Fecioara si Romania

Nu stiu cum vine la voi Fecioara, dar la mine cand vine e o mare sarbatoare.

Din morti ma ridica si imi arata ce este Viata…

Totul e numai cantec si numai bucurie, o eterna Nunta, o vesnica bucurie…

Fecioara doreste sa ridicam aceasta Sarbatoare asupra intregii tari.

Sa batem din poarta in poarta si sa ii chemam pe toti la Marea sarbatoare.

Sa ii chemam la bucurie…

Atata bucurie, atata implinire.

Fecioara vrea sa iesiti cu totii, sa va imbracati in strai de sarbatoare si sa iesiti sa horiti…

Cu Zamfir, cu Lese, cu toti care stiu sa horeasca din intreaga tara…

Si nu sunt putini, nu e strada si nu e sat in care sa nu fie un suflet ales care sa stie sa ii faca pe toti ceilalti sa uite de toate…

Fecioara vrea sa ne unim…

Spuneti partidelor politice ca Fecioara doreste ca toti sa se imbratiseze si sa se sustina unii pe altii si toti sunt invitati la uluitoare Ei sarbatoare…

Romania este nu-I asa gradina ei…

In gradina ei toate canta si petrec intr-o fericire neasemuita….

Toate inimile canta, se bucura si lauda Viata.

Sa cantam sa jucam, sa fim mareu si etern fericiti in marea sarbatoarea a Vietii…

Fecioara ne invita pe toti sa ne strangem in aceasta divina Hora a Unirii.

In numele Fecioarei Bucuria si Fecirea sa cuprinda acest neam si sa-l trezeasca la Viata!

Haideti zeilor si ingerilor, haideti sa-l inampinam pe Cel Etern!

Sa cantam, sa horim, si sa petrecem cu Cel Etern! 

Acest neam este plin de minuni, de stele si de flori dumnezeiesti.

Este un neam de ingeri, de oameni ai luminii, stele din cer au cazut aici si vor lumina intreg pamantul!
Sa ne unim cu Dumnezeu!

Hai să dăm mână cu mână
Cei cu inima româna,
Sa-nvârtim hora frăției
Pe pământul României!

Iarba rea din holde piară!
Piară dușmănia-n țară!
Între noi să nu mai fie
Decât flori și omenie!

Măi muntene, măi vecine
Vino să te prinzi cu mine
Și la viață cu unire
Și la moarte cu-nfrățire!

Unde-i unul nu-i putere
La nevoi și la durere
Unde-s doi puterea crește
Și dușmanul nu sporește!

Amândoi suntem de-o mamă
De-o făptură și de-o seamă,
Ca doi brazi într-o tulpină
Ca doi ochi într-o lumină.

Amândoi avem un nume,
Amândoi o soarta-n lume.
Eu ți-s frate, tu mi-ești frate,
În noi doi un suflet bate!

Vin' la Milcov cu grăbire
Să-l secăm dintr-o sorbire,
Ca să treacă drumul mare
Peste-a noastre vechi hotare,

Și să vadă sfântul soare
Într-o zi de sărbătoare
Hora noastră cea frățească
Pe câmpia românească!

Vasile Alecsandri - 1856