12 februarie 2011

Iluzia mantuirii

Am vazut ca multi se iluzioneaza ca ar fi obtinut ceva, viata vesnica sau mantuire.

Acestea sunt cele mai pretioase. Oamenii habar nu au ca acestea sunt supremele daruri spirituale. Si cei mai multi isi imagineaza ca indeplinirea ritualului cu constiinciozitate le aduce aceasta mantuire.

Numai ca acestea se obtin din relatia directa cu Dumnezeu. Dar oamenii nu stiu nici cum se manifesta Dumnezeu in lume si in Creatie, si nici nu sunt prea interesati sa afle. Oamenii nu prea stiu nimic si in plus, lipsa umilintei ii pune intr-o situatie caraghioasa, plus ca il tine departe si pe Dumnezeu.

Omul s-a facut pe sine Dumnezeu si umbla tantos prin lume inchipuidu-si ca ar fi ceva si cineva. Dumnezeu ii va aminti ca nu e deloc asa si ii va aminti de toate datoriile pe care le are la El. Pentru ca omul isi imagineaza ca Dumnezeu trebuie sa il slujeasca pe el si trebuie sa ii dea apa la moara orgoliului.

Omul reprezina un stadiu intermediar pe scara evolutiei de unde fiinta ce obtine acest vehicul poate sa urce foarte sus spre dumnezeire.

Dar poate sa si coboare sau sa nu obtina nimic , sa stagneze. Cei care urca sus sunt invitati in ceruri, cei care coboara si il ofenseaza pe Dumnezeu sunt trimisi la inchisoare adica in infern si cei care stagneaza sunt trimisi la reincarnare.

Privilegiul de a-l cunoaste pe Iisus este intr-adevar mare dar nu oricine il cunoaste si a auzit de El beneficiaza de mantuire.

Multi cred ca daca apartin unei biserici automat s-au si mantuit.

Nu este deloc asa. Mai bine priveste ca nu cumva faptele bune sa fie rasplatite tot aici si apartenenta la o biserica si sustinerea Bibliei si a mesajului lui Iisus sa iti fie rasplatita aici si cand vei ajunge dincolo sa fii gol precum ai venit si Dumnezeu sa nu aiba nici o datorie la tine.

Eu stiu ca Iisus plateste tuturor lucratorilor si cel mai adesea celor carora le plateste cu viata vesnica, pe aceia aici mai mult ii incearca si acelora mai mult le ia decat le da aici.

Este adevarat ca mantuirea nu poate fi conditionata de niste legi si reguli pentru ca se datoreaza gratiei lui Dumnezeu, totusi avem niste semne. Vezi si Cine se va mantui. Dincolo de aceste semne Dumnezeu ne aminteste ca El poate mantui in orice clipa pe oricine, si pe cel rau daca cel rau i se inchina si se umileste si asculta de El iubindu-L.

Sunt multi care se inchina cu orgoliu imaginandu-si ca ar fi ei ceva in fata lui Dumnezeu.

Desigur ca e bine sa credem ca am fi ceva prin gratia lui Dumnezeu dar in acelasi timp sa constientizam ca nu suntem nimic prin noi insine ba chiar niste gunoaie si niste mizerii in fata lui Dumnezeu.

Eu chiar recomand acest exercitiu de umilinta.

Oricine ai fi gandeste-te de cate va ori pe saptamana macar ca esti o gunoaie si un vierme dizgratios in fata lui Dumnezeu. Pocaieste-te astfel de mandria ta si de orgoliul tau prostesc.

Desigur ca tiganii trebuie sa se numeasca tigani si nu rromi asa cum in mod eronat ratacitii si saboteorii nostrii politicieni au lasat sa apara.

Dar Iisus ii iubeste si pe ei si m-a invatat ca daca vreau sa ii fiu pe plac sa nu mai stramb din nas la mirosul lor si sa ii iubesc si sa ii ajut. Pentru ca dincolo de mirosul hainelor nespalate multi au suflete parfumate care ii sunt pe plac lui Dumnezeu.

Si lui Dumnezeu ii place tare mult sa mearga la acestia oropsiti pe care nu ii baga nimeni in seama. Pentru ca toate sunt in mana Lui si El poate face rege din oricine si poate sa darame orice domnie oricat ar parea ea de puternica si de stabila.

Doamne, iarta-ma ca indraznesc sa vorbesc eu care sunt cel mai pacatos dintre toti. Doamne tare ma tem ca nu a existat un pacatos mai mare ca mine niciodata si ca eu sunt cel mai mare dintre toti.

Un comentariu:

  1. Desigur că apartenenţa la o biserică, la orice biserică, ne dă "un atu", sau un "punct de pornire" pe cale. Acesta a fost rolul sacrificiului lui Iisus: să ne elibereze de păcatele vechi, ca noi să putem porni mai departe "uşuraţi" de poveri, şi să mergem mai repede. Acest rol l-a preluat, oarecum, şi botezul. Deci botezul într-o biserică ne dă un punct de pornire.
    Dar mai departe, drumul este la fel de greu! Şi tot noi trebuie să facem efortul. Dumnezeu ne sprijină şi ne alină, dar numai atunci când vede că Îl urmăm, că ne străduim. E ca şi cum am locui într-o ţară: dacă respectăm legile ţării, conducătorii respectivi ne asigură protecţia.
    Probelma este - care legi trebuie respectate cu prioritate? Majoritatea credincioşilor confundă legile cu ritualurile. Şi se ajunge la prezenţa fără greş la ritualuri, chiar habotnicia în îndeplinirea lor, dar pe parcurs, se uită primele legi date de Hristos: iubirea de Dumnezeu, şi de aproape. Cum se zice în Evanghelii: "Strecurăm ţânţarul şi înghiţim cămila."

    E o problemă pe care am pus-o şi eu, deseori...

    Un drum cu lumină, şi cu binecuvântare îţi doresc!

    RăspundețiȘtergere