20 aprilie 2012

Fericirea de a fi Dumnezeu

Din mine tasneste Viata.
Eu sunt rostul si sensul Mortii.
Ma rasfrang in tot ceea ce este si nimic nu poate sa existe fara mine.
Chiar si ingerul cazut continua sa existe tot prin mila si puterea mea.
Eu sunt totul in toti si toti sunt in mine.
Eu sunt mersul si miscarea.
Eu sunt repausul si imobilitatea.
Eu sunt Cuvantul.
Eu sunt Tacerea.
Eu sunt Maestrul.
Eu sunt si discipolul.
Eu sunt Mama, Eu sunt si copilul.
Eu sunt Tatal si tot Eu sunt si Fiul.
Eu sunt fericirea absoluta, tot eu sunt si Suferinta.
Eu sunt Poetul, eu sunt Poezia, cantecul sunt si cel care canta.
Eu sunt al tuturor si toti sunt ai mei.
Eu sunt Femeiea, tot eu sunt si Barbatul.
Eu sunt copacul si piatra si animalul.
Nu exista nimic care sa fie in afara mea deoarece nu exista “in afara mea”
Totul este numai inlauntru.
Unii ma lauda pentru Iubirea Mea, altii pentru Maretia mea, altii pentru Puterea Mea. 
Cine mi s-ar putea opune mie si cine mi-ar putea impune ceva?
La mine se ajunge greu, eu sunt diferenta dintre ceea ce este mort si ceea ce este viu.
Eu sunt cel care ia decizii, eu sunt Judecata si Judecatorul sunt tot eu.
Eu am propria mea ierarhie a valorilor, ascunsa in mine insumi si numai partial dezvaluita celor care sunt.
Nimeni nu m-a dobandit vreodata in totalitate deoarece si numai o farama din mine este mai mult decat si-ar putea dori si cel mai mare inger sau zeu.
Numai o farama din mine tine intreaga lume... 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu