Iata o interpretare divina a unui pasaj din Apocalipsa la care cu siguranta nu ne-am fi putut gandi. O dovada in plus ca textul este aproape in intregime simbolic si foarte greu de descifrat.
Chiar daca Dumnezeu ne ingaduie sa traim diferit de cum a trait El, nu trebuie sa uitam nici o clipa ca modelul divin arhtipal care a trait exact asa cum ar fi trebuit sa traiasca toti oamenii de la inceput este Iisus. Noi trebuie sa aspiram neincetat sa traim asa cum Iisus a trait adica asa cum vrea Dumnezeu sa traim. Iar acest lucru nu este posibil decat prin fuziune si comuniune cu Iisus, adica cu Dumnezeu.
Si chiar daca mergem pe alte cai si avem alte metode de a ajunge la Dumnezeu, trebuie constant sa mergem la Iisus si sa il intrebam: Doamne, pe drumul cel bun ma aflu? Care este parerea Ta divina despre acest lucru?
Multi au fost si vor mai fi judecati tocmai pentru ca ignora punctul de vedere divin asupra propriilor lor actiuni, adica ignora Vointa lui Dumnezeu.
Iar datoria voastra a tuturor celor care stiti cine este Iisus este sa amintiti mereu si mereu, intr-un mod cat mai stiintific cu putinta si pe cat posibil prin comparatie spirituala cu ceilalti avatari divini sau fiinte spirituale sau chiar zei, cine este Iisus, care este rostul Sau si misiunea Sa in legatura cu aceasta lume dar si la nivelul universal al intregii Creatii.
Iar daca nu stiti rugati-va neincetat sa vi se reveleze. Pentru ca este vremea revelatiilor, vremea imbratisarii cu iubire a celor diferiti, vremea mantuirii.
„În cer s-a arătat un semn mare: o femeie învăluită în soare, cu luna sub picioare şi cu o cunună din 12 stele pe cap. Ea era însărcinată, ţipa în durerile facerii şi avea un mare chin ca să nască. Ea a născut un fiu, un copil de parte bărbătească, care va păstori toate neamurile cu un toiag de fier; şi copilul ei a fost răpit de Dumnezeu şi dus la scaunul Său de domnie”.
(Text primit de Jakob Lorber)
La cine se referă „femeia” care apare pe cer, învăluită în soare? Ea este imaginea nobilă a fiinţei umane lipsită de puterea procreaţiei (sexualitate), dar capabilă să procreeze totuşi copii, prin puterea voinţei sale. Altfel spus, reprezintă imaginea perfectă a omului, departe de omul dezechilibrat actual, care nu este altceva decât o caricatură.
Învăţăturile Mele se referă la această femeie, care va apărea cu siguranţă pe cerul perfecţiunii, căci Învăţăturile Mele sunt născute din Mine, la fel ca şi femeia care reprezintă imaginea perfectă a omului spiritual. Deşi nu este capabil în sine să procreeze, prin intermediul ei omul va deveni receptiv la tot ce este bun, adică la iubirea pură a lui Dumnezeu, care este tot una cu viaţa spirituală născută din Mine. Acesta este „copilul” care se va naşte în inima omului dacă el va asimila Învăţăturile Mele.
Vorbesc aici de Învăţăturile Mele cele mai perfecte, care vor da naştere unei femei la fel de perfecte, şi nicidecum de doctrina falsă pe care o urmaţi voi, şi care nu poate crea decât o maimuţă femelă. Este cât se poate de firesc ca această femeie perfectă (sau, altfel spus, Învăţăturile Mele pure) să fie învăluită în soare, adică în Lumina Luminilor născută din Mine, căci ea se naşte direct din Mine!
Această femeie perfectă, divină (adică Învăţăturile Mele pure), nu poate primi decât iubirea cerească născută din Mine. De aceea, ea ţine luna sub picioare (luna este simbolul instabil al iubirii de sine sau al iubirii lumeşti, reprezentând polaritatea opusă fiinţei ei pure, divine). Femeia poartă pe cap o cunună din 12 „stele”, respectiv cele Zece Porunci ale lui Moise, la care se adaugă cele Două Porunci ale Iubirii Creştine. Stelele nu se referă în nici un caz la cei 12 apostoli sau la cele 12 triburi ale lui Israel, ci la poruncile divine, sinonime cu legile Vieţii Eterne.
Femeia (Învăţăturile născute din Mine şi activate în inima omului) este deja însărcinată. Cine poate fi copilul din pântecul ei? Nu aţi auzit vorbindu-se până acum de „a doua naştere (cea spirituală)”? Nu spune Biblia: „Dacă omul nu va renaşte întru spirit, el nu va putea intra în Împărăţia lui Dumnezeu”?
Iată deci: copilul pe care îl poartă în pântec femeia este iubirea pură faţă de Dumnezeu, care se opune iubirii de sine. De aceea, naşterea sa se face în chinuri în cazul omului natural. Aceste chinuri vor dura până când această iubire divină născută în spiritul omului va deveni suficient de matură, iar omul va renaşte pentru a doua oară, de data aceasta întru Viaţa Eternă.
Să nu vă imaginaţi că femeia perfectă poate deveni însărcinată şi poate naşte până când învăţăturile vii nu sunt acceptate activ în inima omului, devenind una cu el. Aceasta este semnificaţia renaşterii spirituale la Viaţa Eternă.
Textul mai spune că pruncul este de parte bărbătească, adică un băiat! De ce nu poate fi vorba de un prunc de parte femeiască, adică de o fată? Pentru că această iubire reprezintă puterea procreatoare primordială, cu care este înzestrat bărbatul, nu şi femeia.
Copilul, sau Iubirea de Dumnezeu (Iubirea Divină) din spiritul omului, născută din Învăţăturile Mele, va supune mai devreme sau mai târziu sub sceptrul său de fier (adică sub atotputerea lui Dumnezeu (toate naţiunile), controlând implacabil dorinţele şi pasiunile senzuale ale acestei lumi. În acest fel, oamenii vor fi din ce în ce mai mult atraşi către Mine (în spiritul lor), iar ei îşi vor găsi fericirea „la scaunul Meu de domnie”, adică în înţelepciunea divină, născută de-a pururi din Mine.
Iată, aceasta este semnificaţia profundă a acestor versete, care nu este deloc greu de înţeles. Interpretaţi restul versetelor în această lumină şi totul vă va părea mai simplu.
A doua venire a lui Hristos pe Pamant - Jacob Lorber
.jpg)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu