2 octombrie 2012

Abandonul in fata lui Dumnezeu


Abandonul presupune incredere iubire si cunoastere.
Cum sa te abandonezi cuiva pe care nu-l cunosti.
De aceea abandonul in fata lui Dumnezeu este o etapa importanta pe calea evolutiei spirituale.
Se presupune ca te-ai apropiat suficient de dumnezeu incat sa il cunosti intr-o anumita masura.
Incepi sa il cunosti pe Dumnezeu si ajungi sa il cunosti si iubesti suficient incat sa te poti abandona Lui.
Ai suficienta incredere in El.
Exista deja o anumita comunicare cu El, poate deja ai mers cu El o vreme, cum spunea cineva, si acum vine acest mare pas al abandonului in fata Lui.
Iti dai seama ca El e cu mult mai sigur decat orice altceva, iti dai seama ca poti avea mai multa incredere in El decat in oricine altcineva, chiar decat in tine insuti.
Si te abandonezi Lui.
De aici incepe un mare capitol, abandonul te ridica spre o cu totul alta comunicare si fuziune cu Dumnezeu.
Tu renasti si intelegi cat de putin ai fost in comparatie cu noul tau statut.
Cand l-ai descoperit cu adevarat pe Dumnezeu te straduiesti ca tu sa fii cat mai putin si El sa fie cat mai mult, mereu si in totalitate daca se poate sa fie numai El...
Dumnezeu nu vine niciodata singur ci insotit de ingerii Lui.
Adesea vine chiar prin ei.
Fiinta ta devine un instrument in mainile Lui.
Fiinta ta se transforma, se detaseaza de cele create si accede la un nou nivel, are loc focalizarea asupra Spiritului.
Prea putin te mai intereseaza cele create, decat eventual daca le consideri o masura a gratiei lui Dumnezeu.
Prin cele create El se dezvaluie.
Esti tot mai mult interesat de Cel care le-a creat.
El iti ofera instrumente tot mai performante spre a amplifica comuniunea si fuziunea cu El.
Care in principiu e amplificata de abandon, ascultare si iubire.
Tu devii copilul Lui.
Stii ca ai un parinte uluitor, care te-a creat si ti-a pus la dispozitie un instrument desavarsit, trupul uman, cei sapte centrii energetici care reprezinta mostenirea Lui, dar al Lui, tot ce exista creat, toate comorile sunt in acest instrument si vehicul numit OM.
Si  deasupra este Spiritul care da viata la toate. 
Aceasta e marea aventura spirituala ce se manifesta si in Spirit dar si in creatie.
Nu te hranesti numai cu idei pure si revelatii ci , intre eventualele posturi, gusti din fructele pe care El le-a creat si lasat pentru noi.
Numai dupa un post vei simti deplin parfumul si aroma unei bucati de paine, sau aroma unui fruct, sau al unui pahar cu suc de fructe.
Vei simti in acel pahar ca bei gratia, nectarul lui Dumnezeu.
La fel dupa orice fel de post, cand vei regusta din cele ce ai postit le vei descoperi si mai intense incat te vei intreba, Doamne oare rostul postului este de a ma abtine sau de a deveni un gurmand adevarat ce stie sa aprecieze darurile Tale?
Pana omul nu se abandoneaza si nu se daruieste lui Dumnezeu, ramane in ale sale.
Pana nu intra in ascultare de Dumnezeu, ramane in pacatele sale, dupa cum si Iisus a spus.

24. V-am spus deci vouă că veţi muri în păcatele voastre. Căci dacă nu credeţi că Eu sunt, veţi muri în păcatele voastre.
25. Deci Îi ziceau ei: Cine eşti Tu? Şi a zis lor Iisus: Ceea ce v-am spus de la început.
26. Multe am de spus despre voi şi de judecat. Dar Cel ce M-a trimis pe Mine adevărat este, şi cele ce am auzit de la El, Eu acestea le grăiesc în lume.
27. Şi ei n-au înţeles că le vorbea despre Tatăl.

