Somnul ratiunii...

"Somnul ratiunii naste monstri" spunea Goya. Am avut in noaptea ce a trecut aceasta revelatie, pe care am sa v-o povestesc. Ajunsesem pe you tube la niste filmulete cu Ceausescu, am urmarit chiar mai multe si m-am cutremurat de golul din launtrul acelor fiinte, si nu era chiar gol, era intuneric ce avea chiar forma. Si apoi, in meditatie, am avut revelatia. Nu somnul ratiunii naste monstrii, ci somnul iubirii, absenta lui Dumnezeu naste monstrii. Am inteles ca suntem nimic, ca tot ce este bun in noi, cea mai mica lumina este Dumnezeu. Nu exista cosmar mai mare decat sa fim departe de El. Cum am putea noi sa-i multumim ca este cu noi, ca ramane cu noi, ca nu ne-a lasat sa devenim monstrii. Iti spun acestea pentru ca nu exista alta salvare decat Dumnezeu. Iar Dumnezeu nu este accesibil decat prin iubire. Daca nu avem iubire pentru Dumnezeu , nu avem nimic si suntem mai saraci decat cei saraci si suntem mai goi decat cei dezbracati. Nu avem unde sa fugim , unde sa ne ascundem, daca El nu este cu noi suntem deja morti. Da aminteste-ti El insusi a spus " Vino după Mine şi lasă morţii să-şi îngroape morţii lor." Mat 8, 22 Si asta nu este o metafora , o parabola, este purul adevar. Atata timp cat nu avem iubirea nu putem sa-l avem pe Dumnezeu. Si neavadu-l suntem morti, cadavre ambulante, masini si nimic altceva, cu nimic mai vii decat animalelel copacii sau pietrele, ba chiar mai morti decat ele. Nu exista si nu avem alta misiune decat sa trezim iubirea. Iubirea de Dumnezeu si pentru cei din jurul nostru.