31 Martie - Nichita Stranescu - Nu mor caii cand vor cainii

Interviu

Atunci va fi o poveste scurta, o confesiune scurta

Acum doua-trei după-amieze, primesc un telefon de la un necunoscut, care era îngrijorat că aş fi bolnav, care era fericit că m-aş fi însănătoşit, mă rog... Şi-mi spune un lucru care m-a lăsat asa... nemaipomenit de bucuros. Mi-a spus, zice: bă, poete, zice, nu mor caii când vor câinii. Şi-mi spun mie: ştii că are dreptate, am spus eu, să ştii că omul ăsta are dreptate. Păi nu mor caii când vor câinii! Şi, de altfel...

Si mi-am spus, știi c-are dreptate? Păi sigur, păi n-a fost pe țara asta atâta ninsoare și mulți credeau c-o s-o înghețe? Ce, a înghețat țara? N-a înghețat. N-a fost potop pe țara asta și s-a crezut că ea o să se înece? Nu s-a înecat. N-a fost cutremur mare pe țara asta și s-a crezut că ea o să se rupă, că o să se frângă? Nu s-a frânt. Păi nu mor caii când vor câinii. Și de-altfel, Mihai Viteazu a intrat în Alba Iulia dan călare pe un cal, nu dan călare pe un câine.