nici proorocul?”  (26) Drept răspuns, Ioan le-a zis: “Eu botez cu apă; dar în mijlocul vostru se află Unul, pe care voi nu-L cunoaşteţi.  (27) El este Acela care vine după mine, - şi care este înaintea mea; eu nu sunt vrednic nici măcar să dezleg cureaua sandalelor lui.”  (28) Toate acestea s-au petrecut în Betabara, dincolo de Iordan, unde boteza Ioan.  (29) A doua zi, Ioan L-a văzut pe Iisus venind la el, şi atunci a zis: “Iată Mielul lui Dumnezeu, care trebuie să ridice păcatul lumii!  (30) El este Acela despre care eu ziceam: “După mine trebuie să vină un Om, care este înaintea mea, căci El era înainte de mine. 1. Versetul 19 descrie doar un fapt pur exterior, care nu are nici un sens profund. Dar este uşor de dedus de aici că, datorită credinţei lor puternice, evreii au presimţit în acele timpuri că lumina primordială sau viaţa originară a lui Dumnezeu se va apropia de oameni pe acest pământ şi că ea chiar trebuia deja să fie pe pământ. Ei îşi imaginau însă că această viaţă originară a oricărei vieţi se afla în Ioan şi că el putea să fie Mesia Cel Promis .2. Fiind mai mult împinşi de presimţirile lor decât de chemările lui Ioan, ei au urmărit să afle adevărul şi tocmai de aceea ei l-au întrebat dacă era Hristos, Ilie sau un alt profet.  3. Ei l-au întrebat pe Ioan dacă era Ilie sau un alt profet deoarece era scris în profeţii că Ilie îl va preceda pe Mesia şi îi va anunţa sosirea. Ar fi trebuit de asemenea să existe şi alţi profeţi care să vină înaintea lui Mesia, ca heralzi! Trimişii de la Ierusalim, care cunoşteau bine scripturile, ştiau ce îl întrebau pe Ioan, dar el a declarat că nu era nici unul dintre aceştia.  4. Trimişii au insistat însă: cine era el atunci?  5. La această întrebare, Ioan a răspuns că nu este decât vocea care strigă în deşert, pregătind calea Domnului, aşa cum a anunţat Isaiia!  6. Putem aici să ne întrebăm de ce striga Ioan în deşert, unde nu locuia nimeni; căci el ar fi făcut mai bine să se adreseze oamenilor din regiunile populate. Cui folosea să strige astfel în deşertul morţii, unde strigătele se pierdeau înainte de a fi percepute de vreo ureche? Şi la ce folosea ca o singură ureche să audă ceea ce era atât de important pentru întreaga umanitate?  7. Trebuie să spunem în legătură cu acest aspect că acolo textul se referă mai mult la deşertul spiritual care exista în inima umană, decât la micul deşert din Betabara, care se afla de cealaltă parte a Iordanului, Ioan alesese să trăiască efectiv în acest deşert din Betabara, pentru a predica şi boteza aici tocmai pentru ca acest deşert să ofere oamenilor imaginea inimii lor goale şi împietrite, plină de spini, de mărăcini, de buruieni şi de vipere, în acest deşert al oamenilor, Ioan simboliza trezirea conştiinţei, pe care el o trăia intens într-o formă pur spirituală. El predica acolo pocăinţa pentru iertarea păcatelor, pregătind astfel calea intrării Domnului în inima umană care devenise stearpă (la fel ca şi deşertul).  8. Rămâne să mai lămurim de ce nu recunoaşte Ioan că el este Ilie sau un alt profet, când de fapt - după propria Mea mărturie absolută - el era deopotrivă şi profet, şi Ilie. Am spus chiar Eu însumi, într-o ocazie potrivită, apostolilor şi altor persoane care Mă ascultau: Trebuie să acceptaţi această mărturie, Ioan a fost Ilie, cel care trebuia să Mă preceadă”.  9. Raţiunea acestei negări ţine de faptul că Ioan se referea atunci la noua sa misiune şi nu la vechea activitate pe care el a desfăşurat-o atunci când spiritul său, la timpul respectiv, a venit pe pământ sub forma lui Ilie.  10. Leviţii şi preoţii care fuseseră trimişi de farisei nu puteau să înţeleagă de ce botează Ioan, de vreme ce el nu era nici Ilie, nici un profet, căci numai preoţii şi profeţii erau autorizaţi să facă aceasta.  11. Ioan le-a spus atunci: “Eu nu botez decât cu apă, ceea ce în realitate semnifică faptul că eu nu fac decât să spăl inimile impure, care au devenit incapabile să îl primească pe Cel care deja este în mijlocul vostru şi pe care orbirea voastră spirituală vă împiedică să-L recunoaşteţi.'“  12. Aceşti trimişi îi reprezintă pe toţi aceia care Mă caută în exterior şi care se vor întreba până dincolo de moarte unde este Hristos, când şi unde trebuie El să vină, în timp ce adevăratul Hristos nu se poate afla decât în inimă, acolo unde El locuieşte mereu. Aceasta este o mare rătăcire. Asemenea oameni nu-L caută niciodată pe Iisus în singurul loc în care El poate fi găsit!  13. Prea puţin conta pentru preoţime faptul că Ioan aducea astfel o mărturie de o mare umilinţă, el fiind cel care ştia foarte bine cine era Hristos, care a venit pe pământ; mărturia lui Ioan nu i-a impresionat însă deloc pentru că ei nu voiau un Mesia sărac, umil şi fără glorie. Lor le trebuia cineva în faţa căruia toată lumea să fugă plină de spaimă!  14. Pentru ei, Mesia nu putea să apară decât la Ierusalim, coborând din cer, înconjurat de miliarde de îngeri, într-o lumină mai strălucitoare decât soarele. Un asemenea Mesia nu putea să locuiască decât în Templu şi trebuia să detroneze toţi tiranii. El ar fi trebuit, conform convingerilor lor, să îi transforme imediat pe toţi evreii în fiinţe nemuritoare şi să le procure toţi banii din lume, sau cel puţin să arunce în valuri, cu un vuiet teribil, toţi munţii în aparenţă inutili şi, în orice caz, să pedepsească toată calicimea cea murdară. Abia atunci ar fi putut evreii să creadă în El şi ei ar fi spus: “Doamne, tu eşti înspăimântător de puternic şi totul trebuie să se plece în faţa Ta ca să nu fie făcut praf şi pulbere. Marele Preot nu este demn să desfacă nici măcar curelele sandalelor Tale”.  15. Iată însă că Hristos a venit în sărăcie, trăind umil, precum cei mici şi slabi.* El nu a ajuns să fie remarcat până în al treizecilea an de viaţă. Când a fost nevoie a făcut chiar şi munci grele împreună cu Iosif dulgherul şi mergea la oamenii cei simpli şi săraci. Cum ar fi putut El să fie Mesia în ochii acestor evrei închistaţi şi pretenţioşi, care se credeau atât de înţelepţi? Ei spuneau: “Să scăpăm de acest blasfemiator, de acest magician, care înfăptuieşte miracole doar sub conducerea şi inspiraţia diavolului. Cum ar putea fi Hristos (Mesia) un ticălos care este supus diavolului, acela care este cel mai aspru şi cel mai grosolan dintre dulgheri, un bărbat care merge cu picioarele goale, care îi frecventează pe cei mai nenorociţi dintre calici, cu care chiar este prieten, care primeşte la el prostituatele şi mănâncă la masă cu cei mai mari păcătoşi şi care, mai ales, profanează legea în văzul tuturor? Nu, este departe de noi această idee de sacrilegiu!”  16. Iată cum gândeau despre întruparea Mea pe pământ cei mai mari şi mai înţelepţi dintre evrei. Acest mod de a judeca, ce nu s-a modificat absolut deloc, le este caracteristic chiar şi astăzi milioanelor de oameni care nici măcar nu vor să audă vorbindu-se despre cuvântul unui Dumnezeu al iubirii şi al milei.  17. În primul rând. Dumnezeul lor trebuia neapărat să se găsească deasupra tuturor astrelor şi totodată trebuia să fie de o elevare atât de mare încât în final să sfârşească prin a nu mai exista deloc. El trebuia să creeze cel puţin un soare, pentru a fi demn (în faţa lor) de un adevărat Dumnezeu! În al doilea rând, El nu putea fi deloc inferior şi nu putea lua o formă umană. El nu putea fi pentru ei decât o realitate de neînţeles.  18. În al treilea rând, pentru ei, dacă Hristos ar fi fost Dumnezeu, el nu ar fi transmis Cuvântul său Viu decât anumitor oameni, anumitor societăţi şi anumitor concilii, fiind mereu înconjurat de o anumită aureolă şi de o mulţime de oameni pioşi şi de zeloţi înzestraţi cu anumite puteri excepţionale! O fiinţă care nu putea dovedi pe loc puterea sa de a deplasa munţii nu putea fi, pentru ei, Hristos cel revelat!  19. În viziunea lor, Iisus nu putea să se adreseze unui laic sau unui păcătos fără ca prin aceasta, revelaţia Sa să nu devină imediat suspectă. Din această cauză, Eu nu am fost acceptat de către somităţile evreieşti. După părerea lor mărginită, de oameni mândri şi lacomi de glorie, divinităţii Mele îi lipsea nobleţea! Dar toate acestea nu înseamnă nimic şi de aceea singura mărturie care contează este mărturia lui Ioan.  20. Lumea rămâne mai departe aceeaşi şi ea continuă să se afle în deşertul Betabara (simbolic vorbind), acolo unde Ioan a adus mărturia sa. Iar Eu sunt şi rămân mereu Cel care vine la oameni acum şi în toate timpurile, aşa cum am venit atunci la evrei pentru a le înfrâna orgoliul şi pentru a trezi în ei umilinţa şi iubirea. Fericiţi vor fi cei care Mă recunosc cu adevărat şi Mă acceptă aşa cum Ioan M-a recunoscut şi M-a acceptat, fiind martorul Meu, în ciuda trufiei şi a mâniei preoţilor şi leviţilor din Ierusalim.  21. A doua zi, în timp ce toţi aceşti trimişi erau încă la Betabara, continuându-şi cercetările pentru a afla ce făcea Ioan şi ce semnifica de fapt predicile lui, el încă le vorbea despre Mine în momentul în care Eu am sosit din deşert pentru a-i cere să Mă boteze.  22. Ioan, chiar în momentul în care Eu mă apropiam, tocmai era pe cale să vorbească cu conducătorul acelei delegaţii, care îşi petrecuse întreaga noapte pentru a delibera asupra celor aflate, Ioan a spus atunci: “Iată, Cel care soseşte este Mielul lui Dumnezeu, care va lua asupra Lui toate greşelile oamenilor, astfel încât cei care îl acceptă şi cred în El să aibă, prin El, o nouă viaţă. Această viaţă nouă le va da lor puterea de a se numi copiii lui Dumnezeu. Pentru că Dumnezeu poate să vină şi în taină, fără fulgere şi fără furtună, întocmai ca o briză uşoară”.  23. Ioan a repetat încă o dată, atunci, ceea ce el spusese despre Mine cu o zi înainte. El a dorit să spună, pe de o parte, că Eu le arăt oamenilor ca într-o oglindă adevărul şi umilinţa. Şi că, prin această umilinţă, Eu am venit în ajutorul oamenilor, susţinându-i în slăbiciunea lor (care generează smerenia) şi nu în presupusa lor forţă pe care, de fapt, ei nu o au. Pe de altă parte, Ioan a dorit să spună că cel pe care el îl numeşte Mielul lui Dumnezeu este Cel care a existat înaintea oricărui lucru. Expresia “El a fost înaintea mea” semnifică aici faptul că Ioan a dorit să îi facă să înţeleagă pe acei trimişi că, din moment ce recunoaşte în El elevarea spiritului său divin, în el există acelaşi spirit originar, de aceeaşi calitate şi de aceeaşi constituţie, care de fapt provine din acel spirit originar, care este acela care sălăşluieşte în acest Miel, nu prin propria sa putere, ci prin puterea acestui spirit originar (al lui Dumnezeu Tatăl), care a fost pus într-o fiinţă complet liberă şi perfect independentă. Ori, trebuie să se ştie că printr-o asemenea creaţie, care este cu adevărat o operă a spiritului originar (al lui Dumnezeu Tatăl), începe o nouă epocă înaintea căreia nimic n-a existat în tot infinitul, în afara spiritului originar al lui Dumnezeu care este, dincolo de orice îndoială, cel care apare (fiind întrupat ) în acest Miel al lui Dumnezeu, care vine la Ioan pentru a fi botezat.   Capitolul 6  Ioan mărturiseşte că nu-L cunoştea pe Domnul. Dublul botez, Ioan îl botează cu apă pe Domnul Iisus şi Iisus îl botează pe Ioan cu Duhul Sfânt. (Ioan l, 31-34)  (31) Eu nu-L cunoşteam dar tocmai pentru aceasta am venit să botez cu apă; ca El să fie făcut cunoscut lui Israel.”  (32) Ioan a făcut următoarea mărturisire: “Am văzut atunci Duhul pogorându-Se din cer întocmai ca un porumbel şi oprindu-Se în El.  (33) Eu nu-L cunoşteam; dar Cel care m-a trimis să botez cu apa, mi-a zis: «Acela peste care vei vedea Duhul Sfânt pogorându-se şi oprindu-Se în El, este Cel ce botează cu Duhul Sfânt.»  (34) Şi eu am văzut atunci lucrul acesta şi apoi am mărturisit că El este Fiul lui Dumnezeu.”  1. Trimişii l-au întrebat pe Ioan: “De când îl cunoşti tu pe acest om ciudat şi de unde ştii tot ceea ce spui despre El?” Ioan a răspuns foarte natural şi firesc că, în calitatea sa de fiinţă umană, nu L-a cunoscut înainte, dar că spiritul Lui i-a revelat toate acestea şi l-a îndemnat să-i pregătească pe oameni să se spele de greşelile lor cu apa din Iordan”.  2. Ioan arată aici că el Mă vede pentru prima dată sub o formă umană şi că spiritul Meu îi revelase lui cine sunt Eu. Trimişii au de asemenea acest om în faţa lor şi îl observă în timpul scurtului moment al botezului, pe care Ioan a ezitat la început să-l realizeze, gândind că Eu trebuia să-l botez pe el şi nu invers dar, la dorinţa Mea puternică de a Mă boteza, el a cedat şi a acceptat să facă acest lucru. El a înţeles atunci înlăuntrul lui că de fapt spiritul Meu l-a îndrumat spre deşertul Betabara şi a realizat că spiritul Meu este spiritul lui Dumnezeu, pentru că propriul Meu spirit originar este acela care apare sub forma unui mic nor luminos, sub forma unui porumbel care coboară din cerul luminii asupra Mea şi rămâne deasupra capului Meu. În acest moment, el a auzit aceste cuvinte: 3. “Iată-L pe Fiul meu mult iubit” sau, altfel spus: “Iată lumina Mea, propria Mea fiinţă originară, în care Eu am binevoit să pun iubirea Mea esenţială care există din toată eternitatea. Iată-L pe Acela pe care trebuie să-L ascultaţi!”  4. De aceea, Ioan a spus: “Eu nu L-aş fi recunoscut”.  5. După ce a realizat acest botez, Ioan le-a povestit trimişilor ce a văzut şi ce a auzit şi a jurat că L-a botezat pe Mielul lui Dumnezeu, pe Mesia cel aşteptat de întregul Israel şi a cărui venire a anunţat-o. “El este într-adevăr Fiul lui Dumnezeu, adică propria fiinţă primordială şi originară a lui Dumnezeu întru Dumnezeu!”  