Despre frumusetea bisericilor mai noi

Sigur, fiecare biserica crede ca e fruntea...

Baptistii toti se gandesc, Oare cand se vor trezi catolicii astia sa devina si ei baptisti ca noi?

La fel si ceilalti. Ortodocsii asteapta celelalte biserici sa revina la dreapta credinta...

Am privit cu atentie grupurile spirituale ale bisericilor mai noi si am vazut cat de bine se simte duhul lui Dumnezeu in mijlocul lor.

Am vazut ca sunt binecuvantati si iubiti de Dumnezeu.

Asta nu inseamna neaparat ca sunt superiori celorlalti sau ca nu exista si uscaturi.

Dar exista aspecte in care sunt si superiori si exista o lumina, o puritate, Iisus e prezent acolo...

Exista ceva foarte bun in existenta bisericilor mai noi si anume aceasta veritabila intrupare si manifestare a ideii ca ceea ce conteaza cu adevarat este dragostea de Dumnezeu, dragostea pentru Iisus.

In fapt aceasta dragoste este adevarata biserica...

Restul este suplimentar.

Dorinta de a-l cunoaste pe Dumnezeu, de a-I fi pe plac, de a realiza comunitati in care iubirea Lui sa fie prezenta si sa se manifeste, iata esenta oricarei biserici.

Am mai spus, Iisus considera bisericile asemenea unor ramuri al caror trunchi este.

Le iubeste pe toate si daruieste fiecareia binecuvantare.

Un cautator authentic, un pasionat de Iisus, nu se va putea limita numai la o ramura...

Nu, va merge direct la trunchi, va cerceta si lua cu sine intreg copacul...

Cum am mai putea sa fim numai catolici sau numai evanghelisti?

Suntem ai trunchiului si ai intregului copac, suntem ai lui iisus si vedem si intelegem cum se ingrijeste El de fiecare biserica...

Credeti ca din trunchi nu se poate desprinde un lastar nou oricand?

Care sa aduca aminte ramurilor mai vechi ca nu sunt decat prelungiri ale trunchiului si ca Tatal oricand poate sa le taie daca vremea lor a trecut sau daca nu mai aduc roada?

Partea plina apaharului fiecarei biserici este exact aceasta iubire fata de Dumnezeu si fata de aproape.

Cu cat este mai intensa si se manifesta mai mult in fapte, de dragul lui Dumnezeu si nu de ochii lumii si pentru imaginea bisericii, cu atat mai mult bisericile isi indeplinesc menirea.

Contemplarea acestei realitati ne ajuta foarte mult sa intelegem care este adevarata biserica, si anumea Iubirea fata de Dumnezeu si aproape si indeplinirea vointei lui Dumnezeu.

Ca sa il iubim pe Dumnezeu si pe aproape si sa facem voia lui Dumnezeu nu avem nevoie de nici un ritual... 

Nu avem nevoie nici de icoane, nici de lumanari , sufletul nostru fiind o candela aprinsa, si singura placuta lui Dumnezeu daca este plina de iubirea pentru El. 

Nu avem nevoie de uniforme , de matanii, de zile de sarbatoare, nu avem nevoie...

La ce bun sa avem toate acestea daca nu il vedem si nu il intelegem pe Iisus?

Eu va spun ca oricine nu vede ca preotii sunt egali cu pastorii in fata lui Dumnezeu, oricine nu vede ca trupul si sangele inseamna invatatura si ascultarea si iubirea fata de Dumnezeu, oricine nu vede ca mantuirea nu vine dupa biserica ci dupa faptele fiecaruia, acela este din punct de vedere spiritual in intuneric, acela nu poate sa vada pe fratii din celelalte bsierici imbratisati de iubirea lui Dumnezeu...

Cat de putin cunoaste un astfel de om pe Dumnezeu si pe Iisus.

Intelegerea iti da o mare libertate.

Imediat ce intelegi ca pe Dumnezeu nu il intereseaza inchinarea exterioara deoarece adevarata inchinare este interioara, in duh, te vei debarasa de tot balastul celor doua mii de ani si vei vedea sminteala celor care cred ca unirea cu Dumnezeu ar poate sa depinda de cele exterioare.

Astfel intelegem de ce bisericile exterioare vor avea un sfarsit in timp ce adevarata biserica, cea eterna, este interioara.

Cu cat se vor interioriza mai mult oamenii cu atat vor intelege ca manifestarile religioase exterioare nu aveau rostul decat sa aminteasca unor fiinte ce traiau exclusiv in exterior despre lucruri interioare cum ar fi Imparatia lui Dumnezeu si Dumnezeu Insusi. 

Iata avem parte de adevarata Intelepciune si de adevarata Lumina, si de Adevar.

Pentru acestea se cuvine sa laudam, sa binecuvantam si sa iubim pe Dumnezeu.

3. Silindu-vă să păziţi unitatea Duhului, întru legătura păcii.
4. Este un trup şi un Duh, precum şi chemaţi aţi fost la o singură nădejde a chemării voastre;
5. Este un Domn, o credinţă, un botez,
6. Un Dumnezeu şi Tatăl tuturor, Care este peste toate şi prin toate şi întru toţi.
7. Iar fiecăruia dintre noi, i s-a dat harul după măsura darului lui Hristos.
8. Pentru aceea zice: "Suindu-Se la înălţime, a robit robime şi a dat daruri oamenilor".



11. Şi el a dat pe unii apostoli, pe alţii prooroci, pe alţii evanghelişti, pe alţii păstori şi învăţători,
12. Spre desăvârşirea sfinţilor, la lucrul slujirii, la zidirea trupului lui Hristos,
13. Până vom ajunge toţi la unitatea credinţei şi a cunoaşterii Fiului lui Dumnezeu, la starea bărbatului desăvârşit, la măsura vârstei deplinătăţii lui Hristos.
14. Ca să nu mai fim copii duşi de valuri, purtaţi încoace şi încolo de orice vânt al învăţăturii, prin înşelăciunea oamenilor, prin vicleşugul lor, spre uneltirea rătăcirii,
15. Ci ţinând adevărul, în iubire, să creştem întru toate pentru El, Care este capul - Hristos.
Efeseni 4