Marile civilizatii

Catre orice civilizatie si spiritualitate ne-am indrepta, din Orient sau din Occident vom observa ca in fiecare descoperim fragmente din aceeasi initiere ancestrala a Omului.

Grupul primordial initial al civilizatiei noastre, cel adamic, s-a devoltat si raspandit de-a lungul intregului pamant fiecare grup purtand in interior amintiri ale in invataturilor primordiale primite de patriarhi.

De aceea nu exista contradictii intre esenta spirituala a religiilor si acela care cunoaste Aadevarul, care este Dumnezeu, il va putea descoperi in fiecare mare civilizatie, spiritualitate si religie.

Il gasim si il vedem pe Dumnezeu cum sustine si pe chinezi, si pe indieni si pe africani si pe europeni...

Avem atat de multe de invatat de la toti. Si de la Buddha dar si de la dervisii rotitori. Gasim intelepciune si in Feng Shui dar si in vechile leacuri si tehnici de vindecare ale indienilor americani. 

Fiecare se va apleca asupra a ce considera mai important pastrand respect asupra ansamblului.

Ansamblu este format din miliarde de indivizi ca si noi care sunt nascuti in diversele colturi ale planetei, in diverse culturi.

Trebuie sa invatatm lectiile iubirii, ale rabdarii, ale intelepciunii.

Iar Romania ca viitor centru spiritual al planetei trebuie sa fie tot mai populat de fiinte care asimileaza aceasta civilizatie universala, aceasta spiritualitate universala in asa fel incat, in viitor, fiecare locuitor al acestui pamant , cand va veni in capitala spirituala a planetei sale sa se simta ca acasa, sa se bucure de o sinteza spirituala ridicata pe o autentica exegeza a cailor spirituale si a civilizatiilor, care nu vine din intelepciunea umana ci direct de la calauzele din cer... 

De aceea Dumnezeu si ingerii si slujitorii cerului ne indeamna, Fiti universali, intelegeti si asimilati spiritualitatea universala...

De aceea veniti si invatati cu rabdare marea opera a mantuirii... 

16. Am şi alte oi, care nu sunt din staulul acesta. Şi pe acelea trebuie să le aduc, şi vor auzi glasul Meu şi va fi o turmă şi un păstor.
17. Pentru aceasta Mă iubeşte Tatăl, fiindcă Eu Îmi pun sufletul, ca iarăşi să-l iau.
18. Nimeni nu-l ia de la Mine, ci Eu de la Mine Însumi îl pun. Putere am Eu ca să-l pun şi putere am iarăşi ca să-l iau. Această poruncă am primit-o de la Tatăl Meu. 

Ioan 10