6. Şi Ioan a mărturisit că a văzut atunci cu proprii săi ochi Spiritul lui Dumnezeu coborând asupra acestui om şi intrând în el, nu ca şi cum acest om ar fi primit un astfel de spirit pentru prima dată, ci dimpotrivă, acest fenomen i-a apărut lui Ioan pentru ca el să-L poată recunoaşte pe Cel pe care nu-L cunoscuse până atunci!  7. Prin urmare, nu este cazul să ne întrebăm dacă trimişii Ierusalimului au văzut şi au auzit toate acestea. Eternul răspuns este suficient: 'Acest miracol nu va fi revelat decât oamenilor umili şi simpli, dar pentru cei care se cred, fără ca să fie, înţelepţii acestei lumi, el va rămâne ocultat şi ascuns'.  8. Trimişii Ierusalimului nu au fost decât martorii botezului cu apă şi ei s-au înfuriat atunci când Ioan le-a spus că a văzut şi a înţeles ceea ce ei n-au putut vedea. Ei l-au insultat pe Ioan, spunând că minte; dar numeroşi discipoli ai lui Ioan, care erau prezenţi, au confirmat atunci că Ioan spusese doar adevărul.  9. Trimişii au negat însă dând din cap şi spunând: “Ioan este învăţătorul vostru şi voi sunteţi discipolii lui, iată de ce acum cu toţii îl aprobaţi. Noi însă suntem instruiţi şi cunoaştem tot ceea ce este scris în Scripturile transmise de Moise şi de profeţi, şi de aceea noi ştim să recunoaştem în cuvintele şi în faptele voastre că sunteţi la fel de nebuni ca şi învăţătorul vostru, că nu vedeţi nimic şi nu ştiţi nimic, iar prin nebuniile voastre, voi suciţi capul multor oameni, încă de multă vreme, acest lucru nu este pe placul Templului; de aceea, cel mai bun lucru ar fi să vă opriţi”.  10. Atunci, Ioan s-a supărat şi a spus: “Rasă de şerpi, rasă de vipere! Voi credeţi că veţi scăpa astfel judecăţii? Uitaţi-vă, această secure cu care voi doreaţi să ne distrugeţi este deja la picioarele voastre. Spuneţi, cum veţi putea scăpa? Dacă nu vă veţi pocăi şi dacă nu vă veţi boteza, veţi fi până la urmă spulberaţi, întocmai ca un sac de cenuşă.  l l. Căci este adevărul adevărat, iată-L pe Cel despre care v-am spus că va veni după mine, Cel care a fost înaintea mea; pentru că El a fost înaintea mea! Din plenitudinea Lui, noi am primit cu toţii graţia!” (sensul profund al acestor cuvinte a fost deja explicat în versetele 15 şi 16)  12. Convinşi de cuvintele hotărâte ale lui Ioan, o parte dintre trimişi au rămas pentru a fi botezaţi, dar majoritatea s-au întors la Ierusalim foarte supăraţi.  13. Aceste versete respectă doar ordinea istorică, iar puţinul sens profund pe care îl au a fost explicat în versetele precedente. Trebuie precizat aici că asemenea versete pot fi înţelese mai bine dacă ştim să le corelăm cu faptele de atunci. Pentru că în epoca în care evanghelistul a scris toate aceste lucruri, părea inutil să se noteze lucrurile care se înţelegeau de la sine, astfel încât toate frazele inutile au fost scoase, nefiind păstrate decât frazele esenţiale; a fost lăsată astfel deoparte toată succesiunea logică a faptelor, care poate fi totuşi citită printre rânduri, cum s-ar spune astăzi. Pentru a lămuri aceste aspecte care ar putea deveni atât de importante astăzi, vom analiza aici cele trei versete următoare, studiind cu exactitate sintaxa epocii.  Capitolul 7 Exemplul lecturii celor trei versete ( Ioan 1, 35-37)  (35) A doua zi, Ioan se afla iarăşi cu doi dintre ucenicii lui.  (36) Şi, pe când îl privea pe Iisus trecând, a zis: “Iată Mielul lui Dumnezeu!” (37) Şi atunci cei doi ucenici care l-au auzit rostind aceste vorbe au mers după Iisus. 1. Textul versetului 35 a fost scris astfel, la origine: “A doua zi, Ioan se afla încă acolo, împreună cu doi dintre ucenicii săi”. Ne-am putea întreba unde se afla el de fapt şi dacă cei doi ucenici erau aproape de el sau puţin mai departe, pentru că versetul respectiv nu precizează acest lucru; aşa cum nu precizează nici ceea ce făceau aceşti discipoli.  2. Dar de ce nu spune evanghelistul acest lucru?  3. Am precizat deja că aceste aspecte se înţeleg de la sine, pentru că acesta era felul de a scrie în acele timpuri, Ioan se afla atunci pe malul Iordanului, la poalele unei sălcii, aşteptându-i pe toţi cei care voiau să fie botezaţi. Şi cum el avea întotdeauna lângă el mai mulţi discipoli care ascultau şi notau învăţăturile sale, şi în acest moment se aflau cu el doi sau trei discipoli care îl ajutau să boteze şi care chiar botezau ca şi el, în numele lui.  4. Toţi cei care se aflau în anturajul apropiat al lui Ioan ştiau foarte bine ce se petrece şi nu aveau nevoie să noteze astfel de detalii, cu atât mai mult cu cât, lipsindu-le materialele pentru scris, era un lucru obişnuit să nu se noteze decât esenţialul. Astfel, se utilizau anumite conjuncţii cum ar fi “şi” pentru a pune în corelaţie două fraze fără nici o legătură aparentă. Astfel de conjuncţii erau uneori chiar înlocuite cu un semn.  5. Această explicaţie nu are o valoare evanghelică, dar ea este foarte utilă; de fapt, fără ea sensul istoric şi chiar sensul spiritual al Evangheliilor nu mai poate fi înţeles deloc astăzi. Astfel se explică de ce în cărţile profetice ale Vechiului Testament, unde fraze întregi au fost înlocuite prin imagini, ele au devenit de neînţeles, atât de mult s-a schimbat limbajul. Dar acum, când noi cunoaştem regulile ce erau folosite în acele timpuri, nu ne va fi deloc greu să legăm din nou lucrurile între ele de acum înainte şi vom putea astfel să citim mai uşor aceste texte, sau cel puţin să punem mai bine în lumină faptele istorice obiective. Vom demonstra acest aspect cu versetele 36 şi 37.  6. Versetul 36 suna la origine astfel: “Şi, când L-a văzut pe Iisus trecând, el a spus: Iată Mielul lui Dumnezeu”. Acest “şi” arată aici că textul respectiv are legătură cu precedentul şi ne oferă indicaţia istorică potrivit căreia, după ce a fost botezat, Iisus a rămas câtva timp alături de Ioan, ceea ce explică de ce îl vedem trecând aproape de El pe malul Iordanului.  7. În momentul în care Ioan L-a zărit, el a spus cu un mare entuziasm, ca şi cum şi-ar fi vorbit sieşi: “Iată Mielul lui Dumnezeu!” în limbajul de astăzi, el s-ar fi exprimat astfel: “Priviţi! Şi astăzi trece supremul Om-Dumnezeu pe malul fluviului, la fel de umil şi de modest ca un miel!” Ioan înlătură însă toate aceste detalii şi nu spune decât ceea ce indică versetul 36.  8. Versetul 37, care reprezintă urmarea la versetul 36, începe de asemenea cu acest “şi”. El indică astfel doar faptele simple, fără a aprofunda cauzele.  9. Textul original spune doar atât: “Şi cei doi ucenici l-au auzit rostind aceste vorbe şi au mers după Iisus”. În zilele noastre, pentru a fi înţeles, acest verset ar trebui să fie enunţat astfel: “Dar atunci când cei doi discipoli care erau în preajma lui Ioan, l-au auzit pe învăţătorul lor spunând aceasta, ei l-au părăsit imediat pe Ioan şi s-au apropiat de Iisus; iar cum Iisus tocmai se pregătea să părăsească acele locuri, ei L-au urmat”.  10. Fără aceste indicaţii complementare, înşiruirea acestor fapte devine de neînţeles. Dar aşa cum am spus, în vechea manieră de a scrie, cele două concepte de a auzi şi de a urma sunt suficiente pentru ca indicaţiile care leagă faptele să fie subînţelese. Această regulă ne va permite să înţelegem mai clar faptele istorice ale Scripturilor şi ne va ajuta să pătrundem mai uşor sensul lor profund.  Capitolul 8 Primii ucenici ai Domnului Iisus Hristos, care au fost primiţi în deşert. Andrei şi Petru, fraţi şi pescari. Întâlnirea cu Simon şi mărturisirea adevărului interior, (Ioan 1, 38-42)  (38) Iisus s-a întors; şi când i-a văzut că merg după El, le-a zis: “Ce căutaţi?” Ei I-au răspuns: “învăţătorule, unde locuieşti?” (39) “Veniţi de vedeţi”, le-a zis El. S-au dus şi au văzut unde locuia; şi în ziua aceea au rămas la El. Era cam pe la ceasul al zecelea.  (40) Unul dintre cei doi, care auziseră cuvintele lui Ioan şi merseseră după Iisus, era Andrei, fratele lui Simon Petru.  (41 ) El, cel dintâi, a găsit pe fratele său Simon, şi i-a zis: “Noi am găsit pe Mesia”.  (42) Şi l-a adus la Iisus, Iisus l-a privit şi i-a zis: 'Tu eşti Simon, fiul lui Iona; tu te vei chema Chifa. “(care, tălmăcit, înseamnă Petru). 1. Acest verset (38) vine în continuarea celui precedent, iar sensul său este mai mult istoric decât spiritual; căci aici începe celebra primire a discipolilor Mei, chiar în locul în care trăia Ioan Botezătorul, adică la Betabara, un loc mizerabil în care nu locuiau decât nişte pescari amărâţi. Iată de ce aceşti doi discipoli au început prin a Mă întreba în ce colibă locuiam.  2. Şi, deoarece petrecusem patruzeci de zile în această regiune, înaintea botezului, pregătindu-Mi natura umană, prin posturi şi diferite exerciţii, pentru învăţăturile pe care urma să încep să le revelez oamenilor, este - din punct de vedere istoric - clar şi evident faptul că trebuia să locuiesc undeva, în acest loc izolat, neprimitor şi deşertic, pe care Eu însă l-am găsit foarte potrivit.  3. Aceşti doi ucenici ştiau că locuiam deja aici de ceva vreme, căci avuseseră posibilitatea să Mă vadă din când în când, fără să ştie însă cine eram. Ei nu M-au întrebat deci de unde veneam, ci doar unde locuiam la Betabara, acest sat de colibe în care locuiau acei pescari amărâţi, clădite din trestie şi argilă şi în care un om normal abia putea să stea în picioare.  4. Eu locuiam într-adevăr într-o asemenea colibă, construită chiar de Mine, undeva în mijlocul deşertului. De atunci datează ermitajele pe care le vedem încă şi astăzi în aproape toate ţările creştine.  5. Această colibă nu era prea departe de locul unde locuia Ioan. De aceea, le-am spus celor doi ucenici: 'Veniţi şi vedeţi”. Ei M-au urmat imediat şi, îndată ce au zărit coliba Mea, au fost foarte miraţi să vadă că Unsul lui Dumnezeu locuia în coliba cea mai sărăcăcioasă şi care, în plus, era situată într-unul dintre locurile cele mai neprimitoare ale acestui deşert.  6. Aceste evenimente nu se petreceau în perioada anului în care creştinii au obiceiul să postească timp de patruzeci de zile, ci două luni mai târziu şi era ora zece atunci când am ajuns la colibă, adică, după modul actual de a socoti, cam pe la ora trei după-amiaza. Pentru că, în vremurile trecute, prima oră (ora 1) se considera a fi la răsăritul soarelui. Dar cum răsăritul nu este niciodată la aceeaşi oră, modificându-se în fiecare zi, nu se poate spune decât ora aproximativă. Iată de ce am afirmat mai sus că era în jurul orei trei după-amiază când am ajuns la colibă cu cei doi discipoli. Deoarece ei au rămas cu Mine până la asfinţitul soarelui, se poate pune întrebarea ce am făcut între orele 3.00 şi 8.00 în această colibă! În Evanghelie, nu este precizat nimic referitor la aceasta. Dar este foarte simplu. Se înţelege de la sine că le-am explicat ceea ce urmau să devină, spunându-le unde şi cum voi începe să predic învăţătura Mea, cum voi mai accepta şi alţi discipoli, animaţi de acelaşi spirit divin şi de aceeaşi voinţă. Le-am dat de îndată misiunea să meargă şi să-i întrebe pe tovarăşii lor, care erau în marea lor majoritate tot pescari, dacă unii dintre ei nu doreau să Mi se alăture. Despre aceste lucruri am vorbit. După ce a căzut seara, i-am lăsat să se întoarcă la ei acasă, pe jumătate senini, pe jumătate gânditori, căci aveau soţii şi copii şi nu ştiau ce să facă!  7. Unul dintre ei, numit Andrei, s-a hotărât repede să Mă urmeze cu orice preţ. El a mers repede să-l caute pe fratele lui, Simon, care încă mai era ocupat cu năvoadele lui.  8. Îndată ce l-a găsit, s-a aruncat la pieptul lui şi i-a spus că l-a întâlnit pe Mesia Cel Făgăduit şi că, împreună cu un alt discipol, s-a hotărât să Mă urmeze.  9. În momentul în care Simon l-a auzit vorbind despre Mine, el a vrut să vină să Mă vadă imediat, căci nu fusese prezent la botez. Andrei i-a spus atunci: “Astăzi nu se mai poate, dar mâine la răsăritul soarelui, să fii la El!”  10. Simon, care se gândea mereu la Mesia şi care credea că Acesta va veni în ajutorul săracilor şi îi va pedepsi pe cei bogaţi şi răi, i-a răspuns, cu inima plină de aspiraţie: “Frate, nu mai este nici o clipă de pierdut; las totul pe câmp şi îl voi urma până la capătul lumii, dacă El doreşte acest lucru. Condu-mă la El imediat. Cine ştie dacă o să-L mai găsim?”  11. În faţa unei asemenea insistenţe, Andrei s-a hotărât să Mi-l aducă. Dar, în acea noapte târzie, pe când au ajuns la o distanţă de treizeci de paşi de cabana Mea, Petru, minunându-se, s-a oprit şi i-a spus lui Andrei: “Este ciudat, simt cum mă părăseşte curajul şi mă cuprinde un sentiment de nespusă duioşie; nu mai pot să fac nici un pas înainte, deşi simt foarte intens dorinţa de a-L vedea”.  12. Eu am ieşit atunci din colibă, pentru a merge în întâmpinarea celor doi fraţi. Acest lucru este indicat prin cuvintele: “Iisus l-a privit”. Se înţelege de la sine că această afirmaţie corespunde faptului că am ieşit în întâmpinarea lui Simon, care venea la Mine, el - care Mă simţea în acest fel în inima lui. Simon a fost recunoscut imediat drept discipol şi noul nume pe care i l-am dat a fost prima lui parte la împărăţia Mea. Simon a primit numele de Chifa, sau piatra credinţei în Mine. Căci, de mult timp, Eu văzusem ce spirit îl anima deja pe Petru.  13. Pentru Simon Petru, felul Meu de a Mă adresa lui a fost dovada cea mai bună că Eu eram în mod sigur Mesia Cel Făgăduit, în inima lui nu mai era loc pentru nici o îndoială şi el nu a pronunţat nici măcar o singură silabă pentru a Mă întreba dacă Eu eram adevăratul Mesia, căci avea deja certitudinea cea mai deplină a acestui adevăr, în inima lui. Au rămas la Mine până a doua zi şi nu M-au mai părăsit apoi niciodată.

MAREA EVANGHELIE A LUI IOAN

Incepand de astazi impart cu voi una din cele mai importante minuni pe care le-am trait si care este totodata una din cele mai mari minuni ale acestui timp. Revelarea in intregime chiar de catre Dumnezeu a celor trei ani de propovaduire a marii Sale intrupari Iisus Hristos. Mesajul vine chiar de la Iisus Hristos, Jacob Lorber numindu-se “umilul sau scrib”. Mesajul este autentic. Cuvantul divin este dincolo de orice caracterizare, este purul Adevar, Suprema Constiinta, pura beatitudine. Fie ca voi sa zburati pe culmile eternitatii alaturi de Tatal vostru divin, ingeri minunati ai desavarsitului Dumnezeu! Daca primele capitole pot parea putin mai dificile, povestea si minunile curg lin apoi precum un balsam divin. Aceste prime capitole fac parte din primul volum care contine nu mai putin de 242 de capitole. Fiecare din cele 10 volume avand aproximativ acelasi numar de capitole. Numai primele 5 volume sunt traduse pana in acest moment in romana. Asadar citirea intregii carti ar putea fi asemuita cu cel mai divin pelerinaj fiind o comoara inestimabila, o revelatie pentru care nu vom putea multumi niciodata indeajuns lui Dumnezeu. Capitolul 1 Scurtă introducere pentru o cât mai bună înţelegere spirituală a revelaţiilor Evangheliei Sfântului Ioan, apostolul preferat al Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos. (1 Ioan I, 1-5) (1) La început era Cuvântul (Logosul creator) şi Cuvântul (Logosul creator) era cu Dumnezeu şi Cuvântul (Logosul creator) era Dumnezeu. (2) El era la început cu Dumnezeu. (3) Toate care s-au făcut au fost făcute prin El; şi nimic din ceea ce a fost făcut n-a fost făcut fără El. (4) În El era şi viaţa şi viaţa era lumina oamenilor. (5) Lumina luminează neîncetat în întuneric şi întunericul niciodată n-a biruit-o. 1. Aceste versete sunt sursa a numeroase erori şi confuzii; cei mai înverşunaţi adversari ai lui Dumnezeu s-au folosit şi se folosesc în nenumărate feluri de aceste texte pentru a contesta divinitatea Mea; mai ales ei sunt aceia care resping de fapt întreaga divinitate. Noi nu vom relua aici toate vicleniile lor, căci aceasta nu ar crea decât o confuzie şi mai mare, ci vom urmări mai degrabă să punem în evidenţă această lumină, lumina care va combate şi va elimina aceste erori. 2. Neînţelegerea acestui text ţine în principal de insuficienţele unor traduceri cât mai corecte din limba originală într-o limbă modernă. Deoarece lucrurile se prezintă astfel, trebuie ştiut că aceasta s-a datorat necesităţii ca mesajul spiritual al acestui text să poată fi mai bine ascuns, căci altfel, de multă vreme, dimensiunea sa cea mai sacră ar fi fost deja dezvăluită, spre marea nefericire a întregului pământ. Tocmai de aceea doar învelişul exterior al textului a putut fi atins. Însă miezul său cel viu nu a putut fi profanat. 3. Acum a sosit timpul să dezvăluim sensul cel mai profund şi autentic al Evangheliei tuturor acelora care sunt demni de această revelaţie, dar să ştiţi că revelaţia aceasta îi va costa mult pe cei care nu sunt demni, căci Eu nu voi tolera şi nici nu voi accepta vreodată să se râdă de Mine. 4. Acestea fiind spuse, vom da în continuare o explicaţie necesară. Aici trebuie mai întâi luat în consideraţie doar sensul spiritual (lăuntric) al textului şi nu sensul său cel mai profund, care are o dimensiune divină. Acest al doilea sens fiind mult prea sacru, el ar putea aduce prejudicii celor care nu trăiesc după cuvântul Evangheliei, în ceea ce priveşte sensul spiritual interior, acesta este totuşi uşor de descoperit cu ajutorul unei traduceri cât mai corecte, corespunzătoare. Este ceea ce vom demonstra în continuare. 5. Expresia "La început" este incorectă şi deformează, astfel sensul profund, căci ea pare să conteste şi să pună la îndoială existenţa eternă a lui Dumnezeu, aşa cum au făcut deja anumiţi înţelepţi ai Antichităţii, care i-au inspirat pe ateii de astăzi. Având însă textul exact, va fi uşor să dezvăluim foarte precis sensul profund al acestuia. 6. Traducerea exactă ar trebui să fie: "La origini, (sau: fundamentul primordial a tot ceea ce există) a fost şi este lumina", adică marea şi sacra înţelepciune creatoare, ideea esenţială divină. Această lumină nu numai că exista întru Dumnezeu, dar ea exista deopotrivă şi prin Dumnezeu. Aceasta semnifică aici că lumina nu numai că emana în esenţă de la Dumnezeu, ci că totodată ea nu era numai întru Dumnezeu, ea (lumina) fiind de asemenea şi aproape de Dumnezeu şi astfel ea înconjura într-un anumit fel fiinţa divină originară. Din această explicaţie rezultă deja fundamentul întrupării divine a Fiului omului, aşa cum va lămuri în întregime pasajul următor. 7. Ce era sau cine era aşadar, la drept vorbind, această lumină, această mare idee, această preasfântă idee fundamentală, din care toate fiinţele au provenit într-un mod perfect liber? Aceasta nu putea să fie decât Dumnezeu însuşi, pentru că în Dumnezeu, din Dumnezeu şi prin Dumnezeu, doar Dumnezeu putea reprezenta esenţa Sa eternă şi perfectă. De aceea, textul originar spune: 8. "În Dumnezeu era lumina şi totodată lumina îl pătrundea şi îl înconjura pe Dumnezeu şi Dumnezeu însuşi era lumina". 9. Acest prim verset - explicat astfel - poate fi înţeles de către oricine, iar după aceea înţelegerea celui de-al doilea verset rezultă de la sine: cuvântul mai sus menţionat, sau lumina (ori marea şi divina idee creatoare) nu a provenit din esenţa divină originară, ci a existat din eternitate, fiind una cu Dumnezeu şi asemenea lui Dumnezeu însuşi, în aşa fel încât ea (lumina) nu presupune nici un fel de devenire, ceea ce explică totodată de ce se spune: "La început, sau la origini, întreaga existenţă şi fiecare fiinţă care urma să fie manifestată existau toate prin Dumnezeu, întru Dumnezeu, de la Dumnezeu, adică erau una cu Dumnezeu însuşi, de la un capăt la altul". 10. Acest verset face aluzie, într-o manieră evidentă, la definiţia din primul verset a "cuvântului" sau a "luminii", origine a oricărei existenţe sau a oricărei fiinţe care se va naşte, într-un mod perfect, dar care încă este nemanifestat. 11. În consecinţă, în forma sa reală, acest al treilea verset semnifică: "Orice fiinţă îşi are cu adevărat originea în această Fiinţă primordială, care este prin Ea însăşi - în totalitate - originea eternă a propriei Sale Fiinţe. Lumina, cuvântul (Logosul creator) şi voinţa acestei Fiinţe provin din propria Sa lumină; ideea Sa creatoare originară este o parte din Ea însăşi, care este dornică de a se manifesta sub o formă vizibilă, în toată desfăşurarea nesfârşită, nimic nu a apărut şi nu a luat o formă vizibilă fără să provină din această origine şi fără să fi trecut prin acest proces. 12. Din înţelegerea corectă a acestor trei versete rezultă înţelegerea corectă a celui de-al patrulea. 13. Este astfel uşor de înţeles că Fiinţa originară a întregii existenţe, lumina oricărei lumini, gândirea primordială a oricărei gândiri şi a oricărei idei, forma iniţială - în sensul ei de origine fundamentală a oricărei forme -, nu putea fi lipsită de formă şi nu putea fi un lucru mort, moartea fiind contrariul perfect al fundamentului fiinţei, care este viaţa. Astfel, în acest cuvânt ori în această lumină (sau altfel spus, această mare şi divină idee) de la Dumnezeu, întru Dumnezeu şi care se află la originea oricărei manifestări a lui Dumnezeu însuşi, era viaţa cea mai perfectă. Dumnezeu era deci şi este în El însuşi şl prin El însuşi, de la un capăt la altul şi în totalitate, fundamentul absolut şi suprem, etern şi desăvârşit al oricărei vieţi, această lumină şi această viaţă cheamă toate fiinţele la viaţă şi această lumină sau această viaţă este lumina, ea (lumina) fiind chiar viaţa însăşi în fiecare fiinţă şi în fiecare om născut din El. Aceste fiinţe şi aceşti oameni au fost creaţi astfel după imaginea perfectă a luminii primordiale, care este prima condiţie a existentei lor, lumina şi viaţa lor fiind astfel perfect asemănătoare acestei Fiinţe primordiale eterne. 14. Dar, pentru că viaţa divină originară este şi trebuie să fie perfect liberă, fără libertate ea nemaiputând fi viaţă şi, pentru că viaţa tuturor fiinţelor create este şi trebuie să fie asemănătoare vieţii originare, fără de care viaţa şi absenţa vieţii sau moartea nu ar putea exista, rezultă în mod evident că nu li se poate da fiinţelor create, oamenilor, decât o viaţă perfect liberă, ce este resimţită de aceştia ca fiind perfect liberă, fără a trage de aici concluzia că această viaţă provine de la ele însele (adică de la fiinţele create), ci dimpotrivă, că ea a apărut pur şi simplu prin voinţa atotputernică a lui Dumnezeu. 15. Orice fiinţă creată trebuie şi poate să aibă percepţia faptului că viaţa şi fiinţa sa sunt şi trebuie să fie create după imaginea cea desăvârşită a lui Dumnezeu, fără de care ea (fiinţa) nu ar avea nici viaţă şi nici existenţă. 16. Însă, dacă privim realitatea mai îndeaproape, se dovedeşte că în toate fiinţele create se regăsesc în mod necesar două sentimente: pe de o parte, sentimentul de a avea în sine asemănarea cea divină sau lumina divină originară şi, pe de altă parte, ca un efect al acestei lumini, sentimentul unei transformări progresive, care ni se revelează prin voinţa primordială a Creatorului. 17. Primul sentiment situează creatura într-o asemănare absolută cu Creatorul, astfel încât ea crede tocmai de aceea că este ieşită din ea însăşi şi ea consideră că este perfect independentă şi fără nici o legătură cu vreo origine primordială eternă; ea mai crede că este conţinută în ea însăşi şi poate dispune de ea însăşi. Al doilea sentiment - care decurge în mod necesar din primul - este conştiinţa de a proveni din această proprie origine primordială şi de a se manifesta liber în timp, considerându-se totodată foarte dependentă de această origine primordială. 18. Acest sentiment de umilire, atunci când se revelează în fiinţă, transformă prima atitudine, orgolioasă, într-un sentiment de umilinţă, care este absolut necesar, aşa cum va fi demonstrat ulterior. 19. Sentimentul orgoliului combate însă cu putere acest sentiment de smerire de sine, pe care el vrea să-l reprime. 