4 ianuarie 2011
Dimineata marina
O dungă roşie-n zări se iscase
şi plopii, trezindu-se brusc, dinadins
cu umbrele lor melodioase
umerii încă dormind, mi i-au atins.
Mă ridicam din somn ca din mare,
scuturându-mi şuviţele căzute pe frunte, visele,
sprâncenele cristalizate de sare,
abisele.
Va fi o dimineaţă neobişnuit de lungă,
urcând un soare neobişnuit.
Adânc, lumina-n ape o să-mpungă:
din ochii noştri se va-ntoarce înmiit!
Mă ridicam, scuturându-mi lin undele.
Apele se retrăgeau tăcute, geloase.
Plopii mi-atingeau umerii, tâmplele
cu umbrele lor melodioase.
N. Stanescu - Sensul iubirii
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
.jpg)
draguta poezie
RăspundețiȘtergere:) tu esti cu mult mai draguta si El te-a trimis sa fii adiere diafana deasupra campului de lupta...
RăspundețiȘtergereDeci cei raniti vor fi imbracati in iubirea Lui si vindecati iar cei victoriosi se vor ridica spre lupte cu mult mai importante :)
multumesc, dar nu e chiar asa, sunt doar o persoane normala ca toate celalte, nu am nimic mai special. :)
RăspundețiȘtergereimi place fraza asta :"Deci cei raniti vor fi imbracati in iubirea Lui si vindecati iar cei victoriosi se vor ridica spre lupte cu mult mai importante"
te-am ascultat si m-am pus pe citit o carte :D dar nu aia:D
RăspundețiȘtergere:) Este foarte bine, important e sa fii pe placul Lui... doar asta conteaza.
RăspundețiȘtergereFraza aia zic eu ca e de la El de aia iti place, de altfel sunt sigur ca o sa inveti de la El sa ingrijesti de toti cei raniti si sa fii chiar tu aceea care va imbraca in iubire si va alina pe cei loviti...:)
Sa stii ca sunt multi scriitori inspirati chiar de El, fie ca tu sa intalnesti tot mai multi :)