Moartea Poetului

                     

Simt aceasta tristete si acest val de iubire ce a cuprins intreaga tara.

Adrian Paunescu a fost una din cele mai mari personalitati ale Romaniei din toate timpurile. Astfel de persoane vin special in aceasta lume cu misiune spirituala sau culturala si sunt foarte foarte inzestrate asemenea marilor avatari divini care schimba soarta spirituala a intregii omeniri ramanand nemuritori. 

Fara indoiala Paunescu este si in top10 sau chiar 5 al celor mai mari poeti romani ai tuturor timpurilor. 

L-as fi vrut si pe final ca si in tinerete dar i-am fost martori ca a incercat sa faca tot ce i-a stat in putinta pentru tara lui si am fost martori si dusmanilor ca au tremurat ca nu cumva sa treaca in barca lui Dan Diaconescu, acum pe sfarsit… 

Adrian Paunescu a candidat chiar si la presedentia Romaniei dupa Revolutie, a incercat totul si discursul sau a fost intotdeauna curat incercand sa transfere din puritatea dragostei si intentiilor sale fata de tara si partidului in care a activat in ultima vreme.

Trebuie sa stim sa ne pretuim si sa ne promovam valorile si nu am inteles niciodata nebunia celor care, platiti s-au nu l-au injurat pe Paunescu, mai ales dupa 89 cand desi nu eram prea mare mi-l amintesc pe poet cum a venit cu un teanc de carti la o emisiune si vorbea din spatele lor spunand cine este el si ce a facut el pentru tara sa pe care o iubeste mai presus de orice. 

Uneori trebuie sa vorbesti singur despre tine insuti.

Nu a avut parte de critica literara prea favorabila dupa Revolutie deoarece cel mai mare critic literar in viata are o binecunoscuta lista neagra pe care sunt insemnate toate valorile literare iubite ale limbii romane si el printre altele si-a luat aceasta misiune de a lupta impotriva lor, dupa cum am mai spus. 

Dar Paunescu a stat mereu bine in inima romanilor care isi iubesc tara si limba.

A scris atat de mult dupa 89 ca nimeni nici macar nu a apucat sa citeasca tot, dar sa mai si recenzeze. Dar desigur ca va fi timp pentru evaluarea a tot ce a scris. 

Paunescu lasa si aceasta mostenire si acest mesaj al revolutiei prin cultura.

Putem sa il consideram, fara sa ne inselam, un patriarh al literaturii romane, un poet ce are versuri ce au devenit sloganuri, versuri ce sunt suport al multor cantece fredonate de milioane de oameni si instalate definitiv in sufletul tuturor. 

Atunci cand tara si romanii au avut mai mare nevoie de lumina, de cantec, de iubire de tara si de perspectiva culturala, Paunescu a fost cel ales sa prezideze minunatul fenomen revolutie culturala numit Cenaclu Flacara. 

 

Paunescu ramane pentru totdeauna al nostru. Cel care a incercat totul pentru tara sa, pentru romani, pentru  limba romana, pentru unirea celor doua Moldove. 

 

Sa-I multumim lui Dumnezeu ca in una din cele mai grele perioade din istoria tarii a daruit si doi din cei mai mari poeti ai literaturii romane, unul fiind Adrian Paunescu.

Sa-I multumim ca ne sustine si ca ne da speranta in implinirea profetiilor despre destinul acestui neam atat de bun si de binecuvantat.

Ridica-l Doamne pe Poetul trimis de Tine spre Tine si mangaie-l cu binecuvantarile Tale divine, te rugam cu totii intr-un glas! Iarta-l pentru ca mult ne-a iubit si mult ne-a daruit si mult a sperat pentru noi si pentru neamul Tau.

Sa ne unim inimile si iubirea noastra sa-i fie Poetului aer pentru zborul sufletului inspre Dumnezeu. 

Mantuieste-l Doamne si vom suferi noi pentru pacatele lui...