20. Din această luptă apare ranchiuna şi în final survine ura faţă de această origine primordială a oricărei fiinţe şi astfel apare refuzul de a se vedea umilită prin acest sentiment de dependenţă; astfel, sentimentul orgoliului creşte, se întăreşte şi atunci fiinţa se întunecă, înlăuntrul creaturii, în locul luminii primordiale iau astfel naştere noaptea şi întunericul, iar această noapte şi acest întuneric nu vor mai recunoaşte în ele lumina primordială, îndepărtându-se ca nişte orbi de ea. 21. Lumina primordială poate atunci străluci într-o astfel de noapte, dar această noapte în care există o lumină - lumină pe care ea (noaptea) nu o mai poate vedea -, nu mai poate recunoaşte lumina care vine la ea pentru a o transforma în această autentică lumină primordială. 22. În mod asemănător am venit Eu în lumea întunericului, ca fiind eterna Fiinţă originară a oricărei existenţe şi ca fiind lumina primordială a oricărei lumini şi a oricărei vieţi, pentru toţi cei care provin din Mine, dar ei nu M-au recunoscut fiindcă se aflau în noaptea penibilului lor sentiment de orgoliu. 23. Al cincilea verset arată cum am venit Eu, Cel care exist din toată eternitatea după dimensiunile Mele şi după proporţii primordiale, în această lume pe care am creat-o şi pe care am născut-o, şi cum ea (lumea) nu poate să Mă recunoască drept propriul fundament (izvor) al fiinţei ei. 24. În calitatea Mea de origine a oricărei existente, am văzut - de la înălţimea luminii Mele primordiale, eternă şi preasfântă -, cum acest sentiment de superioritate, care este lumina primordială în om, a slăbit din ce în ce mai mult în cursul acestei lupte continue şi cum această lumină a vieţii a devenit din ce în ce mai slabă şi mai întunecată, ea ajungând până la punctul în care, dacă Eu nu aş fi venit personal în faţa oamenilor, în proporţiile Mele cele mai frumoase (cu alte cuvinte, în trupul Meu de glorie) pe care Eu le dădusem şi lor iniţial, ei ar fi fost cu siguranţă, în marea lor majoritate, incapabili să Mă recunoască; iar aceasta ar fi fost cu atât mai mult, dacă aş fi venit la ei într-un mod inopinat, ca un pur "Deus ex machina", sub o formă umană neaşteptată; daca aş fi procedat în acest fel, doar Eu singur aş fi fost răspunzător dacă oamenilor le-ar fi fost imposibil să recunoască venirea Mea neaşteptată.'... 25. Desigur că Eu am prevăzut aceasta din eternitate. Astfel, am anunţat într-un mod destul de fidel şi cu precizie oamenilor venirea Mea, prin intermediul a mii de clarvăzători (profeţi) pe care i-am inspirat şi care nu şi-au pierdut lumina divină în această luptă. Când venirea Mea s-a produs în sfârşit, am făcut în aşa fel încât ea să fie însoţită de miracole şi am făcut chiar să apară un om în care sălăşluia un suflet de o înaltă spiritualitate, care era capabil să anunţe oamenilor venirea Mea şi prezenţa Mea pe pământ. Capitolul 2 Spiritul Sfântului Arhanghel Mihail a fost întrupat în Ioan Botezătorul pentru a aduce astfel mărturie despre Domnul nostru Iisus. Doctrina fundamentală: despre fiinţa lui Dumnezeu, despre om şi despre raporturile lui cu Dumnezeu. Despre căderea omului şi despre căile extraordinare ale lui Iisus Hristos .(Ioan l, 6-13) (6) A venit un om care a fost trimis de Dumnezeu: numele lui era Ioan. (7) El a venit ca martor, ca să mărturisească despre Lumină, pentru ca astfel toţi să creadă prin el. (8) Nu era el Lumina, însă el a venit ca să mărturisească despre Lumină. (9) Lumina aceasta era adevărata Lumină divină care, venind în lume, trebuie să lumineze pe orice om. (10) El era în această lume şi de fapt lumea aceasta a fost făcută prin El, dar cei din această lume nu L-au cunoscut. (11) El a venit la ai Săi şi ai Săi nu L-au primit cu toţii. (12) Dar tuturor acelora care L-au primit, adică celor ce cred cu tărie în Numele Lui, El le-a dat dreptul să devină copii ai lui Dumnezeu. (13) Ei au realizat astfel că erau născuţi nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu. l . Un om numit Ioan propovăduia pocăinţa; pe malul Iordanului, el îi boteza cu apă pe cei care se reîntorceau către Dumnezeu. Spiritul profetului Ilie sălăşluia în acest om; era acelaşi spirit angelic al celui care l-a învins pe Lucifer, în momentul creaţiei, acelaşi spirit care a fost chemat pe muntele Sinai pentru a readuce la viată trupul lui Moise şi pentru a i-l răpi lui Lucifer. 2. El a venit de sus, ca un martor vechi şi nou în acelaşi timp, sau cu alte cuvinte, ca o lumină provenită din Lumina primordială pentru a depune mărturie despre fiinţa originară a lui Dumnezeu, Cel care s-a făcut trup El însuşi şi a venit ca om - într-o formă umană perfectă – la ai Lui, care provin din El, pentru a-i lumina în noaptea lor şi a-i ajuta să regăsească lumina Sa primordială. 3. Este însă evident că acest om nu era chiar el lumina primordială, dar, la fel ca toate fiinţele, era şi el o scânteie din aceasta. Lui i-a fost dat să rămână unit cu această lumină primordială, din cauza umilinţei sale foarte mari. 4. Şi pentru că el (Ioan) era în mod constant în fuziune profundă cu lumina primordială - pe care el ştia să o deosebească de propria sa lumină, cu toate că aceasta (adică propria sa lumină) provenise din lumina primordială şi nu era decât o oglindire a ei, a luminii divine, pe care o recunoştea şi căreia i-a adus mărturie vie - el a fost martorul perfect al acestei lumini primordiale şi a trezit această lumină în inimile oamenilor atât de bine, încât aceştia au început să recunoască încetul cu încetul că lumina primordială care se încarnase era aceeaşi cu cea pe care toate fiinţele şi toţi oamenii o posedă în mod liber, prin graţie divină, şi pe care ei o pot păstra de-a pururi în toată libertatea, dacă aspiră la aceasta. 5. Adevărata lumină (Hristos) nu era însă martorul, ci mărturia Celui care totdeauna a iluminat şi a însufleţit oamenii care vin pe pământ. Iată de ce se spune în versetul 9 că aceasta este şi a fost adevărata lumină care, la origini, a dat naştere oamenilor ca fiinţe libere şi care a venit acum să le aducă iluminarea completă, care îi va face asemeni Lui. 6. Felul în care Eu, sau lumina primordială, în ciuda tuturor precursorilor şi a celor care au anunţat venirea Mea, am rămas necunoscut oamenilor orbi din această lume - care totuşi, în fiinţa lor profundă, proveneau toţi din Mine sau din lumina primordială, ceea ce este unul şi acelaşi lucru - a fost în mod clar explicat în versetul 5. Să adăugăm totuşi că prin cuvântul "lume" nu trebuie să înţelegem aici pământul care poartă pe suprafaţa lui sufletele aflate sub constrângere, ci că aici este vorba numai despre oameni, proveniţi doar parţial din această materie şi care, totuşi, în calitatea lor de fiinţe libere, nu fac parte sau nu trebuie să facă parte dintre aceste suflete condamnate. Ce pretenţie absurdă ar fi fost să vreau să fiu recunoscut de către pietre, care sunt încă supuse judecăţii! Doar un suflet care deja a devenit liber şi care adăposteşte în el spiritul Meu poate fi capabil să Mă recunoască. 7. Aşa cum am arătat mai sus, aici nu este vorba despre pământ, ci numai despre asemenea oameni care au ajuns la un astfel de nivel datorită stării spirituale a sufletului lor, căci trebuie să ştiţi că numai ei pot alcătui împărăţia Mea, pentru că atunci ei înşişi sunt constituiţi din lumina primordială, care provine din lumina Mea primordială eternă şi aceasta deoarece ei sunt atunci, de asemenea, una cu esenţa Mea fundamentală. 8. Dar această forţă primordială a slăbit în ei, pentru că oamenii s-au crezut superiori ei. Astfel, din cauza orgoliului lor care i-a slăbit, Eu am venit la ei din împărăţia Mea şi încă o să mai vin la ei (A DOUA VENIRE!). Oamenii însă nu M-au recunoscut aşa cum ei nu s-au recunoscut mai mult nici pe ei înşişi ca fiind nemuritori în propria lor existenţă fundamentală, care nu va putea niciodată să fie distrusă, deoarece esenţa eternă a fundamentului lor este propria Mea esenţă. 9. Se înţelege de la sine că în toţi cei care nu M-au primit sau care nu M-au recunoscut, ordinea primordială a rămas perturbată şi odată cu această perturbare a rămas un anumit rău sau păcat, în timp ce aceia care M-au primit, adică M-au recunoscut în inima lor, nu se mai află sub influenţa acestui rău, deoarece ei sunt din nou în fuziune cu ordinea primordială şi cu forţa originară a fiinţei, pentru că ei s-au regăsit astfel în Mine şi pentru că s-au regăsit pe ei înşişi cu ajutorul luminii Mele primordiale care a fost pusă la origini în ei, care este a lor proprie şi care este viaţa eternă indestructibilă. 10. Într-o asemenea existenţă, ei au descoperit nu numai că erau creaturile Mele - aşa cum le revela umilul lor sentiment de a trăi, care nu depinde de altfel decât de bunăvoinţa Mea -, ci şi că ei sunt de asemenea, în mod evident, proprii Mei copii, de vreme ce lumina lor, credinţa lor, sunt asemenea propriei Mele lumini primordiale. Prin urmare, ei au în ei înşişi puterea deplină şi forţa care există şi în Mine, iar prin această putere ei au dreptul deplin nu numai de a fi numiţi copiii Mei, dar chiar şi de a fi copiii Mei, în toată plenitudinea. 11. Credinţa fermă în Dumnezeu este o astfel de lumină; iar Numele Meu, de care sunt legate puternicele raze ale acestei lumini, este forţa, puterea şi esenţa proprie a fiinţei Mele originare, prin care fiecare om are în el dreptul deplin de a fi numit copilul lui Dumnezeu. De aceea se spune în versetul 12 că toţi cei care Mă vor primi în fiinţa lor şi care vor crede cu tărie în Numele Meu vor putea fi consideraţi "Fiii lui Dumnezeu" cu drepturi depline. 12. Al treisprezecelea verset nu apare aici decât pentru a explica mai bine versetul precedent, într-un limbaj mai concis, cele două versete reunite ar putea semnifica: "Celor care L-au primit cu adevărat şi care au crezut cu tărie în Numele Lui, El le-a dat puterea (prin graţie) de a fi numiţi copiii lui Dumnezeu, căci ei sunt născuţi din Dumnezeu şi nu din sânge, nici din voinţa cărnii (a materiei), nici din voinţa omului". 13. Este limpede că aici nu este vorba despre naşterea trupească, ci numai despre o a doua naştere, întru spiritul iubirii de Dumnezeu, printr-o credinţă vie şi adevărată în numele cel viu al lui Dumnezeu care este numit Iisus Savaot. Această a doua naştere poate fi numită de asemenea noua naştere a spiritului prin botezul cerului. 14. Botezul cerului este sinonim cu trecerea perfectă a minţii şi a sufletului - cu toate dorinţele sale - în starea de spirit care trăieşte din iubirea pentru Dumnezeu şi din iubirea întru Dumnezeu. 