Despre Abandonare in fata lui Dumnezeu

Pe calea spirituala Abandonarea in fata lui Dumnezeu este foarte importanta.

De altfel pana sa se abandoneze total lui Dumnezeu omul are tot felul de interese mai mari sau mai mici in aceasta lume.

De aceea abandonarea coincide cu desprinderea totala de lume.

Cu cat inainteaza pe cale cu atat aspirantul isi consolideaza relatia cu Dumnezeu.

Exista mai multe variante.

La inceput fie se abandoneaza maestrului si maestrul il reveleaza pe Dumnezeu.

Fie se abandoneaza lui Dumnezeu si Dumnezeu ii scoate in cale un maestru, o calauza care este in fapt o ambasada a lui Dumnezeu in aceasta lume.

Fara aceasta abandonare voluntara, din iubire si cunoastere in fata lui Dumnezeu nu este posibila suprema fuziune cu Acesta.

Acesta imbratiseaza intotdeauna pe aceia care I se abandoneaza.

Omul are senzatia ca Dumnezeu ar avea nevoie de el sau ca el, omul, ar avea diferite lucruri de facut in aceasta lume… Sa-si creasca copii, sa construiasca case etc.

Dar toate acestea Dumnezeu le poate face si le face si fara noi.

Copiii nostri El ii poate creste la fel de bine si cu si fara noi,

Ba trebuie sa vedem ca cel mai adesea noi mai mult il incurcam decat il ajutam

De aceea toti cei care aspira sa il cunoasca pe Dumnezeu trebuie sa se abandoneze in fata Acestuia si sa spuna mereu, chair si atunci cand Acesta se manifesta prin ei:

Doamne noi suntem niste slujitori nevrednici, iti multumim ca totusi in gratia si mila Ta te-ai manifestat prin noi!

Daca nu ne abandonam la timp Dumnezeu ne forteaza prin diferite incercari sau doar se departeaza de noi si incercarile si suferintele vin.

Omul trebuie sa fie gata permanent si chiar trebuie sa faca asta zilnic, anume sa renunte mereu si mereu la tot si la toate pentru Dumnezeu.

Sa-si abandoneze zilnic chiar si persoanele cele mai dragi lui Dumnezeu, sa fie atent sa nu se ataseze de nimeni si de nimic pentru a fi in primul rand sluga si slujitorul lui Dumnezeu.

In fata cui va abandonati voi?

Unde sunt incercarile voastre?

Dumnezeu vrea sa va binecuvanteze cu El Insusi, sa va daruiasca asemenea lui Iov incercari uluitoare prin care sa va manifestati dragostea fata de El si detasarea fata de lume dar voi sunteti gata sa-i reprosati ca fara voi nimic nu ar merge bine in aceasta lume si daca voi n-ati munci cine v-ar hrani copii? Si daca voi nu ati avea grija sa va urmariti securitatea interioara si exterioara cine s-ar ingriji de aceasta?

Daca voi nu ati planui cu amanunt viata voastra, cine "v-ar baga in traista"?

Si astfel va dovediti necredinta si chiar ateismul.

Ce este Dumnezeu pentru voi decat o sluga buna care alearga sa va indeplineasca dorintele?

Cand ati facut ultima data ceva concret pentru El?

Cand v-ati abandonat Lui si cu umilinta i-ati cerut privuilegiul de a face Voia Lui prin voi?

Dar voi sunteti, nu-i asa, iudeii care vor pierde gratia.

Si asa-zisii pagani o vor primi, deoarece acestia se vor arunca la pamant si isi vor rupe hainele in fata Lui implorand mila si privilegiul de a-i deveni umili slujitori...

Dumnezeu este pentru voi un moft, un orgoliu, un hobby de weekend...

Dar sa stiti ca pentru El nimeni nu e de neinlocuit. Cine nu recunoaste darurile si gratia Lui respingandu-le din diferite motive va sfarsi in parasire. Pentru ca El nu are nevoie de nici unul dintre noi. Ci este doar mila si iubirea Lui ca ne baga in seama si ca doreste sa ne ridice spre El.

Deci sa spunem impreuna.

Doamne, semnele si iubirea cu care ne mangai sunt un extaz nepretuit, sunt chiar viata noastra vesnica.

Domne pentru tine suntem gata sa facem orice sacrificiu, suntem gata sa ne iertam toti dusmanii si sa te marturisim neincetat si toate astea sunt nimic ci doar neinsemnate si fara valoare gesturi care nu pot sa compenseze privilegiul si binecuvantarea prezentei Tale sfinte!