Nichita Stanescu

31 Martie ar putea sa devina o mare sarbatoare a poeziei. Mai mare decat 15 ianuarie pentru ca de fapt Eminescu s-a nascut de... Craciun. Astazi se implinesc 76 de ani de la nasterea genialului poet Nichita Stanescu. Pentru mine Nichita este cel mai mare poet roman dupa Eminescu si alaturi de acesta unul dintre cei mai mari poeti ai tuturor timpurilor.

Ca asemenea mare minune se intamplă in limba romană... ăsta e un dar de la Dumnezeu. Chiar limba noastră e un asemenea dar. Este declaratia de iubire, dialogul dintre Creator si sufletul neamului creat chiar de El.

Este bine ca romana nu e limba de circulatie internationala, asa si trebuia sa fie. Niciodata strainii nu vor putea patrunde misterul ei intrutotul, misterul lui a fi si a iubi. Spui ca nu e asa?

Atunci spune-mi cum deosebesti un om al pamantului de un inger, cum deosebesti un om de Omul Dumnezeu. La fel nu poti sa vezi cum un neam este al Lui iar limba romana sacra si chiar sfanta, nu poti sa vezi.

S-a spus despre Nichita Stanescu ca ar fi poetul poeziei. El Nichita, a spus atat de multe lucruri remarcabile, memorabile ca ne-ar trebui zeci de pagini numai pentru cele geniale si sute pentru cele inspirate.

I se spunea Ingerul Blond, nu intamplator, el, poetul a devenit constient de lumea ingerilor, a devenit constient de momentul cand " era locuit de inger", de plecare si intoarcerea acestuia. A devenit constient de lumea subtila, mai mult de suportul, esenta tuturor lumilor, Absolutul. Dialogul cu Absolutul devine la Nichita cotidian s-ar putea spune. Asa si la tine trebuie sa devina. Trebuie sa ai, sa dezvolti o relatie personala cu Dumnezeu. Trebuie permanent sa te gandesti la El, sa-i vorbesti, sa-l iubesti. Dialogul marilor creatori de cultura cu Absolutul a dat nastere marilor opere... A scris mii de poezii. Evident ca nu sunt toate perfecte. Dar are cele mai multe poezii perfecte dupa Eminescu.

Nici un altul cu exceptia lui Eminescu nu s-a ridicat pe culmile poetice ale meditatiei asupra Absolutului atat de sus, nu s-a lansat intr-un dialog mai intens cu El, cu lumea subtila, angelica si divina.

Nici un altul in afara de Eminescu nu a scris poezie de dragoste mai frumoasa. Despre "Ma voi preface orb si am sa vin Cu bratul intains, sa-ti mangai chipul" Alex Stefanescu spune ca sunt "doua dintre cele mai frumoase versuri care s-au scris in literatura romana"

Oh si mai am multe sa-ti spun si sa-ti arat, dar este suficient pentru ca cele mai frumoase ganduri le pastrez pentru cei pe care ii iubesc si ma iubesc, cu ei intai as vrea sa impart misterele, secretele si multe alte minuni ale acestei lumi. Un mod poetic de a spune un adevar fundamental: ca in fata lui Dumnezeu suntem viermi pana ce El nu ne daruieste lumina Lui drept haină şi nouă natură interioară. Daca adaugam ca Marele Inger de asta data o sa plece incarcat cu recolta mare si vie inspre "departari de aur" s-ar putea spune ca poezia de mai jos are chiar un mesaj apocaliptic(revelator):
Al meu suflet, Psyhée
A venit un înger şi mi-a zis:
- Eşti un porc de câine,
o jigodie şi un rât.
Pute iarba sub umbra ta care o apasă;
mocirlă se numeşte respiraţia ta!
- De ce, i-am strigat, de ce?
- Fără pricină!
A venit îngerul şi mi-a zis:
- Mai străvezie este sticla
decât cel mai statornic gând al tău!
În curând ai să mori şi viermi
îţi vor forfoti în nări, în bot, în rât, în trompă!
- De ce, i-am strigat, de ce?
- Fără pricină! îmi zise îngerul...
Apoi îngerul, ah, îngerul, ah, îngerul, ah, îngerul
a plecat cu aripi de aur zburând
într-un aer de aur.
Fluturi de aur
fâlfâiau în aura îngerului de aur.
El zbura aiurit,
el era cu totul şi cu totul de aur.
El se depărta către o depărtare de aur,
în care apunea soarele de aur.
- De ce te îndepărtezi de la mine, i-am strigat,
de ce pleci, de ce?
- Fără pricină mi-a răspuns, fără pricină...
 "Nu exista poeti ci numai poezia" :
Tara .............................................. Oh, si ce am sfant pe lume, dulcele pamant al tau, de vis si tot ce-i in tine nume de caisa din cais - Totul, tot ce este adevar sta-n imbratisarea noastra, ramura cu flori de mar si c-o pasare maiastra.

"Toate clipele sunt de Eminescu..." :  
"Eu cred ca un om este ceea ce isi aduce aminte despre sine insusi " :  
... se izbucnise piatra in praf si pulberi fine iar cerul se taiase in doua inspre jos si soarele din infinit spre infinime ragea umbros salut! murim! in timpul asta scurt cand eu te strig, cand tu ma strigi si inca ne mai rasucim atat-ti spun, atata-ti zic salut! murim!