Interviu
Atunci va fi o poveste
scurta, o confesiune scurta
Acum
doua-trei după-amieze, primesc un telefon de la un necunoscut, care era
îngrijorat că aş fi bolnav, care era fericit că m-aş fi însănătoşit, mă rog...
Şi-mi spune un lucru care m-a lăsat asa... nemaipomenit de bucuros. Mi-a spus,
zice: bă, poete, zice, nu mor caii când vor câinii. Şi-mi spun mie: ştii că are
dreptate, am spus eu, să ştii că omul ăsta are dreptate. Păi nu mor caii când
vor câinii! Şi, de altfel...
Si mi-am spus, știi
c-are dreptate? Păi sigur, păi n-a fost pe țara asta atâta ninsoare și mulți
credeau c-o s-o înghețe? Ce, a înghețat țara? N-a înghețat. N-a fost potop pe
țara asta și s-a crezut că ea o să se înece? Nu s-a înecat. N-a fost cutremur
mare pe țara asta și s-a crezut că ea o să se rupă, că o să se frângă? Nu s-a
frânt. Păi nu mor caii când vor câinii. Și de-altfel, Mihai Viteazu a intrat în
Alba Iulia dan călare pe un cal, nu dan călare pe un câine.
.jpg)