15. Când această trecere se realizează cu adevărat prin libera voinţă a omului şi când toată iubirea omului se focalizează întru Dumnezeu, omul, graţie unei iubiri atât de sacre, se găseşte în întregime în Dumnezeu şi atunci el devine o nouă fiinţă, mult mai puternică - şi mai vie, ca şi cum ar fi născută din nou, prin faptul că a atins dreapta de maturitate a lui Dumnezeu. Prin această nouă naştere, care nu provine nici din simţurile cărnii, nici din voinţa de a procrea, omul devine un veritabil copil al lui Dumnezeu şi aceasta se realizează prin graţia care este puterea liberă a iubirii de Dumnezeu din inimile oamenilor. 16. Această graţie este chiar acţiunea cea puternică a lui Dumnezeu în spiritul omului, prin care acesta devine Fiul lui Dumnezeu şi astfel el ajunge la lumina divină primordială sau, ceea ce este acelaşi lucru, la dreapta, via şi puternica înţelepciune a lui Dumnezeu. Capitolul 3 Cuvântul Etern întrupat şi martorul său Ioan Botezătorul. Principalele semne ale noii naşteri. Prima şi a doua graţie. (Ioan 1, 14-16) (14) Şi Cuvântul (Logosul creator) s-a făcut trup şi a locuit printre noi, fiind plin de har şi de adevăr. Şi astfel noi am privit slava Lui, o slavă care este întocmai ca slava celui care este născut direct din Tatăl. (15) Ioan a mărturisit chiar despre El, când a strigat: „El este Acela despre care ziceam eu: «Cel ce vine după mine este cu mult înaintea mea, pentru că El era înainte de mine." (16) Şi prin El noi toţi am primit din plinătatea Lui şi am primit har după har; 1. Când omul care a fost astfel creat prin noua naştere a devenit un veritabil copil al lui Dumnezeu, adică în momentul în care el este născut din Dumnezeu Tatăl, prin iubirea pentru Dumnezeu, el ajunge atunci să fie una cu Dumnezeu, spre gloria luminii primordiale care este Fiinţa originară a lui Dumnezeu însuşi; o asemenea fiinţă este propriul Fiu care este născut din Tatăl, lumina cea ascunsă în căldura iubirii atât timp cât iubirea nu se manifestă şi nu iradiază. Această sfântă lumină este de asemenea propria glorie a Fiului venind de la Tatăl, la care ajunge orice om care este născut din nou şi aceastăglorie este graţia eternă şi adevărul; aceasta este realitatea sau Cuvântul (Logosul creator) făcut trup. 2. Aceasta este mărturia pe care Ioan a adus-o, arătând că omul pe care l-a botezat în apele Iordanului era Acela pe care el îl anunţase poporului în predicile sale şi despre care a spus: "Iată-L pe Cel care vine după mine, dar care în realitate a fost înainte de mine", ceea ce semnifică de fapt: iată lumina primordială şi esenţa originală a oricărei lumini şi a oricărei fiinţe, care a precedat orice existenţă şi din care provine orice fiinţă. 3. Această lumină primordială este de asemenea eterna glorie întru Dumnezeu şi Dumnezeu însuşi este această glorie; această glorie a fost Dumnezeu însuşi, întru Dumnezeu, din toată eternitatea. Iar existenţa, lumina şi viaţa liberă a tuturor fiinţelor provin din această glorie. 4. Prin urmare, orice viaţă este o graţie a lui Dumnezeu care umple şi pătrunde complet o formă vie. Viaţa originară a oricărui om este prin ea însăşi expresia gloriei lui Dumnezeu, ea este prima graţie a lui Dumnezeu, dar această graţie suferă din cauza acestui sentiment de superioritate egoistă care se află în conflict cu sentimentul umilinţei ce se datorează în mod necesar intuiţiei omului că el provine din lumina primordială. 5. Şi întrucât această primă graţie era pe punctul de a dispărea în om, lumina primordială a venit ea însăşi în lume, pentru a le arăta oamenilor cum să regăsească această primă graţie, reintegrând din nou această lumină primordială sau această existenţă originară, iar în locul vieţii for Marea Evanghelie a lui Ioan Vol.1 9 vechi, să aleagă o nouă viaţă. Această transformare înseamnă mai întâi acceptarea graţiei în vederea primirii graţiei, sau, ceea ce este acelaşi lucru, abandonarea vieţii vechi născută din slăbiciune şi inutilitate pentru o nouă viaţă fericită şi indestructibilă întru Dumnezeu, prin îmbăierea în plenitudinea paradisiacă a lui Dumnezeu. 6. Prima graţie era o necesitate care nu cunoştea libertatea; ea era deci lipsită de orice constanţă. A doua gratie este astfel o libertate totală, nesupusă nici unei necesităţi şi, prin urmare, veşnic indestructibilă, deoarece ea nu este supusă nici unei restricţii şi nici unei obligaţii. Nu mai există distrugere acolo unde nu mai există duşman, iar prin duşman se înţelege aici tot ceea ce caută să împiedice trăirea şi acţiunea unei fiinţe libere. Capitolul 4 Despre lege şi graţie. Lupta fiinţelor umane care sunt chemate să devină copiii liberi ai lui Dumnezeu. Venirea Mântuitorului. Tatăl şi Fiul sunt mereu uniţi precum lumina şi flacăra. (Ioan 1, 17-18) (17) Căci Legea lui Dumnezeu a fost dată prin Moise, dar harul şi adevărul au venit prin intermediul lui Iisus. (18) Nimeni n-a văzut vreodată pe Dumnezeu; doar Fiul Lui, care este permanent scufundat în sânul Tatălui (inima cea tainică a lui Dumnezeu), Acela L-a făcut oamenilor cunoscut." 1. De fapt, legea lui Dumnezeu care a apărut o dată cu prima viaţă a fost dată încă de la început primului om şi, prin urmare, Moise a fost reprezentantul ei. Dar legea lui Dumnezeu nu a urmărit niciodată să dea cuiva libertatea adevărată, pentru că, în general, legea nu stimulează viaţa, ci dimpotrivă, ea o limitează printr-o anumită constrângere. 2. Prin efectul pozitiv al voinţei imuabile a forţei primordiale, primele idei creatoare au luat formă şi au dat naştere unor fiinţe individuale. O necesitate imuabilă a operat, prin urmare, această separare a fiinţelor şi apariţia lor limitată în spaţiu şi timp. 3. Astfel, fiinţa, adică omul - iar dintr-un anumit punct de vedere divinitatea însăşi, sau, ceea ce înseamnă acelaşi lucru, Fiinţa primordială a lui Dumnezeu însuşi – era separată de originea sa, dar ea încă era conştientă, cu toate că ea era legată de o formă limitată şi era susţinută de o voinţă imuabilă. Dar această stare nu a fost pe placul fiinţei ce a fost astfel creată, şi sentimentul său de superioritate egoistă a intrat atunci în conflict cu conştiinţa limitării şi a separării sale . 4. Pentru aceste fiinţe din prima perioadă, lupta a devenit din ce în ce mai intensă, astfel că legea primordială fundamentală a trebuit să fie întărită. Atunci aceste fiinţe au fost supuse unei constrângeri temporare severe; iar aceasta corespunde apariţiei lumilor materiale solide şi a majorităţii primelor fiinţe. 5. Odată cu fiinţele din cea de-a doua perioadă a apărut şi omul cu învelişul său corporal, pe baza primei sale judecăţi, în ciuda triplei separări de originea sa primordială pe care a recunoscut-o totuşi în el, el a devenit orgolios şi neascultător faţă de o lege uşoară care, nefiind expresia unei voinţe absolute, nu a mai fost decât un sfat sau o directivă care îi lăsa libertatea deplină de a gândi şi de a acţiona. 6. Însă cum el nu a mai vrut să recunoască şi să respecte îndatoririle sale atât de uşoare, a fost apoi supus unei sancţiuni mult mai severe şi mult mai dure, astfel că neascultarea lui l-a costat foarte scump. 7. Fiinţa divină s-a manifestat atunci pe pământ prin Melchisedec, pentru a-i ghida pe oamenii astfel pedepsiţi; dar aceştia au vrut foarte repede după aceea să se lupte din nou. Atunci a fost nevoie ca ei să fie supuşi unei noi legi, pentru a-i readuce la ordine şi după aceea lor nu le-a mai rămas decât o mişcare mecanică ce se afla în opoziţie cu toate înclinaţiile lor. Marea Evanghelie a lui Ioan Vol.1 10 8. Această lege nouă a creat o mare prăpastie, pe care nici un spirit şi nici o fiinţă nu au putut să o treacă. Puţin câte puţin, a început chiar să fie pusă la îndoială posibilitatea de a trece vreodată dincolo de această prăpastie şi astfel a slăbit conştiinţa perenităţii vieţii interioare care, începând cu acest moment, le-a apărut oamenilor ca fiind foarte îndoielnică (cu alte cuvinte, ei au început să se îndoiască de ea). 9. În urma acestei limitări, fiinţa divină originară a apărut pentru prima oară în toată splendoarea şi plenitudinea Ei, în persoana lui Hristos. 10. Creaţia divină originară le-a fost astfel oferită din nou oamenilor. Toate slăbiciunile lor au putut fi astfel distruse prin această nouă graţie care le-a fost dată oamenilor, prin această nouă viaţă plină de lumină veritabilă, care le arăta calea cea dreaptă şi adevăratul scop al existenţei lor. 11. Cei care L-au recunoscut pe Iisus, au primit acum o adevărată cunoaştere a lui Dumnezeu şi, astfel, pentru prima dată, au putut să-L vadă pe Dumnezeu, pe care până atunci nici o altă fiinţă nu a putut să-L vadă vreodată în întreaga Sa plenitudine şi splendoare. Oamenii au putut atunci să-L vadă în exteriorul lor, alături de ei şi, prin El, au putut să se recunoască ei înşişi, precum şi propriul lor destin perfect liber. 12. Prăpastia de netrecut care fusese stabilită de lege a fost astfel din nou astupată. Din acel moment, toţi oamenii au putut şi pot să se elibereze de jugul acestei legi, cu condiţia de a transforma cu adevărat vechiul om în omul cel nou, întru Hristos, aşa cum, de altfel, se spune: "trebuie să ne dezbrăcăm (separăm) acum de vechiul om pentru a ne îmbrăca (a ne uni pentru totdeauna) cu omul cel nou", sau: "cel care iubeşte viaţa sa cea veche acela o va pierde, însă acela care fuge de ea va câştiga, fără îndoială, o viaţă nouă. Iată care este noua Evanghelie cea vie a lui Dumnezeu, care este anunţată din sânul Tatălui". 13. Expresia: "Cel care se află în sânul (inima tainică, esenţială a) Tatălui" este echivalentă cu: "cel care a fuzionat profund cu înţelepciunea supremă, originară a lui Dumnezeu" sau: "propria Fiinţă interioară a lui Dumnezeu sălăşluieşte în mod tainic în iubire, la fel cum lumina se află în foc". La fel, o căldură pură şi puternică provine din iubire, iar existenţa ei în noi generează din nou căldura tainică ce produce la rândul ei lumina cea tainică, în felul acesta, din iubire, care este asemănătoare naturii Tatălui şi care în realitate este Tatăl însuşi, rezultă lumina supremă a înţelepciunii divine care este asemănătoare Fiului, ea fiind chiar Fiul însuşi, ei nefiind doi, ci Unul. Iisus este mereu una cu Cel care este numit Dumnezeu, la fel cum lumina şi căldura, sau căldura şi lumina, sunt unul şi acelaşi aspect, deoarece adeseori căldura produce lumină şi lumina produce căldură.

Voi, noi si Duhul Sfant

             Va intreb, daca suntem crestini diferiti, ce vom face ? Ne vom iubi asa cum El , Iisus Hristos, ne-a recomandat sau ne vom razboi spre satisfactia dusmanilor, ateil si antichristi? Ioan v-a aratat cum sa deosebiti duhurile, dar se pare ca voi aveti metode mai bune si ca sa puneti capac la asta tot pe mine ma trimiteti sa citesc Biblia. Si nu va voi mai sustine cu citate ce spun , pentru ca atunci cand am spus nu ati tinut seama de ele. 

             Evident ca “tainele” si majoritatea ritualelor crestine, nu numai ortodoxe, au support biblic. Intra-devar Impartasania reprezinta ceea ce au inteles oamenii din gestul lui Iisus la Cina cea de taina. Dar pentru mine ramane evident ca Iisus nu a indemnat pe nimeni sa se “impartaseasca” cu paine si cu vin, acela a fost un gest evident simbolic. Adevarata impartasanie este aceea cu Duhul Sfant asa cum am mai spus.             Dar ce este duhul sfant? Aici cu siguranta iarasi sunteti experti. Omul este facut dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, asa ca in interiorul nostru putem gasi si pe Tatal si Duhul si Fiul.              Duhul este o energie, fiecare din noi avem un “duh”, este energia sufletului nostru, este chiar sufletul nostru daca facem, abstractie ca totusi energia este manifestarea unei forme care ii este sursa si naste la randul ei acea forma.             Asadar Duhul Sfant este suprema energie din creatie, este energia sufletului lui Dumnezeu… Duhul sfant se poate primi si se poate darui mai departe. Alesii, apostolii, ingerii, nu mai au unduh al lor ci au devenit una cu Dumnezeu si manifesta Duhul lui Dumnezeu zis si Duh Sfant sau Duhul Sau.            In viata de zi de zi intalnim fiinte , comunicam si schimbam energii cu cei din jurul nostru. Le dam din duhul nostru si primim din duhul lor. Cand suntem indragostiti si iubim se produce un transfer aproape total intre cele doua finite si duhul uneia ajunge in cealalta pana cand cele doua devin un suflet, un singur duh…            Daca iubiti foarte tare un poet si il cititi zilnic sau recitati si va ganditi tot timpul la el, veti putea observa usor observa ca duhul acelui poet ajunge sa va locuiasca, ca deveniti una cu el si ca si voi veti putea creea versuri asemanatoare; daca veti fi si mai atenti veti observa ca veti ajunge sa semanati chiar fizic cu persoana cu care va identificati si pe care o iubiti.           Aici este marea batalie spirituala care va fi. Intre cei care manifesta si propaga Duhul Sfant si cei care manifesta alte duhuri mai mult sau mai putin spirituale.           Asadar rugati-va si identificati-va cu Iisus ca sa primiti si manifestati Duhul Sfant.            Tatal in om este chiar scanteia divina care este una cu Tatal, iar Fiul suntem noi insine care vom devenii fii lui, Copii lui Dumnezeu. Toti avem trinitatea, numai ca trebuie sa devenim una cu cea sfanta pentru a ne putea numi Copii ai lui Dumnezeu. Care este diferenta intre noi ca fii si Iisus, unicul Fiu? Este aceea ca El reprezinta manifestarea oficiala si adevarata a Tatalui in creatie, Fiul este una cu Tatal, este chiar Tatal manifestat in Creatie, dar ramane Fiu raportat la Tata, pentru ca se numeste Fiu fiinta manifestata de Tata in Creatie.          Cei care spun ca ar fi persoane sau entitati diferite Fiul, Tatal si Duhul nu stiu ce spun. Tatal este Tatal, Fiul este intruparea Sa in Creatie , iar Duhul este sufletul Sau, iar Tatal este Om in eternitate. Binecuvantati sa fiti de Tatal Sfant cu Duhul Sau Sfant pentru a deveni una cu Fiul si a va putea numi fii ai Tatlui si frati ai Fiului. Amin 

Un an ! :)

         Dragilor, iubitilor, iata astazi, sau ieri mai bine zis, s-a implinit un an de cand vi se scrie si aici… Evident ca nu exista satisfactie mai mare decat aceea de a fi util, de a putea aduce ceva.  Doamne binecuvanteza-ma si pe mine sa fiu o rotita folositoare, cea mai mica, in angrenajul creatiei tale, infinita in raport cu dimensiunile mele.

         Multumesc din suflet celor care m-au sustinut, incurajat si binecuvantat, fie ei prieteni din viata personala, fie mai noii mei prieteni, veritabile minuni vii, cu adevarat copii ai Tatalui preasfant. Multumesc lui Dumnezeu pentru toate aceste minuni, pentru fetele divine prin care El m-a inspirat constant chiar inainte de a incepe sa scriu aici. El stie cat de draga imi este natura feminina si cat de mult vreau sa-I descopar misterul si intelesul si eu stiu ca acum El va naste o noua Eva, ca femeia, odata cu intoarcerea Lui va iesi definitiv de sub blestem si ca El, noul Adam, Iisus Hristos, va fi contraparte si jumatate, mire acestei noi  Eve , voi fetelor sunteti noile Eve, mirese pure, jumatate copii, jumatate ingeri… Ah visez la doisprezece apostoli feminini, totul este cu putinta la Dumnezeu…             Vreau sa-i imbratisez pe toti cei care au facut pasul inainte cu mine… toti ati primit binecuvantari ceresti, iubire si fericire intense…            Va chem  pe toti, voi cei preaiubiti, sa mai facem inca un pas, spre studiul  comparat sau nu al celorlalte trei mari religii. Iata Dumnezeu spune ca ei nu au nevoie de nici o convertire, ei nu trebuie decat sa afle(cu inima) cine este Iisus si ce a spus El, pentru ca ei vor sti apoi sa-L slujeasca si sa I se roage mai bine decat au facut-o crestinii in aceste doua mii de ani. Romania va deveni centrul spiritual dar si stiintific al lumii. Aici vor fi sedii internationale si sediul central al unei organizatii spirituale ce va cuprinde toate religiile, scoli spirituale unice care vor preda  stiinta spirituala cu toate secretele ei ascunse acum prin manastirile diferitelor religii. De aici toate cartile sfinte vor primi noi interpretari mai spirituale decat cele existente si intelepti in viata vor vorbi pe intelesul tuturor despre comoara ascunsa in toate cartile sacre. Va vor iubi enorm cand vor vedea ca voi le cunoasteti propria religie mai bine decat si-o cunoasc ei insisi si apoi vor fi curiosi sa stie de unde vine aceasta intelepciune si Cine este Cel care va darui aceasta lume Copiilor Sai...              Fiti optimisti, fiti fericiti, bucurati-va, natura noastra interioara spirituala este cel mai pur extaz, noi suntem Acela, noi suntem El, noi vom fi El, voi sunteti mugurii unei noi mladite…. Dar mugurii, mladita si intreaga vie sunt una, Unul… Ave, viitorul este aici, acum…              Sa cante muzica, sa ploua cu petale de flori, sa curga sampania… sampanie pentru copii(divini), fara alcool evident…   :)

          Don’t give up, because you’re so close and so blessed.. 

Ortodoxismul meu

           Deoarece nu pot avea pretentia sa cer de la nimeni sa citeasca toate postarile inainte de a lasa vreun comentariu si pentru a evita alte justificari la alte posibile reprosuri, m-am gandit sa scriu aceasta postare pentru a arata tuturor ca nu am fost si nu sunt mai putin ortodox decat oricare  dintre cei care ma critica...              Spre deosebire de voi, desi m-am nascut intr-o familie orodoxa prcticanta si chiar apartinand clerului, am pornit inca din adolescenta in cautarea Adevarului (Absolut). Dumnezeu a pus in sufletul meu o foame teribila de a cunoaste. Pur si simplu am realizat ca nu voi putea face nimic in aceasta viata pana nu voi intelege mai intai, ce e viata, de ce existam, incotro mergem…             Am spus "deosebire", pentru ca nu am cautat un adevar si nu m-am asteptat ca adevarul sa aiba o forma anume sau o culoare. Valoare adevarului consta in insasi natura lui. Poate ca voi ati pornit in cautarea lui Hristos si l-ati gasit. Eu am pornit in cautarea Adevarului si l-am gasit pe Hristos. Iar apoi totul s-a luminat si cu fiecare zi tot mai multa lumina, tot mai multe raspunsuri isi fac aparitia. Sunt lucruri pe care inca nu le stiu pt ca nici macar nu mi-au trecut prin minte si n-am intrebat de ele. Altele isi asteapta raspunsul, iar deasupra tuturor, marea intrebare, mai mare decat cea shakespeariana, formulata in mod genial de Nichita Stanescu in doua versuri nemuritoare:   "Cine esti tu, cel care esti,    si unde esti, cand nimic nu este?"                      Am sarit in apararea adevarului si chiar a ortodocsilor luandu-l la intrebari pe Marius Cruceru care intr-o postare care m-a lamurit definitiv ca toti sunteti molipsiti, indiferent de cult, de aceasta ura si dispret reciproc, de acest orgoliu prostesc ca un cult crestin este superior altuia si ca ceilalti sunt sectanti sau morti sau mai stiu eu cum:               Iata, eu si nu altcineva am postat un protest la postarea lui Cruceru PROTEST : A MURIT ROMANIA ORTODOXA?             Apoi m-am razboit cu Lisandru al carui blog, http://arsperug.blogspot.com/, momentan suspendat sau chiar abandonat sau sters, ridica probleme la acea vreme , majoritatea evident eronate, atat de naucitoare, incat am fost cu adevarat descumpanit pe moment. N-am intalnit pana acum pe nimeni care sa incerce sa demonstreze imposibiltatea Imaculatei conceptii aratand ca numai Iosif ar fi fost din neamul lui David , in timp ce Maria nu, si deci ca Iisus sa fi fost din neamul lui David, cei doi(Iosif si Maria)  ar fi trebuit sa fi facut dragoste… Asta nu era decat un mic aspect, dragul vostru Lisandru, pe care il compatimiti atat in aceste zile, tuna si fulgera impotriva lui Iisus, a evangheliilor si a lui Pavel, imbinand blasfemiile cu aparente contradictii ale mesajului evanghelic intr-un proiect de carte ce urma sa fie probabil un fel de biblie a intelectualului liber cugetator, iata cateva postari in care I-am raspuns, la scurta vreme suspendandu-si blogul… Intrebati-l voi in ce crede si in ce consta credinta si filozofia lui ca mie nu mi-a raspuns.    Atei si... atei    Maria era din neamul lui David               Iata eu am facut aceasta si nu altcineva…               Am dedicat chiar o eticheta Parintelui Iustin si l-am laudat si sustinut in toate privintele, numindu-l chiar Inger, in timp ce voi incercati sa gasiti pareri contrare citandu-l chiar pe Papacioc, pt ca Justin incerca sa va trezeasca din somnul si natura “calduta” in care va complaceti.               Eu am facut asta si nu altcineva.              Mai am inca o eticheta dedicata lui Gavril Barnut - Omul lui Dumnezeu , acest mic Ehoh al Romaniei, a carui experienta spirituala este covarsitoare si incredibil de consistenta incluzand chiar si profetii, intalnindu-l chiar pe Hristos; poate ca voi termina de comentat tot filmul asa cum am promis.                Eu am facut asta si nu altcineva.              Sunt multe alte postari, unele incluse in eticheta Jurnal spiritual in care Iisus este preamarit, glorificat intr-un mod cu totul diferit, corespunzand unei cunoasteri diferite.             Daca voi ati spus ca El este Dumnezeu, eu am spus ca El este Dumenzeul nascut, intrupat  al intregii creatii si ca voi veti fi apostolii Lui in infinit, miliarde de civilizatii si galaxii asteptandu-si randul in a primi Cuvantul lui Dumnezeu.               Eu aici si nu altcineva am spus ca El se Intoarce curand asa cum a promis, dupa ce va purifica planeta de cei rai si ignoranti si care nici nu-l vor vedea si nici nu-l vor intalni pana ce suferinta mare nu le va inmuia sufletul topind astfel zgura in care este ascuns.  Pavel, Petru si Ioan, in toate scrierile lor vorbeau despre Intoarcerea Lui ca si cand s-ar fi intamplat in timpul vietii lor, deci cu cat mai mult trebuie sa facem noi asta?                Daca Papa v-a spus sa faceti dragoste in saptamana cand posibilitatea femeii de a ramane insarcinata este minima, eu v-am spus sa faceti dragoste, in numele lui Hristos, numai pentru a procreea in saptamana de maxima fertilitate. Fiti intru totul asemnea lui Iisus.               Eu v-am spus asta si nu altcineva.              Daca Daniel a inchis ochii la promovarea microcipurilor, eu am dedicat postari si am strigat alaturi de Justin si de ceilalti impotriva acestora.              Deci putem spune ca sunt mai catolic decat papa si mai ortodox decat Daniel…               Eu va spun: Impartasiti-va cu Duh Sfant si nu cu altceva si faceti voia lui Dumnezeu care este sfanta. Dar ca sa ii cunoasteti Voia trebuie sa reusiti sa comunicati cu El, sa fiti una cu El chiar. Ori ca sa puteti face asta trebuie sa il iubiti mai presus de orice si sa abandonati lumea si orice altceva pentru El si abia atunci El va va raspunde si va va face constienti de Gloria si gratia Lui care sunt coplesitoare si de la care nu face economie fata de alesii Lui care vor deveni Copiii lui sfinti.               Luptati asadar sa va numarati printre alesi, caci sunt locuri putine iar din cate va cunosc eu sunteti asa cum nu ii place Lui: calduti. Nici pacate mari nu faceti dar nici spre El nu va indreptati cu hotarare daruindu-I Lui vietile voastre si rugandu-l sa va lumineze.            Acersta este ortodoxismul meu. Si voi aveti grija de al vostru ca este o lumina atat de slaba incat nu va lumineaza decat pana in varful nasului si calcati numai prin gropi si balti improscand cu noroiul ignorantei si a lipsei culturii spirituale chiar pe cei care se straduiesc sa ramana curati, creand confuzie si proiectand goliciunea si lipsa de stiinta si spiritualitate in care va aflati asupra celorlalti. 

           Aceasta este cartea mea de vizita. Cu drag si umilinta va astept in continuare sa descoperim marile secrete, marile taine ale vietii si, de ce nu chiar ale lui Dumnezeu. “Apocalipsa” neinsemnand decat dezvaluire. Va astept sa pasim impreuna pe cea mai fascinanta cale pe care omul a pasit vreodata: aceea a evolutiei spirituale.

PS:             Iisus se intoarce iar voi asteptati scrisoare scrisa din ceruri ca sa incepeti sa va pregatiti pentru a putea trece peste incercarile si Marea Judecata care preced Intoarcerea Lui. Si vorba lui Pavel "Dumnezeu imi este martor"( si eu Lui) ca am facut si voi face tot ce imi sta in putinta spre a va convinge ca trebuie sa actionati si sa faceti pregatiri minutioase. Si daca nu ma credeti pe mine cititi-l cu atentie pe Parintele Justin ca spune lucruri foarte importante si inspirate, despre  provizii, independenta,  gruparea in mici comunitati, etc...  

PS:           Si aveti grija ca Iisus este aici acum , prezent in imediata voastra apropiere sau chiar in interiorul vostru si toti sunteti in mana Lui ca niste puisori.... gandurile, actiunile si miscarile voastre de acum va vor determina viitorul pentru zeci de mii de ani, daca va veti mantui, sau vor duce la moartea vostra...    Din suflet va atrag atentia aveti grija ce ganditi si cum actionati fata de aproape si fata de Dumnezeu, acum , in zilele urmatoare, in anii urmatori. O fiinta mai mare decat a exista vreuna vreodata va priveste acum si va alege... De ar gasi un strop de iubire in inimile voastre... (pentru aproape sau pentru Dumnezeu)

Un raspuns (II) - De la "crestini" la ... "alesi"

                       Ma grabesc sa termin cu raspunsurile… La acelasi comentariu aflat la sfarsitul postarii precedente.             Nibiru este cu adevarat un nume foarte vechi. Mai vechi chiar decat Adam. Cred ca este mai mult decat potrivit  sa spun ceea ce spun sub acest titlu. Referitor la prezenta lui in Apocalipsa , daca ati citi cu atentie ati vedea ca este loc nu numai de o astfel de planeta ci chiar de mai multe.               Cateva persoane par nemultumite ca acest blog nu arata si nu suna suficient de ortodox pentru ele.                Dar iubitilor in curand toate cultele crestine vor disparea pe veci la fel si religiile. Va ramane ceea ce este viu, impersonal si necesar. In Imparatie nu sunt nici biserici si nici religii ci numai o dragoste fara sfarsit fata de Cel ce este Viu. Cati crestini au existat cand Iisus a pasit pe pamant? Niciunul! Cati vor fi dupa ce El va reveni si va mantui aceasta lume? Oare nu va veti numi atunci Copii ai lui Dumnezeu?             Nu este Hristos glorificat aici mai mult decat in scrierile voastre? Nu aduc aceste postari in fata voastra informatii importante asupra carora trebuie sa reflectati pentru binele vostru?             Vreti sa vorbesc despre coliva si prescuri? Despre agheasma sau anafura? Despre icoane sau altare?             Este important sa-l gasiti pe Iisus si sa-l aparati pe El iar nu religiile voastre exterioare si aproape lipsite de continut spiritual si care exista numai pentru ca fara ele ati fi si mai rataciti.            Cum puteti sa ma acuzati pe mine de crestinism infantil si paganism cand voi alergati dupa oasele unor morti , fie ei si sfinti, cand cu cateva zile inainte de nasterea Vietii voi omorati fara mila animale nevinovate si le devorati apoi ca niste veritabili salbatici - canibali? Orbilor, unde este Dumnezeul vostru si ce a facut El din ceea ce voi faceti atunci cand a pasit pe Pamant?             Vreti sa va inmultiti? Ce avocati buni are sexualitatea printre voi care va numiti crestini… Ei bine astazi am sa va spun ceva:            INMULTITI-VA VOI, ATAT CAT S-AU INMULTIT HRISTOS SI FECIOARA, FACETI VOI SEX SAU DRAGOSTE ATAT CAT AU FACUT SI EI… 

             Si atunci daca ei nu au facut asta, de ce trebuie sa faceti voi? Care apostoli s-au "inmultit"? Cine sunteti voi oi oarbe care lucrati pentru cel care inca mai conduce aceasta lume pentru putin timp? Ce treaba aveti voi cu Domnul Vietii, izvorul sfinteniei si al desavarsirii?   Nu marturiseste El  despre alesii Lui in Apocalipsa astfel: 

                       "Aceştia sunt care nu s-au întinat cu femei, căci sunt feciorelnici. Aceştia sunt care merg după Miel ori unde se va duce. Aceştia au fost răscumpăraţi dintre oameni, pârgă lui Dumnezeu şi Mielului. "                         Ap 14-4 

            Cum il veti recunoaste voi pe El cand voi nu puteti sa-I recunoasteti pe cei trimisi de El decat daca nu cumva se afla in interiorul bisericii voastre si nici atunci macar?

           Si intr-adevar aveti voie sa va inmultiti… Cata “dragoste” ar trebui sa faceti pentru asta? Degetele de la o mana ar fi suficiente pentru a indica cam de cate ori ar trebui sa faceti asta intr-un an pentru a procrea.

                Dar tu MONICA_DANIELA, pari atat de… cunoscatoare. Uite nu scapi pana nu imi spui de ce nu s-a inmultit Hristos, de ce nu a avut El familie si copiii? De ce s-a nascut El prin Imaculata Conceptie si nu altfel…                 Donarea averii este cu adevarat un lucru divin, saracilor evident. Cu adevarat cine va va convinge sa faceti asta va fi un om al lui Dumnezeu.               Crezi tu ca profetii au fost omorati pentru ca erau “falsi”? Ce profet a spus lucruri placute oamenilor? Profetii sunt vocea lui Dumnezeu, Dumnezeu de care oamenii sunt rupti si departati. Asa ca in veci tu nu vei recunoaste nici profet si nici sfant in viata pentru ca nu va trimite Dumnezeu un profet care sa spuna ce iti place tie sa auzi. Si oricum tu nu ai recunoaste pe nimeni decat eventual daca va aparea tiparit numele lui in vreun calendar sau daca se va face referendum…                  Deci daca tu nu recunosti Adevarul prin tine insati ci prin pipaire, spunand adevar numai la ceea ce altii au spus deja, deci neavand discernamant si nici vedere si nici macar iubire, cum sa recunosti ceea ce este viu si vine de la Dumnezeu?                Nu vine sfarsitul pentru ca oamenii sunt rataciti si departe de Dumnezeu? Nu va fi lumea incercata asa cum n-a mai fost tocmai datorita ororilor la care se dedau oamenii si datorita faptului ca nu mai au nici un Dumnezeu?              Tu vrei ca NIBIRU sa fie scris in Biblie? Spune-mi unde vorbeste Hristos despre spovedanie, despre impartasanie, despre aghiazma si anafura, despre molifte si despre biserici, despre pomeni si prinoase, si chiar despre a face cruce si despre icoane? Si iata voi faceti toate aceste lucruri si tu vrei ca Nibiru si 2012 sa apara in Biblie?               Evreii la care Hristos a venit erau la fel de rataciti cum sunteti si voi si gata oricand ca si voi sa ridice piatra.            Si ridicati piatra asupra cui nu trebuie. Cand eu aparam Biblia si pe Iisus, voi va pupati si inca o mai faceti cu cel care striga sus si tare “contradictie” si era foarte fericit crezand ca a demonstrat ca Imaculata Conceptie este imposibila. Mergi in spate si citeste postarile in care Hristos este preamarit si in care Adevarul cel viu si nu cel literal este aparat…              Asadar “orb” este un compliment, pentru ca inseamna ca daca ati vedea ati fi oameni spirituali…    “ Vă vor scoate pe voi din sinagogi; dar vine ceasul când tot cel ce vă va ucide să creadă că aduce închinare lui Dumnezeu.”                                                                                                               Iisus Hristos,  Ioan 16-2 54. Şi zicea mulţimilor: Când vedeţi un nor ridicându-se dinspre apus, îndată ziceţi că vine ploaie mare; şi aşa este.   55. Iar când suflă vântul de la miazăzi, ziceţi că va fi arşiţă, şi aşa este.   56. Făţarnicilor! Faţa pământului şi a cerului ştiţi să o deosebiţi, dar vremea aceasta cum de nu o deosebiţi?   57. De ce, dar, de la voi înşivă nu judecaţi ce este drept?                                                                                                                       Iisus Hristos,  Luca12 

Un raspuns

         Voi toti vreti semne si minuni si cu cat primiti cu atat vreti altele mai mari. Dar rugati-va sa primiti prin voi insiva si sa deveniti voi insiva izvoare de semne si minuni.

          Vorbiti despre sfanta scriptura… Si daca o carte ar putea sa fie sfanta, ce folos daca nu va sfinteste si pe voi? Oare inchizitorii nu citeau si ei Biblia? Oare cata minte trebuie sa aveti sa intelegeti ca daca nu il aveti pe Hristos nu aveti nimic chiar daca ati stii Biblia pe de rost… Numai El va poate sfinti :

                   "Şi zicând acestea, a suflat asupra lor şi le-a zis: Luaţi Duh Sfânt"...

                                                                                                                             Ioan 20-22 

         Biblia este un semn de la Dumnezeu. Scopul ei este acela de a ne calauzi si apropia de Dumnezeu. Oare nu este El mai valoros decat o mie de semne si decat o mie de biblii, nu este El izvorul tuturor semnelor? Nu este oare scopul ca noi se devenim una cu El? Nu este scopul ca El sa fie prezent in viata noastra asa cum sunt cei mai dragi dintre cei dragi? Si totusi cati dintre voi, crestini inchipuiti ce sunteti, ati devenit una cu El? Aud? Cati ? Cati dintre voi pot sa vorbeasca in numele Lui? Aud? Si ce scuza aveti? Oare nu a devenit o copila de 12 ani sfanta si voi o pomeniti? Si atunci voi de ce nu sunteti inca una cu El si sfinti voi insiva?             Mai vorbiti voi de sfinti parinti… Oare nu este un singur Sfant Parinte ? Adevarat este ca voi iubiti atat de mult intermediarii intre voi si Dumnezeu incat veti avea in eternitate intermediari. Noroc ca ei insisi vor fi Copiii adevarati ai Lui.              Desigur ca trebuie sa cautati prin scrierile sfintilor pentru ca nu ar fi fost posibil sa fie pastrat in intregime Cuvantul divin in cele patru evanghelii si sunt multe lucruri pe care ati vrea sa le stiti si nu puteti sa le aflati.             Am sa va rog ca pana nu veti deveni una cu Iisus , pana nu il veti simti in inima voastra viu si pana nu veti putea vorbi in numele Lui sa va abtineti de la a critica celelalte religii si mai ales celelalte culte crestine. Criticati pacatele, incalcarea poruncilor, lipsa de iubire si umilinta...               Si vorbesc foarte serios pentru ca va spun acum ca cine se va ruga zilnic mai mult de o ora, macar o ora si trei sferturi va reusi sa faca lumina intre el si Iisus. El este acum gata sa va dea semne in inima voastra care sa intareasca legatura dintre El si voi pentru eternitate. Cu adevarat este la usi…  iar acesta este un mesaj personal pentru toti care il citesc;  si tie vrea Dumnezeu sa-ti vorbeasca in inima acum , azi, chiar daca nu esti demn de asta,  El te va face demn si sfant, pentru ca toti care se vor mantui vor deveni si sfinti si voi toti trebuie sa va mantuiti.            Rugati-va deci !                Eu nu chem pe nimeni la mine si nu lucrez pentru mine...  Am cautat si am gasit. Am cerut si am primit. " Doamne curata-ma si purifica-ma si ajuta-ma sa ies din pacat pentru ca eu  singur in veci nu voi putea iesi"             Am sa vorbesc despre yoga pentru ca in Romania sunt mii de yoghini, mai mult sau mai putin avansati, iar Iisus ii asteapta sa lucreze pentru El, pentru ca sunt departe de El iar marea majoritate rataciti. Oare ce va fi mai usor, sa ii conving pe ei sa lucreze pentru El sau pe voi sa va apucati de yoga? Dar vorbind din mijlocul tuturor profitati si imbogatiti-va reciproc.             Este adevarat ca nu aveti nevoie de aceste tehnici ca sa va mantuiti si ca dupa ce il veti intalni pe Iisus veti dobandi tot ce ati putea dobandi acum prin aceste tehnici, dar care schiop ar putea refuza un baston sau care miop o pereche de ochelari mai buna. Tehnicile yoga sunt un instrument fabulos (“Laser, frate!” :) ) , o comparatie buna ar fi aceea cu mersul la sala. Oare daca mergeti la sala pentru fitness sau chiar pentru culturism, va va impiedica asta sa va mantuiti sau va va ajuta? Iar aceste exercitii ar putea fi comparate cu un fel de culturism energetic, va veti dezvolta alti muschi, subtili, energetici printre altele...            Daca scoala de yoga romaneasca (Misa) nu ar avea serioase probleme spirituale v-as fi recomandat pe loc si demult sa mergeti acolo. Voi mai scrie despre aceste probleme si despre ce ar trebui sa faca cei de acolo pentru a le elimina si eventual cei care merg acolo pentru a le ocoli.            Despre extraterestrii iarasi trebuie sa vorbesc pentru ca atat de putine lucruri se stiu… Nu putem sa ii impartim arbitrar in ingeri si demoni. Oare noi am putea fi pentru ei impartiti in acest fel? Am mai scris despre asta si am si o eticheta “despre extraterestrii”. Se spune ca aproape toate planetele inclusiv cele din sistemul nostru solar sunt locuite, inclusiv Saturn spre exemplu. Si sunt acolo fiinte umane spirituale. Dar nu pot fi numite ingeri totusi.             Alta problema care a fost ridicata este aceea a falsilor ingeri de lumina, ba cineva a venit cu o poveste noua si aberanta ca Satana ar fi aparut unui calugar sub chipul lui Hristos. Hahaha, Doamne cat de prosti sunteti. Sa presupunem ca este adevarat, dar atunci ce urmarea ea, marea zeita cazuta in dizgratie? O imagine nu face rau nimanui, mai ales aceea a lui Hristos. Evident ca ea si-a atins scopul in detrimentul vostru celor rataciti. Urmarea ca aceasta poveste sa se raspandeasca si iata voi ati devenit vehicule ale ei raspandind-o.                Nu ma includ in grupul vostru chiar daca am vorbit deapre asta  pentru ca este limpede ca numai cineva care nu il cunoaste pe Iisus poate sa vina cu asemenea povesti. Oare Tatal vostru care este desavarsit si perfect dincolo de orice imaginatie nu stie El cum sa comunice cu copiii care il iubesc mai presus de orice si care au renuntat la lume pentru El si care sunt alesii Lui?                  Cu adevarat sunteti in urma cu o mie de ani, iar voi n-ati cunoscut nici Renastere si nici umanism. Sunteti in evul mediu. Sunteti fratii inchizitorilor si ai mai vechilor evrei.              Nu mai aveti puterea sa ridicati ruguri dar le ridicati in sufletele voastre si este cam acelasi lucru pentru voi.