Ioan8

4 comentarii:

  1. Abandonul este un sentiment ce creaza Sens. AMIN!

    RăspundețiȘtergere
  2. Wow, asta e profunda, m-a suprins si pe mine.
    Da, pentru ca atunci se creaza un spatiu liber, un vid, pe care Sensul il poate umple.
    In fapt cand Dumnezeu coboara in tine si te umple cu El, cu Duhul Lui, abia atunci te implinesti pe deplin, obtii Sensul.
    Unde sa ne ducem si ce sa facem noi?
    Dar cand Dumnezeu intra in noi, El stie unde sa ne duca si ce sa faca cu noi, sa dea rost sau sens vietii noastre.
    Si bineinteles ca Dumnezeu poate sa invarta simultan intreg infinitul, cu atat mai mult micul nostru univers, oricate fiinte ar fi in el.
    Si astfel El poate crea un scenariu pentru viata noastra care desigur ca se desfasoara pe mai multe paliere.
    Este ca si cand am avea un bloc cu 7 etaje si la fiecare etaj un apartament rezidential diferit.
    La primul nivel e pamantul, bogatii materiale, posesii.
    La al doilea e apa, ne balacim cu fiinta iubita...
    La al treilea e focul si puterea, la al patrulea controlul, profunzimea, iubirea, aerul, si tot asa.
    La ultimul contemplam grandoarea si misterul lui Dumnezeu, ne unim cu El...

    RăspundețiȘtergere
  3. In sfarsit ceva care sunt si eu de acord cu tine...asa e, trebuie sa ne abandonam in bratele Lui Dumnezeu, e un proces dificil, dar trebuie sa stim si cum sa o facem.
    P.S. Ai scris Dumnezeu mai sus cu litera d mic.:D

    RăspundețiȘtergere
  4. Hei Roxi,ce mai faci?:)
    Textul a fost inspirat, am fost un simplu scrib...
    Si da, uneori mai scriu nume proprii cu litera mica, din diverse motive, uneori pur si simplu pentru ca textele sunt scrise pe loc,mi-am dorit mult sa scriu din Inspiratie, si nu corectez decat eventualele greseli de ortografie, litere in plus ce apar din viteza scrisului.
    E important pentru mine sa transmit mesajul care vine de dincolo de mine.
    Si e putin important daca scriu cu litera mica sau mare dumnezeu, din moment ce toate ii sunt dedicate aici, din moment ce blogul in sine este o ofranda pentru Dumnezeu...
    Si apoi uite, e un subiect de discutie interesant...:)
    Cum sa ne abandonam?
    Ne abandonam din iubire si constientizand care e vointa Lui mergem pe acea cale...
    Dorinta ta sincera de a te darui lui Dumnezeu si de a-i face voia, te va mantui...
    Adaugand la asta iubirea si umilinta, scenariul e complet.
    Asa cum Iisus spunea ca tatal ii aduce la El pe cei din jurul Lui si pe toti cei cu care se intalnea, la fel si grupul nostru iata este modelat de Iisus, noi fiind simple instrumente in mainile Lui.
    Iar tu esti un sufletel pretuit de Iisus, care face progrese uluitoare.
    Un sufletel care nu spune doar Doamne Doamne, ci si face ceea ce Domnul ii cere...
    Bravo tie, oare ce ii vei darui tu lui iisus si El sa nu iti daruiasca inmiit inapoi?
    Tu Roxi esti pamantul cel bun din pilda semanatorului, Matei 13.
    Iubirea lui Iisus pentru tine este extraordinara...
    Iti spun ca putini am cunoscut care sa cunoasca vointa Lui si sa ramana in ea...
    Special m-a adus aici in fata monitorului si mi-a spus sa iti raspund de indata...
    Esti cu adevarat frumoasa ca o Mireasa, si El iti spune asta.
    Tine ce ai, ca nimeni să nu ia cununa ta...

    RăspundețiȘtergere