A fost Arie in greseala?

Departe de a fi vreun exeget in aceasta problema si nici macar un expert care a meditat prea mult asupra ei, mi-am aruncat ochii asupra atat de controversatei erezii a lui Arie. Se pare ca multi si-au amintit de ea cu prilejul rugaciunii in comun pentru unitatea bisericii care se apropie.

Tuturor smintitilor care spun ca nu pot sa se roage in comun si care pretind ca nu stiu ce ar pati altarul lor daca s-ar ruga impreuna cu ceilalti le amintesc cuvantul lui Iisus din Matei 23 … Cititi si recititi acolo…

Daca rugaciunea se face din iubire pentru Dumnezeu si pentru aproapele atunci ea este buna si nu va intina nici un altar ba va primi chiar binecuvantarea lui Dumnezeu inaltand astfel altarul si mai ales pe cei care se roaga.

Toate templele exterioare vor fi de altfel parasite pentru ca oamenii vor descoperi tot mai mult templul interior unde Dumnezeu cel Viu primeste sacrificiul Iubirii si rugaciunile inimii.

Revenind la Arie si citind cele 5 puncte ale proclamatiei sale vad mai degraba ca cei care l-au condamnat au ridicat din Fiu un zeu caruia I se inchina in loc sa daruiasca toata rugaciunea si inchinarea Tatalui.

Ii dau dreptate lui Arie si va amintesc ca Iisus spune in mai multe locuri cuvinte ce sustin teoria lui Arie :

De ce imi spui bun, bun este numai Dumnezeu.

Sau

Tatal este mai mare decat mine

Sau atatea citate in care Iisus arata ca Tatal este totul si ca face totul, El Iisus facand dupa cum vede si aude la Tatal.

Dar cine ar putea sa verifice prin sine aceste lucruri? Si pana atunci mi se pare ca este vorba mai mult de un conflict al orgoliilor asa cum au fost de altfel toate conflictele si schismele bisericesti.

Acesti oameni religiosi sunt mai atenti la ritualul lor exterior decat la aproapele care este templul cel viu al lui Dumnezeu.

Il omora si rastignesc pe aproape pentru ideile lor care sunt moarte in sine , incalcand astfel cele doua porunci si tinandu-l departe de Dumnezeu prin judecata lor.

Incetati sa va mai jdecati unii pe ceilalti si lasati iubirea sa va locuiasca. Binecuvantati-va unii pe altii si iubiti-va mai mult decat pe voi insiva si atunci veti vedea cum ceata de pe ochii vostri se va sterge si veti intelege ce doreste Dumnezeu de la voi.

Aveti grija sa nu incalcati poruncile cele doua , sigurele care conteaza cu adevarat de dragul traditiei voastre bisericesti si a bisericii.

Mi se par cu totul smintiti si cu adevarat eretici toti cei care nu se pot ruga cu fratii lor si la fel aceia care nu se respecta si nu se accepta iubindu-se asa cum sunt. Mi se pare o nebunie foarte amre acest conflict in care unii arunca in ceilalti cu… Biblia.

Iar despre Arie, mi se pare ca este simultan adevarat si ce spune Arie si ce spun ceilalti. La Dumnezeu adesea contrariile se imbratiseaza fiind simultan adevarate. Totusi sunt deschis opricarei idei si sugestii care credeti voi ca este mai buna decat indreptatirea si a lui Arie si a judecatorilor lui.

Arie va impiedica pe voi sa-l cunoasteti pe Iisus si pe Tatal? Si fara el ii cunoasteti pe acestia?

Cu duritatea cu care va intampinati fratii va intampina si Dumnezeu pe voi. Cu memoria de care va amintiti de pacatele aproapelui isi va aminti si Dumnezeu de pacatele voastre. Si cu judecata cu care ii judecati pe ceilalti crestini veti fi judecati la judecata de Apoi.

Eu vad ca tot ce a facut Dumnezeu este bun, dar devine cu adevarat sfant atunci cand acest Dumnezeu se manifesta prin ceea ce a creat binecuvantand cu prezenta Lui creatura, de la cea mai mica pana la cea mai mare.

Conceptia Ariana:

Arie, preot în Alexandria, începu să învețe că Fiul lui Dumnezeu (Logos) nu este de aceeași natură cu Tatăl. El este o creatură superioară tuturor creaturilor, (ca și Logosul lui Plato, dar deosebit de Logosul Sf. Ioan: "La început era Cuvântul (Logos)...și Dumnezeu era Cuvântul" (Ioan, 11). Concepția gnostico-filosofică a lui Arie era compusă din următoarele teze:

1. Dumnezeu-Tatăl singur este principiul necreat și nenăscut. Denumirea de Tată cuprinde inevitabil în sine superioritatea față de Fiul.

2. Isus Cristos e creat din voința Tatălui (gr. ktisma sau poiema), dar nu din fiinta Lui, ci din nimic, fiind prima Sa creatura. Fiul are existența înainte de timp, dar nu din eternitate, căci a existat un timp, cand El nu era.

3. Deși Fiul este după ființa Sa o creatură, schimbabil, mărginit, imperfect și chiar capabil de a păcătui, El se bucura totuși de cinstea cea mai mare, deoarece prin Fiul, Dumnezeu a creat toate, chiar și timpul.

4. Scopul pentru care Dumnezeu l-a creat pe Fiul este creația lumii, fiindcă Tatăl nu putea crea universul material decât cu ajutorul unei ființe intermediare. Aceasta teză este de sorginte gnostică și eretică, după care materia este rea în sine, iar Dumnezeul Suprem nu se poate atinge direct de materie, căci s-ar întina de aceasta.

5. La creație, Cristos a primit măreția și puterea creatoare a Tatălui. Fiul poate fi numit și El Dumnezeu, deoarece, datorită harului divin pe care L-a primit de la Tatăl, a devenit un Fiu adoptiv al Tatălui, astfel Isus are o divinitate împrumutată din divinitatea Tatălui.

Această doctrină a constituit erezia având numele întemeietorului său - arianismul.