                Si mai am multe sa va spun si cu ajutorul Lui vi le voi spune.

PS : Evident ca aceste randuri nu se refera la voi toti, printre voi aflandu-se veritabile comori vii si care deja au reusit sa comunice cu Hristos sau care si-au daruit in intregime existenta Lui si nici la cei umili si cu bun simt care inteleg sau intuiesc diferenta dintre litera si spirit.  Totusi bratele mele sunt deschise pentru o imbratisare plina de dragoste in numele lui Iisus oricui are nevoie de ea.

PS: Si toti care ati primit vreun dar de la Dumnezeu, comunicarea cu Iisus fiind poate cel mai mare dintre ele sa stiti ca nu l-ati primit intamplator. Acum este vremea si timpul pentru ca cei buni sa deveni si mai buni. Acum este vremea postului si a rugaciunii. Acum este vremea oricarei infranari sau renuntari sau decizii spirituale. Cine spunea ca in jurul unei fiinte care se roaga neincetat se mantuiesc o mie?

            Redau aici si un comentariu al http://monicadaniela84.blogspot.com/  aceasta postare fiind un raspuns in parte la acest comentariu in parte la alte comentarii ale ei. Voi raspunde si la restul problemelor ridicate in postari viitoare inclusiv cu un  comentariu despre cartea "Marii initiati ai Indiei si Parintele Paisie" 

Nibiru eu m-am referit ,nu atat la postarea ta privind pacatul originar ,ci la alte aspecte nesustinute de Biblie si nici de Traditie-Nibiru ,planeta Domnului si apocalipsa cu data sigura de 2012,precum si la acel scriitor J.L ,care e privit de tine ca un profet. Am spus ca nu au sustinere in Sfanta Scriptura si nici in Sfanta Traditie cele 2 teorii ,iar acel om pe care tu-l privesti ca pe un mare iluminat e un impostor (intentionat sau nu ). Poate Apocalipsa o fi sau nu o fi in 2012 .Nu asta e important -Sf.Parinti si Iisus insusi ne indeamna- sa ne rugam si sa ne rugam ,CA NU STIM cand va veni Fiul Omului. DAca de ceasul acela nu stie nici macar Fiul lui Dumnezeu ,cum o sa stim noi? Pe urma ,in Biblie nu e mentionata nicaieri planeta respectiva.Rferitor la asa numitul „sfarsit al lumii„ Apocalipsa este cartea de baza.In ea nu e mentionata nicicum planeta aceasta. Deci acest profet nu stiu de unde le-a scos. Asta in cazul in care ti-ai bazat blogul pe scrierile lui;ptr ca nu stiu baza celor 2 teorii .Recunosc ca nu m-a interesat ptr ca tot ce am nevoie sa stiu E scris in Biblie si explicat de Sf.Parinti. In leg cu mesajul privind sexualitatea si care pare condamnata in acesl text , Dumnezeu insusi a spus -Cresteti si VA INMULTITI ..si stapaniti pamantul.Nu e citatul exact ,e din memorie. Problema nu este sexualitatea in sine ,ci exacerbarea ei ,pervertirea ,ducerea ei catre desfranare. Acum pe piata majoritatea scriitorilor incearca sa vina cu tot felul de teorii nastrusnice ,incercand sa abata lumea de la ADEVARUL BIBLIC (AL LUI DUMNEZEU).Si fiecare vine cu propriile interpretari prezentandu-le omenirii ca mari revelatii. Asa a incercat Dan Brown sa spuna ca Iisus a avut fii, regizorul J.Cameron a sustinut ca s-a gasit mormantul lui Iisus ptr a face lumea sa creada ca nu e Inviere. Alti profeti mincinosi acum cateva secole i-au convins pe oameni sa-si doneze averile ca vine Sfarsitul Lumii si asteptau toti pe nu stiu ce deal sa vina Iisus, etc. Nu tot ce pare de la Dumnezeu e de la El. Scriptura spune-sa cercetam duhurile. Nu trebuie ssa ne lasam manipulati de false teorii si de falsi profeti. Asta era ideea mea. Iti recomand sa recitesti Biblia si sa vezi ce concluzii tragi tu cu mintea ta dupa. Scuza-ma ca poate -eu stiu- par ca vb de sus ,de pe pozitii de atotcunoscatoare. Nu e asa. Iti exprimam concluziile mele . Numai bine! 

Profetiile Aryanei Havah

        A treia carte a Aryanei Havah – "VIATA PE PAMANT… INCOTRO? Viitorul omenirii si Pamantului 2009-2021" nu este mai putin inspirata sau mai putin binevenita decat primele doua . Mai mult, din punctul meu de vedere,  sunt cele mai inspirate carti scrise in romana despre 2012 si aceasta perioada apocaliptica.          Inca de la primele pagini ma pregateam sa spun ca aceste scrieri ne ofera o imagine importanta in intelegerea  puzzle-ului vremurilor care ... "sunt la usi". Si voiam sa adaug ca daca la aceasta imagine o alaturam pe aceea a profetiilor lui Sundar Singh, pe aceea a Apocalipsei si pe aceea a profetiilor lui Jacob Lorber imaginea care se formeaza este aproape limpede… Dar surpriza, in partea a doua a cartii am descoperit Profetiile lui Sundar Singh redate in intregime.              Sundar Singh este un Indian convertit la crestinism prin viziunea lui Iisus Hristos. El a intreprins o calatorie prin toate tarile crestine, iar cand a ajuns in Romania a facut aceste profetii uluitoare.           In general profetiile Aryanei nu sunt noi, ba chiar as spune ca a realizat o veritabila sinteza profetica, interpretand si descifrand vechile profetii.          Recomand cele trei carti ale autoarei serviciilor secrete si organizatiilor de protectie civila. V-ati intrebat ce va fi si ce aveti de facut. Iata aveti aici suficienta informatie. Dublati rezervele nationale, aveti grija la marile baraje, la centrala nucleara… voi stiti mai bine. Si de altfel Romania a fost deja avertizata ca un cutremur cel putin la fel de mare ca cel din 77 se apropie.           Pentru mine cartea a fost o veritabila oaza spirituala si mi-a oferit raspunsul la anumite intrebari care isi asteptau raspunsul, erau in stand-by… Aici fac o paranteza. Daca sunteti cu adevarat pe o cale spirituala, gasiti o formula plina de umilinta si iubire fata de Dumnezeu, spre  ex:  Doamne Atotputernic, Tata Ceresc plin de mila si iubire, miluieste-ma Doamne si lamureste-ma in privinta acestui lucru pe mine cel pacatos si nedemn de a-ti vorbi… Si veti vedea ca raspunsul la orice intrebare pe care o veti adresa lui Dumnezeu nu va intarzia sa apara. Aceasta metoda am descoperit-o singur in drumul meu spiritual. Primul raspuns pe care l-am constientizat a venit cam la 3 sau 4 ani in urma unei intrebari adresate lui Dumnezeu intr-o stare as spune de revolta spiritual. Evident ca revolta mea nu era justificata...              Cartea se incheie cu o postafata inspirata si ea scrisa de Florin Sebastian Piscociu www.florinpiscociu.ro (momentan se pare ca adresa nu este functionala)              Am sa redau un fragment din carte. Sunt mai mult mesaje importante, lamuriri legate de extraterestrii, proviziile pe care ar trebui sa le facem, anii de dupa calamitati, etc…             ARYANA TE IUBIM SI TE MAI ASTEPTAM. Eu iti recomand sa iti traduci cartile, mesajul lor fiind cat se poate de impersonal si de mare ajutor oricarui om indiferent de religie.              Daca in prima carte la Aryana vine pentru consiliere un copil de data aceasta consiliaza o femeie in varsta care este insotita la nivel subtil de o entitate spirituala numita Sela. Femeia are aceste viziuni premonitorii de la varsta de 4 ani, de aproape 50 de ani adica, timp in care le-a verificat de nenumatare ori. Aryana: Spune-mi, ai intrebat vreodata cine sunt cei ce vor ramane pe Terra? Ruxandra: Sela imi spune ca cei ce vor ramane sunt cei ce au fost la inceput si mai sunt si cei care pot intelege schimbarea, care pot invata, care se pot restructura in gandire si cel mai important lucru, cei in sufletul carora nu s-a stins flacara divina. A: Cum adica cei ce au fost la inceput? R: Cei care au fost aici la facere, au calatorit in timp spre a fi din nou aici in aceste vremuri. Cu ei a inceput totul, cu ei se va sfarsi si tot cu ei va incepe. A: Te rog sa imi explicit. R: Sela spune ca la inceput au fost anumite suflete care au colonizat planeta. Unii au plecat pe drumul cel bun, incarnari la rand, altii dimpotriva au luat-o pe cai gresite. Multi au fost cei care au destabilizat planeta generatii la rand. Acum ei vor plati, caci nu vor avea sansa sa se inalte , sa experimenteze un alt plan. Cei care au ales calea cea dreapta vor merge mai departe, vor fi rasplatiti. …………………………………………………………………… A: Sa revenim la anul 2013. R: Va fi unul din cei mai importanti ani din istoria Terrei. Dar despre aceste lucruri vom vorbi la urmatoarea intalnire. Vreau doar sa mai adaug ca desi vad distrugere, cataclisme si moarte la nivelul solului, perioada in care campul magnetic va tinde sa isi schimbe polaritatea va adduce cu sine un spectacol celest inaltator, caci aurora boreala va putea fi vazuta de pe intreg globul. Imi vin in cap imagini atat de mirifice incat nu ti le pot descrie in cuvinte. Este ca si cum cerul si-ar deschide portile spre a ne arata raiul… pacat ca… atunci va iadul pe Pamant!

         

                As vrea sa adaug la aceasta postare si cateva randuri si citate din Evanghelia lui Matei pentru lamurirea celor care spun ca nu stie nimeni cand vine sfarsitul…

  "Iar de ziua şi de ceasul acela nimeni nu ştie, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl." I H Mat 24- 36 dar un pic mai inainte, 2 versete, spusese: "Învăţaţi de la smochin pilda: Când mlădiţa lui se face fragedă şi odrăsleşte frunze, cunoaşteţi că vara e aproape. Asemenea şi voi, când veţi vedea toate acestea, să ştiţi că este aproape, la uşi."                                                                                              Iisus Hristos - Matei 24- 32,33            Si inca odata aratand ca oamenilor nu le pasa de Dumnezeu, chiar daca le place sa pozeze in drept-crediciosi, cu adevarat revelator urmeaza: "37. Şi precum a fost în zilele lui Noe, aşa va fi venirea Fiului Omului. 38. Căci precum în zilele acelea dinainte de potop, oamenii mâncau şi beau, se însurau şi se măritau, până în ziua când a intrat Noe în corabie, 39. Şi n-au ştiut până ce a venit potopul şi i-a luat pe toţi, la fel va fi şi venirea Fiului Omului. 40. Atunci, din doi care vor fi în ţarină, unul se va lua şi altul se va lăsa. 41. Din două care vor măcina la moară, una se va lua şi alta se va lăsa. 42. Privegheaţi deci, că nu ştiţi în care zi vine Domnul vostru. “                                                                                                                                        Matei cap 24.