1 ianuarie 2009

Lumina din blogurile Lui

          Si vorbind despre umilinta as vrea sa dau si un exemplu concret sperand prin aceasta nu numai ca cel citat va ramane in starea respectiva dar ca vom intelege si noi mai bine in ce consta spiritualitatea adevarata.

          Am descoperit multe lucruri si fiinte frumoase in ceea ce voi numiti "blogosfera crestina romaneasca".  Am sa si arat aici unul din ele http://maryus.info/blog/ . Ma refer la o postare anume a lui Marius, se cheama HEAVEN AVAILABLE

          Vreau sa spun ca nu este putin lucru sa-i spui "Tati" Tatalui si in acelasi timp sa marturisesti ca moartea nu este decat o minunata usa spre viata si fericire pentru cei care cred in El. Imi place aceasta marturie si marturisire facuta in iubire si umilinta, care se pare ca i-a inspirat si pe altii si redau aici textul lui Marius deoarece merita citit in intregime : 

           "Daca plange careva la inmormantarea mea nu mai vorbesc cu el niciodata! Pentru ca eu voi pleca acasa. De ce sa plangeti si sa fiti tristi? Pentru ca voi fi fericit pentru eternitate?!             Casa mea nu e in Hunedoara…nici in Coventry.. si nu am nici cetatenie romana. Casa mea e acolo sus si am cetatenie cereasca. Aici sunt doar un abur care azi e si maine dispare.             Tati.. sunt asemenea unui pusti de 4 ani care isi asteapta cadoul de Craciun cu o deosebita infrigurare si nerabdare… asa te astept si eu pe Tine sa vii sa ma iei acasa…"

                                                                                                                                                            Maryus   

3 comentarii:

  1. Multumesc.. insa toata lauda si cinstea ii se cuvine lui Dumnezeu pentru ca avut mila de mine si m-a ridicat din pacat...
    Ma identific cu versurile lui Costache Ioanid:

    Daca-ntr-o tainica vreme
    din lut Cineva ma facu
    si daca sant om si nu vierme,
    o, Doamne, asa ai vrut Tu…

    Daca am grai si nu muget
    sa spun ce iubesc si ce nu,
    si daca am harul sa cuget,
    o, Doamne, asa ai vrut Tu.

    Daca intaia zidire
    deplin in pacat se pierdu,
    cand totusi mi-ai dat izbavire,
    o, Doamne, asa ia vrut Tu.

    Daca m-ai scos din neghina,
    nu viata-mi urata-Ti placu.
    Nu eu am vrut iarasi lumina,
    o, Doamne, asa ai vrut Tu.

    Iar daca voi merge odata
    la Cel ce din Duh ma nascu,
    voi spune de-apururea Tata
    Te laud c-asa ai vrut Tu!


    P.S. Am pus la mine pe blog o sorcova trista dar multumitoare :)
    http://maryus.info/blog/2009/01/01/a-mai-trecut-un-an/

    RăspundețiȘtergere
  2. Sunt foarte frumoase versurile. Cum spunea un prieten, uneori simt ca nu mai este nimic de spus si de adaugat si ca linistea ar exprima cel mai bine. Linistea in Dumnezeu

    RăspundețiȘtergere
  3. frumos tare va multumim sora draga. Ingerul Tau.

    RăspundețiȘtergere