Despre pacat

Pe Dumnezeu nu il deranjeaza atat de mult ca pacatuim atata vreme cat pacatul reprezinta o experienta, o greseala pe care ne-o asumam si pentru care cerem iertare si luptam sa nu o repetam. Dumnezeu ne ingaduie sa vedem ca pacatul este o greseala care ne face rau noua in primul rand.

In schimb il deranjeaza foarte tare atunci cand omul face din pacat o regula si uneori chiar o virtute justificandu-l si promovandu-l.

Si aici avem destule exemple cand omul isi justifica pacatul in numele libertatii sau al drepturilor omului uneori chiar insitituidu-l. Atunci cand apar institutii ale pacatului, atunci cand legiferezi pacatul, te afli intr-o societate decadenta care merge spre auto-distrugere si spre judecata.

Desigur ne amintim de exemplu divin din Vechiul testament din timpul lui Lot cand Dumnezeu nu ar vrea sa pedepseasca o intrega comunitate de dragul catorva drepti, care din pacate nu existau.

Aici sta valoarea unor oameni care sunt pe placul lui Dumnezeu. De dragul lor Dumnezeu cruta si uneori chiar binecuvanteaza mii si zeci de mii in jurul lor.

Din acest motiv ii iubesc si pretuiesc foarte mult pe cei care il iubesc pe Dumnezeu si au umilinta si ascultare. Acestia sunt comorile vii ale acestei lumi.

Sunt mai pretiosi ca aurul desi nimeni nu-si da seama.

Astfel, cand gasesti o asemenea comoara vie, in care Dumnezeu isi gaseste placerea si la care coboara, nu-i asa ca nimic nu e prea putin pentru ea?

Aurul este nimic pe langa un astfel de om. Diamantele sunt simple pietricele pe langa un astfel de Om binecuvantat caruia Dumnezeu ii da uneori pe mana chiar soarta planetei si apoi a planetelor…

Oamenii nu stiu ca soarta lumii sta in mainile celor alesi si ca depinde de rugaciunile lor, ca Dumnezeu negociaza si imparte cu ei puterea de decizie.

Oamenii nu inteleg ca Dumnezeu este OM, marele OM universal.

Unii cred ca Dumnezeu e un concept. Toti spun ca Dumnezeu e iubire. Dar Dumnezeu e un OM, e marele Om si e e viu, cu mult mai viu decat noi, Dumnezeu gandeste , iubeste , iarta, binecuvanteaza, dar si judeca.

Daca oamenii si l-ar imagina pe Dumnezeu ca un mare Om si ar tine cont de aceasta realitate , raportandu-se la ea, l-ar intelege mult mai bine si ar gresi mai putin. Desigur nu zice nimeni ca Dumnezeu nu este mai mult decat atata, dara daca El este ceva anume, atunci si in primul rand El este OM.

Dar totul e OM incepand cu Dumnezeu, continuand cu primii si cei mai apropiati slujitori si iata pana aici pe Pamant. Numai ceea ce e OM poate sa obtina viata vesnica. De aceea sa fim si noi Oameni.

Multi spun ca Dumnezeu nu este un Dumnezeu gelos.

Desigur ca nu este, dar daca nu il iubesti asa cum isi doreste merge la cei care il iubesc asa cum isi doreste si care il asculta si te lasa pe tine cu treburile si cu ideile tale pana cand mai inveti despre umilinta si ascultare. Te lasa pe tine cu conceptele tale si se duce la cei care il iubesc din inima si nu ii cer altceva decat sa le reveleze ce trebuie sa faca pentru a se desavarsi. Nu uitati: Multi chemati, putini alesi... Si acesti mofturosi, acesti snobi ai Spiritului care umbla cu nasul numai pe sus stiind ei ce este si ce nu este Dumnezeu cu siguranta ca nu vor fi alesi.

Daca oamenii ar medita un pic si ar vedea care sunt persoanele care le fac cea mai mare placere, prin umilinta si ascultarea si iubirea lor, s-ar gandi poate sa fie si ei in atitudinea fata de Dumnezeu asemenea acestora care le sunt pe plac lor.

Apoi nu trebuie ignorata realiatea infernului.

M-am intrebat in ultima vreme si l-am intrebat si pe Dumnezeu care sunt cei care ajung in infern si care cei care merg la reintrupare.

Se pare ca in infern ajung toti acestia care isi bat joc de ideea de OM, de Dumnezeu si de aproape. Si fara exceptie toti care invoca infernul si conducatorii lui spre a primi sustinere si ajutor.

Infernul este realmente o inchisoare. Una speciala unde tortura e permisa. Adica cei de acolo sunt in primul rand liberi sa se tortureze unii pe altii, sa isi faca rau, sa se chinuie. Aproape orice creatura din infern e chinuita de o alta…

Astfel daca reincarnarea, desi este o veritabila a doua moarte, poate fi privita ca o forma a compasiunii deoarece da spiritului posibilitatea unui nou inceput, acele suflete care isi bat joc de OM nu pot sa beneficieze de aceasta compasiune si gratie si trebuie sa sufere perioade mai lungi sau mai scurte in infern.

Deci, ideea este ca sunt lucruri mult mai grele si mai rele decat moartea…

Si omul daca nu reuste sa urce in cer macar sa nu ajunga totusi in iad.

In iad ajung toti cei care murdaresc OMUL. Criminalii in serie, tortionarii si toti cei care fac ca aceasta viata sa devina un infern pentru ceilalti.

Daca in cer urca cei care fac voia lui Dumnezeu in infern merg cei care fac cu intentie rau celorlalti.

Sa ne indepartam de tot ce este rau, iubind, iertand si facand vointa lui Dumnezeu. Si cel mai bine ar fi sa renuntam de dragul lui Dumnezeu la viata noastra si sa il rugam pe El sa vina si sa traiasca in noi. Pentru ca El este adevarata Viata si Adevarul si Calea.