Iubirea ca Initiere si Ofranda!

Domnul este Domnul Iubirii. Observam ca beneficiem de o veritabila initiere in Iubire.

Inimile noastre prind viata si suntem initiati in tainele Iubirii.

Trebuie sa ne lasam pe bratele Iubirii deoarece ea stie cel mai bine cum sa pastreze si sa amplifice ceea ce estea ea insasi…

Trebuie sa ne abandonam Iubirii, sa fim curajosi si sa vedem cum prindem viata cu fiecare zi.

Trebuie sa comtemplam viata in ansamblu ei ca pe un fenomen misterios, ca pe un mare dar al lui Dumnezeu.

Trebuie sa invatam sa daruim, sa ne daruim.

Oamenii sunt foarte posesivi.

Dar ce anume ne apartine?

Absolut nimic si abia cand punem tot ce avem in mainile lui Dumnezeu, cand ii daruim Lui totul putem sa beneficiem de gratia Lui si punem beneficia de viziunea Lui asupra vietii, ne putem detasa de cele exterioare si ne descoperim pe noi insine. 

Totul tine de Initiere…

Viata ne initiaza in anumite taine.

Iar Domnul ne initiaza in tainele Iubirii.

Oferita ca ofranda Lui.

Lui ii este sete de ofrandele noastre care sa corespunda dorintelor si vointei Lui.

Lui ii este sete de noi, ii este sete ca noi sa devenim trup al Lui si El sa se manifeste deplin in aceasta lume.

Prin cine sa se manifeste?

Barbatul si femeia sunt hrana unul pt celalalt.

Numai ca ei nu pot deveni cu adevarat hrana decat in prezenta Iubirii si in prezenta binecuvantarii.

Cu adevarat numai Dumnezeu si Iubirea poate sa uneasca doua suflete sau mai multe.

Asa cum noi ne unim cu Iisus sa spunem.

Exista mii si poate zeci de mii de suflete unite intr-o masura mai mica sau mai mare cu Iisus.

Foarte bine aceasta realitate spirituala este descrisa de modul in care se desfasoara o galaxie.

Iisus este centru acestei galaxii.

Apostolii si alti mari sfinti care s-au ridicat la acest nivel mai inalt sunt asemenea unor sori din centrul multor sisteme solare…

Trebuie sa tinem cont ca aici ne aflam in prezenta lui Iisus dar nu una oarecare ci una mult amplificata…

De aceea pentru tot mai multe fiinte se produce aceasta trecere de la o ascultare exterioara bazata pe scriptura la una interioara, ce vine direct de la Iisus…

Se produce trecerea de la revelatiile exterioare prezente in scriptura, mai mult sau mai putin intelese, la cele interioare si la revelarea intelesurilor ascunse a celor exterioare…

Lectiile sunt pe masura si sunt de un alt nivel.

Suntem invatati sa iubim, suntem invatati sa devenim vehicule si temple ale Duhului.

Dar nu dupa percepte si dogme exterioare ci direct , prin calauzirea si fuziunea cu cei vii din cer.

Astfel treptat dobandim intelegerea profunda a tuturor lucrurilor, a marilor concepte, a multor adevaruri si ne desprindem tot mai mult de parerile si conceptiile lumesti. 

Pasim in Duh, passim cu acest Duh.

Invatam Ascultarea, invatam Iubirea.

Invatatm sa devenim instrumente ale lui Dumnezeu.

Nu unele care sa repete inconstient textele scripturilor ci vehicule vii, unite constient cu Duhul lui Dumnezeu, care cunosc Adevarul si tainele… 

Duhul se bucura de noi si ne locuieste si ne calauzeste in mod tainic si uneori chair secret.

Exista pentru toti satisfactie si bucurie in masura in care se predau in mod tainic si initiatic lui Dumnezeu si sunt dispusi sa fuzioneze cu El.

Dumnezeu doreste sa ne implineasca pe toti, sa ne desavarseasca pe toti.

Dar acest lucru nu este posibil decat in urma obtinerii cunoasterii spirituale, a cultivarii spiritului…

Altfel este ca si cand am merge in Paris, dar daca nu cunoastem nimic din istoria orasului nu vom putea contempla, nu ne vom putea bucura de semnificatia simbolurilor pe care nu le cunoastem.

Dar daca stim pe care strada a locuit Verlaine, pe care strada a locuit Balzac si unde s-au desfasurat evenimente de importanta istorica, vom putea pasi in istorie bucurandu-ne si intelegand  ce vedem 

Iata cum istoria, cum literature, pot fi intelese ca veritabile Initieri.

Cunoasterea este o Initiere.

Totul este o initiere. Chiar si placerea are initierile ei.

Odata ce suntem initiati in diferitele taine putem sa ne bucuram de fructele lor.

Bunaoara e vedea Omul ca pe un templu al lui Dumnezeu este o initiere spirituala.

Brusc Omul devine un mare simbol dumnezeiesc.

Incepem sa patrundem astfel in tainele Omului, incepem incet sa pricepem ce a vrut Dumnezeu creand Omul.

Ne afundam in tainele studierii spirituale a Omului si descoperim in interior nenumarate alte taine…

Astfel Omul devine un simbol sacru. Si astfel tot ce descoperim in interiorul lui este invaluit de aceasta sacralitate.

Chiar si sexualitatea, chiar si virilitatea…

Da este adevarat sunt destule fiinte care au descoperit ca sexulitatea, ca prelungire a iubirii, si chiar si independent, este un mare dar…

Dar ce diferenta intre asta si o veritabila initiere in tainele erosului ca prelungire sau chiar implinire a Iubirii, facuta chiar de Dumnezeu?

Daca Adam ar fi asteptat binecuvantarea lui Dumnezeu inainte de a musca din acel mar…

Poate ca marul era o piersica…

Poate ca era sanul Evei…

Astfel cu fiecare Initiere suntem tot mai putin ignoranti si intelegem ca passim in Dumnezeu, ca tot ce exista in exterior poate fi binecuvantat si poate deveni sfant…

Scoala ne initiaza…

Viata ne initiaza…

Maestrii spirituali ne initiaza.

Si uneori chiar Dumnezeu ne initiaza.

Pana sa ajungem la un asa mare Initiator trebuie sa parcurgem etapele intermediare.

De aceea este timpul Omului nou... 

Iar voi sunteti semintele noii umanitati, va vad, sunteti puncte vii in istoria spirituala a umanitatii, ei nu va vad lumina voastra, ei cred ca ei vor ramane sa straluceasca...

Lasati-va purtati pe aripile Iubirii...

Zburati, zburati...

Incetati sa mai sapati in pamant si sa mai scotociti pamantul, scotociti cerul... 

Dumnezeu v-a trimis aripi de arhangheli si aripi de serafimi, o mie de biserici exterioare nu fac cat una vie...

Nu intarziati prea mult la chemarea lui Dumnezeu...

O asteptati de prea mult timp....
29. Şi oricine a lăsat case sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă, sau femeie, sau copii, sau ţarine, pentru numele Meu, înmulţit va lua înapoi şi va moşteni viaţa veşnică.
30. Şi mulţi dintâi vor fi pe urmă, şi cei de pe urmă vor fi întâi.

Matei 19