Iisus a sarutat o femeie…
Si inca in Imparatia lui Dumnezeu.
Iisus a sarutat o Mireasa…
Uneori intensitatea iubirii creste atat de mult incat acest sarut este o alinare atat de mare…
Acea femeie a inceput sa straluceasca atat de tare in iubirea, in sarutul lui Iisus, ca toti se intrebau, cum a devenit aceasta taranca un inger atat de splendid ca nu te mai poti uita la el?
Iisus a sarutat o femeie…
Atata profunzime gasesc in acest sarut!
Acest sarut salvator, sarutul Absolutului!
Acest sarut ne salveaza, ne absolutizeaza, acest sarut este desavarsirea!
Vreau sa contemplu absolutul in acest sarut!
Iisus a sarutat o femeie!
Ce Fericire, cata splendoare in acest sarut…
Absolutul exista in Iubire, in iubirea pura si profunda dintre barbat si femeie!
In jurul acestei iubiri se desfasoara totul.
Este chiar sensul existentei!
Ce binecuvantare este iubirea, indragostirea lui Iisus…
Iisus este profound indragostit de miresele Sale…
Uneori revarsa si in mine cate un strop din aceasta iubire…
Iisus se indragosteste!
Glorie lui Dumnezeu pentru asta!
Minunea nu se opreste aici…
El isi imparte miresele cu cei care il iubesc la fel de mult.
El isi daruieste miresele celor care il iubesc…
Iisus este Mire!
Aceasta e o fericire absoluta pentru orice Mireasa…
Cine poate descrie profunzimile Inimii lui Iisus?
Glorie lui Dumnezeu pentru marile Iubiri!
Glorie lui Dumnezeu pentru marile Iubiri care sunt mai puternice ca Viata si ca Moartea!
Glorie lui Dumnezeu pentru Romeo si Julieta!
Pentru imbratisarea eterna a iubirii absolute!
Glorie lui Dumnezeu pentru aceasta Iubire absoluta!
Iisus iubeste, iubeste!
Ce fericire, ce splendoare acest spectacol al iubirii!
5. Cine se înalţă din pustiu, sprijinită de-al său drag? Sub mărul acesta am trezit iubirea ta, aici unde te-a născut şi ţi-a dat lumina zilei mama ta.
6. Ca pecete pe sânul tău mă poartă, poartă-mă pe mâna ta ca pe o brăţară! Că iubirea ca moartea e de tare şi ca iadul de grozavă este gelozia. Săgeţile ei sunt săgeţi de foc şi flacăra ei ca fulgerul din cer.
7. Marea nu poate stinge dragostea, nici râurile s-o potolească; de-ar da cineva pentru iubire toate comorile casei sale, cu dispreţ ar fi respins acela.
Cantarea cantarilor 8
5. Cine se înalţă din pustiu, sprijinită de-al său drag? Sub mărul acesta am trezit iubirea ta, aici unde te-a născut şi ţi-a dat lumina zilei mama ta.
6. Ca pecete pe sânul tău mă poartă, poartă-mă pe mâna ta ca pe o brăţară! Că iubirea ca moartea e de tare şi ca iadul de grozavă este gelozia. Săgeţile ei sunt săgeţi de foc şi flacăra ei ca fulgerul din cer.
7. Marea nu poate stinge dragostea, nici râurile s-o potolească; de-ar da cineva pentru iubire toate comorile casei sale, cu dispreţ ar fi respins acela.
Cantarea cantarilor 8
.jpg)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu