Iisus m-a inspirat sa va spun aceasta comparatie pentru a intelege mai bine situatia in care va aflati.
El este asemenea unui poet care a scris o carte de poezii foarte buna inspirat fiind de Tatal ceresc.
Jumatate din omenire umbla cu cartea in buzunar si vorbesc intre ei:
Ce mare poet , este poetul nostru universal, El este intruparea poeziei, iata ce frumos vorbeste , cat de divin, ce versuri, ce rime, este cu adevarat dumnezeu pe pamant.
Si poetul s-a intors la oamenii sai si a trimis inainte vestitori ca sa ii stranga pe oameni sa faca conferinte , sa reveleze si poeziile necunoscute gasite prin sertarele istoriei si cartile care nu fost citite decat de foarte putini si care contineau opere la fel de marete si sa ii aduca pe toti iubitorii de poezie sa il intalneasca pe poet, si El insusi se ascunde a in spatele vestitorilor straduindu-se sa-i pregateasca pe iubitorii de poezie pentru intoarcerea Sa.
Dar toti oamenii ii spuneau.
Iata cum vorbeste poetul nostru, iata versul lui , cum spui tu ca poetul nosttru a mai scris si alte carti de poezie in acesti 2000 de ani?
Blasfemie si eretism, poetul nostru este geniul acestor versuri.
Si cand poetul insusi va veni la ei il vor respinge si asa cum au facut cu trimisii vor face si cu el…
Tu nu vorbesti cu aceeasi rima si versul tau nu are aceeasi cadenta, noi nu putem recunoaste alta poezie in afara de cea care ne-a fost daruita in cartea noastra sfanta. Noi suntem mari lingvisti si experti in poezie…
Iisus se roaga de voi si voi il pamuiti si il bicuiti si apoi va duceti in fata icoanelor si va inchinati lui. Apoi luati cartea de poezie si rectitati cu voce tare din ea si va inchinati ei.
Ce sa mai faca cu voi? A incercat toate variantele de la umilinta si pana la manie.
Va va lasa sa rataciti si va sta la masa cu cei care raspund chemarii Sale…
Pentru ca El deja a iesit in piata sa umple mesele cu cei care ii vor iesi in cale.
Crestinii au soarta evreilor… Ce pacat! Abia de va ridica din toti slujitorii lui o mana de oameni…
Iata erau lingvisti atat de mari ca nici unul nu a luat examenul Tatalui care era un examen ce continea teste numai despre poezie.
Erau teste grila pentru suflet si inima in care elevii trebuiau sa manifeste cele doua mari porunci date de marele poet.
Toti bateau campii fiind gata sa-i omoare pe profesori nestiind si neauzind de cele doua versuri, de cele doua poezii ale marelui poet. Recitasera toata viata dar nu retinusera aceste doua mari poezii.
Si cei care le retinusera le distorsionasera intelesul atat de tare incat nimeni nu ma intelegea nimic din ele…
Meditati crestinilor ca habar nu aveti de cele doua mari porunci de care vorbesc aici...
.jpg)
Unii oameni simpli cunosc foarte bine aceste porunci: iubirea de Dumnezeu, şi de aproapele. Însă, ei cunosc mai puţin regulile şi tipicul, teologia înaltă...De aceea, sunt priviţi cu îngăduinţă de către cunoscători.
RăspundețiȘtergereDe multe ori, după ce învăţăm mult, ajungem să ştim atâtea amănunte, încât uităm esenţialul. Acelaşi lucru se petrecea şi la facultate, cu cursurile":)
Atunci când vom renunţa la "straiele" nefolositoare, şi vom ajunge aşa cum spun Fericirile - "săraci cu Duhul" - ne vom apropia mai mult de El. Asta, neînsemnând prostie sau limitare intelectuală, ci pur şi simplu, renunţarea la acele amănunte de care spuneam.
Sa stii ca e o diferenta si o distanta de la a cunoaste teoretic cuvantul divin si pana ca acest cuvant sa devina viu in fiinta noastra iar fiinta naostra, la fel ca si floarea soarelui, sa se intoarca si sa se manifeste mereu dupa acesta.
RăspundețiȘtergereEu cred ca prima fericire se refera la cei care sunt saraci material dar au duhul sfant, adica fericiti cei sarmani si oropsiti material si care au Duhul Sfant! Numai ca alipirea celor doua cuvinte, in limba romana a dat un inteles nou care a generat un sens oarecum controversat.
Pentru mine prima fericire se refera le cei care nu au bogatii amteriale , ba chiar sunt saraci din acest punct de vedere dar au cea mai pretioasa bogatie spirituala care este Duhul.
Astfel ei vor mosteni in intregime Imparatia lui Dumnezeu deoarece ei nu au avut aprte de bucuriile acestei lumi si nu au trait deloc in ea beneficiind mai mult iata de incercari si suferinte...
Cred ca acesta este sensul dat de Iisus deoarece prima caracteristica a multimilor care l-au urmat pe munte era saracia... Acestia nu aveau nici macar ce manca... Si stim ca El a inmultit pentru ei pestii si azimile si i-a hranit.
Iar El avea Duhul! Si iata fericiti cei care sunt saraci dar care au Duhul! Fericiti deci aceia care erau saraci si ascultau de El... :)
Acesti saraci si-au castigat primii loc in inima lui Iisus si in Imparatia lui Dumnezeu!
Sensul acela cu sărăcia materială, versus bogăţia spirituală, l-am înţeles şi eu. Dar am găsit această interpretare: a fi sărac cu Duhul= a fi "sărac" de patimi şi de dorinţe, şi chiar de propriile cunoaşteri orgolioase. Adică, a avea un corp astral mult redus, care să permită intrarea prin "uşa cea strâmtă". Maestrul Omraam Mikhail Aivanhov (pe care eu îl preţuiesc mult) are nişte interpretări foarte veridice ale pildelor Evanghelice, şi printre ele, şi a acelei cu cămila care nu poate intra prin urechea acului. Este cam acelaşi lucru: un corp astral "umflat" nu permite intrarea.
RăspundețiȘtergereDar, desigur, toate interpretările sunt bune, atunci când omul simte că îi folosesc.
Numai bine!