CENTRUL

Lunile se invart in jurul pamanturilor. Pamanturile, planetele, se invart in jurul sorilor. Sistemele solare se invart in jurul centrului galaxiilor. Galaxiile sunt de asemenea condensate in nori de galaxii sau roiuri de galaxii si se pare ca centrul acestor nori de galaxii sunt asa numitii sori negri.

Acesti sori negrii probabil lumineaza cu acea energie intunecata ce se afla in opozitie cu materia intunecata, atat de vanate si cautate de oamenii de stiinta de astazi.

Evident ca a exsitat un Big Bang, dar acest Big Bang al universului fizic a fost produs din universul astral, asa cum big bangul universului astral a luat nastere din universul cauzal, al carui big bang este reprezentat probabil de tunetul Cuvantului primordial…

Creatia este atat de mare si de infinita ca nu o putem cuprinde cu mintea. In planul cauzal exista fiinte incredibile de dimensiuni uriase. Numai capul unei asemenea creaturi este cat Soarele nostru. Acesti uriasi lucreaza ei insisi la buna functionare a macrocosmosului creand galaxiile din planul fizic spre exemplu si sori si sori de galaxii si stele.

Totul este fascinant pana la extaz si noi suntem cantitate neglijabila daca ne raportam la dimensiunile noastre in comparatie cu cele ale macrocosmosului.

Si cu toate acestea noi suntem copii fidele ale macrocosmosului.

Cei satre centrii energetici, aceste 7 sfesnice care constitue suportul fiintei noastre sunt miniaturi ai celor 7 centri macrocosmici. La nivelul acesta macrocosmic exista cretauri la fel de uriase care se afla la conducere. Mari zei sau ingeri , creaturi colosale, de neimaginat, creaturi primordiale…

Totul se invarte in jurul unui centru. Totul se invarte in jurul lui Dumnezeu.

Noi insine ne invartim din punct de vedere spiritual in jurul unor planete sau sori care la randul lor se invart in jurul altor sori tot mai mari etc…

Cand ai dat de un Soare in mod constient, asa cum este sa zic Iisus Hristos inseamna ca ti-a pus Dumnezeu mana in cap. Pentru ca El Dumnezeu te-a adus sa gravitezi in jurul unui asemenea Soare.

Totul este in expansiune la nivel macrocosmic , pentru ca totul creste. Nu numai galaxiile se departeaza una de alta. Dimensiunile oricarui zeu sau inger sunt in expansiune. Hristos insusi este un Soare care straluceste tot mai intens si care a urcat si urca acoperind cu stralucirea Lui tot mai multe lumi si galaxii de lumi din toate cele trei universuri, in special universul astral si fizic.

Toti crestinii au aceasta prosteasca idee ca se vor mantui si vor trai vesnic indiferent ce si cum.

Dar nu sunt salvati decat aceia care aduc fructe lui Dumnezeu, Nu sunt salvati decat aceia care lucreaza pentru Dumnezeu cel putin in proportie de 33%.

Este intr-adevar o lupta pentru supravietuire. O lupta pentru viata vesnica.

O lupta pentru a urca in cerurile din care am coborat, desigur mai sus decat am fost pentru ca viata aici este asemenea unei epopei sau aventuri spirituale. Nu coboara nimeni decat cu misiuni care sa ii propulseze si mai sus.

Deja Tatal ne urca pe culmi nebanuite ale Spiritului.

Vedeti Iisus este o mare initiere in tainele sacrificiului. Le-ai facut poate pe toate, dar cel mai greu dintre toate este sacrificiul. Cel mai greu este ca tu sa mori pentru ca ceilalti sa traiasca.

Toti vrem sa bem bauturile cele dulci si evitam sa ajungem in fata paharului cu bautura amara.

Si totusi vedem cat de mult bine si ce extaz si cata mantuire a tasnit din acest sacrificiu uluitor.

Stim bine ca toti se feresc ca nu cumva sa preia karma altora. In opozitie iata-i pe acestia care accepta sa preia pacatele celorlalti de buna voie si din iubire pentru a-i salva.

Nu am auzit de ceva mai grozav si mai greu.

Aceasta este suprema provocare spirituala. Sa ceri ca jugul cel usor sa se trasforme in cruce si in rastignire. Sa mori ca un erou pe cruci intoarse, prin gropi cu lei, omorat in fel si chip...

Cine poate sa ridice aceasta grozava cruce si sa o poarte pe umeri?

Nu exista cale de intors, pentru asta ne-am intors aici, pentru asta gravitam in jurul acestui Soare.

Tineti-va tari si beti pe nerasuflate paharul cu nectarul cel amar.

41. Apoi S-a departat de ei ca la o aruncatura de piatra, a ingenuncheat si a inceput sa Se roage,

42. zicand: "Tata, daca voiesti, departeaza paharul acesta de la Mine! Totusi faca-se nu voia Mea, ci a Ta."

43. Atunci I s-a aratat un inger din cer, ca sa-L intareasca.

44. A ajuns intr-un chin ca de moarte si a inceput sa Se roage si mai fierbinte; si sudoarea I se facuse ca niste picaturi mari de sange care cadeau pe pamant. Luca 22