Din punctul Lui de vedere, cea mai mare realizare este tocmai aceasta de a fi creat fiinte vii care isi doresc sa fie ca El, dumnezei, ba care chiar doresc sa ii ia locul…
Asadar prioritatea in fata Lui este oarecum piramidala si noi avem o stransa legatura cu ingerul care a cazut si pe care El doreste sa-l recupereze, sa-l mantuiasca.
Adam a fost creat ca vehicul mantuitor pentru ingerul cazut.
Pamantul este ultima inchisoare a acestui inger si totodata ultima planeta unde acesta inca mai are putere de influenta destul de mare, dupa cum Dumnezeu ingaduie.
Astfel Dumnezeu a disipat substanta sufletului acestui inger in toti oamenii de dupa Adam in asa fel incat mantuirea acestora va fi cumva sinonima cu mantuirea acestui inger si astfel ca, desi aceasta entitate primordiala ar fi trebuit sa joace rolul de sotie a lui Dumnezeu, totusi iata ca Dumnezeu a procreat copiii Sai cu ea, iar la sfarsitul tuturor acestor lucruri Dumnezeu va dezvalui in ce va consta judecata acestei entitati primordiale neascultatoare pe care nimeni nu o stie dar care desigur ca va strabate eternitatile.
Astfel spus noi sutem martorii unei altfel de intoarceri a fiului risipitor…
Venim din damnare si cadere si unindu-ne cu Dumnezeu redevenim ceea ce doreste Dumnezeu, copii Lui desavrsiti uniti cu El in eternitate.
Avem misiunea de a prelua o astfel de particica damnata a unui suflet primordial si de a o reuni cu Dumnezeu, de a o reindumnezeii…
E un mare privilegiu ca suntem aici.
El spune ca este singura scoala in tot infinitul de unde El ridica copii, fii divini…
Este posibil ca numarul acestor copii, fii, sa fie limitat…
Sa corespunda ingerilor care au cazut cu ingerul cel mare…
Ce poate fi mai greu decat sa fii aruncat in imparatia unde domneste ingerul cazut si de acolo sa te re-ridici inspre Dumnezeu?
De aceea se spune ca si ingerii cei mari sunt trimisi la incarnare pe acest pamant pentru a dobandi acest statut care este superior chiar si ingerilor, de copil al lui Dumnezeu.
Dumnezeu altfel spus se foloseste de orice apare in Creatia sa.
Orice lucru , chiar si aparent rau, El il vede ca pe o mare oportunitate divina…
Iata cine ar fi crezut ca si chiar luptand impotriva lui Dumnezeu Satana isi va juca totusi rolul de sotie divina asa cum fusese initial desemnata.
Cu adevarat sfinti si dumnezei devin aceste suflete care reusesc in aceasta lume sa se desprinda din guvernarea ei si sa revina la Dumnezeu…
Care indura chiar si moartea numai sa se reuneasca cu Tatal…
Acesta e un mare test, o mare incercare…
Suprema incercare.
Sa imbraci mantia infernului si prin efort propriu, desigur sustinut de Dumnezeu, sa inalbesti aceasta mantie, sa o faci din nou stralucitoare, din mantia unui inger damnat sa o faci din nou dumnezeiasca.
Acesta este unul din secretele acestei lumi.
Domnul Insusi a vrut sa arate eternitatii ca El nu doreste moartea si judecata acestui inger cazut ba chiar s-a lasat El Insusi judecat si omorat de acest inger…
Cine poate patrunde profunzimile Intelepciunii lui Dumnezeu…?
Dar cine poate ajunge in focul mistuitor al Iubirii Lui?
Astfel caderea unui inger a fost si este o mare provocare pentru Dumnezeu.
Ne-a daruit si noua privilegiul de a invata astfel din tainele existentei, din tainele Creatiei, ale Fiintarii…
Ne-a aratat Creatia ca o mare clepsidra…
Sus sunt raiurile iar jos infernurile…
Intre acestea nenumarate lumi fiecare corespunzand apropierii de Dumnezeu e fiecarei entitati…
Sus sunt cei deplin uniti cu Dumnezeu, jos sunt cei care urasc pe Dumnezeu.
Sus nu exista orgoliu, substanta sufletelor fiind chiar Dumnezeu.
Jos exista supremul orgoliu care ii mentine in aceasta ura fata de Dumnezeu.
Cu cat orgoliul este mai adanc si lupta cu Dumnezeu mai furibunda, ura pentru El mai intensa, cu atat reintoarcerea este mai grea.
Reintoarcerea presupune iubire si ascultare, adica exact ceea ce orgoliul anuleaza….
Noi toti pendulam intre aceste doua extreme.
Chiar si cei mai mari ingeri au astfel de perioade de apropiere si departare de Sursa.
Oricat de mult s-ar darui Dumnezeu unei creaturi El in eternitate va avea mereu inifinit de mult din Sine pus deoparte…
De aceea cine ar putea sa spuna ca il cunoaste pe deplin pe Dumnezeu?
Cine ar putea sa spuna ca l-a dobandit intru-totul?
Dar Dumnezeu se daruieste prin Iubirea Lui in masura in care considera necesar fiecarei creaturi, fiecarui copil…
De aceea,desi suntem praf in Inifnit, totusi in spirit avem acces la Cel Unic, ba inca putem ajunge domni peste infinit prin gratia Lui…
In timp, daca suntem umili si ascultatori (orgoliul fiind cea mai mare problema in creatie…) El ne apropie de El insusi si ne amplifica Iubirea pentru El pentru ca sa beneficiem tot mai mult de El…
Prin aceasta iubire El se basculeaza in fiinta noastra…
Prin aceasta Iubire noi il accesam si transferam din El Insusi in noi…
Iata intelepciunea suprema a coborat la noi…
Iar voi fiti optimisti pentru ca Dumnezeu va poate darui ceea ce inca nu a daruit nimanui in tot Infinitul...
Sa-l cunoastem pe Dumnezeu si sa ne unim cu El pentru a putea beneficia de El...
Sa-l iubim mai mult decat am iubit pe oricine vreodata!
El ne-a invatat Ahimsa prin Iisus, s-a lasat omorat de satana pentru a ne arata ca desi atata rau a facut acest spirit si atat de mult il uraste, totusi El raspunde cu Iubire si rabdare, in Inifinit nepedepsind deloc acest spirit ci abia acum vine judecata si sfarsitul acestui spirit...
Pana acum deloc nu l-a pedepsit ci doar i-a diminuat influenta pentru a nu face si mai mult rau...
El vrea sa ducem vestea bunatatii Lui...
Sa aratam ca mai degraba prefera sa sufere El insusi sis a moara decat sa pedespreasca chiar sic ei mai rai copii...
Astfel nimeni nu se pedepseste decat prin sine insusi...
Prin propriile actiuni care nu sunt unite cu vointa Lui...Doamne iti multumesc pentru aceasta lectie si pentru aceasta lumina...
Fie ca in eternitate privirea mea sa stea atintita numai asupra Ta si eu eu sa nu te vad decat pe Tine!Astfel Tatal coboara in Creatie atunci cand considera ca este necesar...
Din acest punct de vedere nu stim inca, cat de mare este unicitatea lui Iisus.Dar stim ca Tatal ne asteapta in Iisus sa ne unim si cu Iisus si cu Tatal si astfel sa il obtinem pe deplin.Poate ca acesta este un moment unic in istoria Infinitului, poate ca este sfarsitul timpului pentru ingerul cazut si o uirasa lectie care poate fi invatat si asimilata aici pe Pamant unde am si ajuns prin gratia lui Dumnezeu.
Iisus a ajuns atat de mare pe Pamant incat nu exista cautator spiritual autentic care sa nu treaca si pe la El...
Deci iata ca suntem in locul potrivit slujind pe cine trebuie si primind tot mai multa Lumina!
Ma simt atat de iubit sa fiu crescut la sanul unei mame atat de divine cum este Romania care sa ma creasca in atata iubire...
Atat de profund este Dumnezeu, atat de mari sunt operele Lui...
Asa si copiii Lui care il mostenesc...
.jpg)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu