Unul din cele mai
fascinante lucruri pe care le experimentez in ultima vreme este acest dialog al
Domnului cu cei la care a venit.
Domnul ma ia martor
la dialogul Lui.
El spune ca mesajul
sau e suficient de limpede incat sa fi fost auzit si inteles.
Eu insumi sunt
martor al mesajului, chiar daca vine prin mine.
Sunt primul martor
al urmarilor Cuvantului si in cazul ascultarii si al neascultarii.
Cel mai socant este
cat de putin pamant bun gaseste Cuvantuul Lui.
Sunt foarte putini
cei care reusesc sa intre atat in dialog autentic cu El cat si in ascultare.
Pentru mine e
fascinant sa vad cu cei din urma ajung cei dintai, si invers, sa vad cum cei
dintai ajung cei din urma.
El a venit la voi
dar nu l-ati recunoscut.
Desi totul v-a fost
explicat in amanunte.
Foarte putini
asculta cu adevarat de El.
Ceilalti isi
imagineaza ca asculta.
Ceilalti spun Doamne
Doamne si isi imagineaza ca fac voia lui Dumnezeu.
O mai si fac uneori.
Dar cand El isi
face simtita prezenta, intamplarea nu mai conteaza.
E to be or not to
be.
Ori intri in cortul
Lui si asculti de El, ori de faci ca nu ai auzit.
Mai, esti nebun,
doar nu o sa vorbeasca Iisus Hristos despre unirea religiilor, despre
sexualitate si alte minuni.
Si totusi El a
vorbit.
Asa a vorbit mereu.
Asa i-a incercat si
pe evrei, si pe toti care au fost incercati de-a lungul timpului.
Asa trebuie sa fie,
trebuie sa ai o portita de scapare.
Trebuie sa poti sa
alegi si cealalta varianta.
Sa il declari nebun
sau ratacit pe cel care iti vorbeste.
Sau in fel si chip.
Oamenii au facut din
Biblie un fel de pat al lui Procust.
Cum, ma si intrebau
niste studiosi ai scripturii, Unde scrie asta in Biblie?
Stii unde scrie? In Ioan
21 cu 25.
Si in multe alte locuri
scrie.
Ti-am aratat
bunaoara unde vorbeste Hristos despre reincarnare in evanghelii, in astea
canonice.
Atat de evident
vorbeste incat trebuie sa fii foarte ignorant sa nu intelegi marturia lui Iisus
despre reincarnare.
Nu mai spun ca discursul
lui real despre reincarnare este foarte lung, mai lung decat al oricarui sfant
indian sa zic.
Oamenii se
straduiesc cu mintea lor omeneasca sa incapa in patul lui Procust biblic.
In loc sa se
straduiasca sa obtina Duhul lui Dumnezeu care sa ii modeleze se straduiesc sa
descifreze Biblia fara acest duh.
Nu stiu nimic despre
Infinitul din interiorul lor, despre gloria lui Dumnezeu.
Cu cat Domnul iti da mai mult cu atat iti cere mai mult.
Daca ai copilarit cu El nu te astepta sa iti dea o viata comuna.
Daca ai copilarit cu El iti va cere sa faci sacrificii cand ajungi adult, sa ii calci pe urme.
Daca ai coipilarit cu El si tu nazuiesti la viata acestei lumi, atunci ceva e in neregula, undeva ai apucat pe un drum gresit.
Citeste-i cuvantul plin de patos si de dramatism, cu adevarat asa iti va fi si tie viata daca esti aproape de El.
Nu-mi spune ca sfintii Lui au devenit maritiri si ca tu, fiind aproape de El, torci la gura sobei precum un motan.
Are nebanuite moduri de a te incerca si de a te slefui, de a te invata lectiile mantuirii.
Daca visezi la viata acestei lumi, nu il cunosti pe Dumnezeu.
El este Aventura insasi, Misterul insusi, Paradoxul in persoana.
Nu exista mantuire fara ascultare, nu exista mantuire si salvare fara abandon definitiv al propriei noastre fiinte.
Si cu adevarat culmea mantuirii, un mare paradox, mai degraba se vor mantui cei care ascultand gresesc sau pacatuiesc decat cei care raman in afara greselii dar nu asculta.
Pentru ca cei care asculta au trecut aceasta proba a abandonului si a ascultarii si inca ei nu mai raspund in fata Lui pentru ascultare ci aceia care le-au dat ascultarea...
Da, am vazut promisiunile Lui implinindu-se, dar nu atunci cand am vrut sau am crezut eu si nici macar cand au vrut si au crezut ceilalti carora le-au fost facute.
Ci atunci cand a vrut si a crezut El.
El va asteapta abandonul, iar abandonul nu e dupa soba ci e precum o aruncare in gol...
Oare se va deschide parasuta?
Daca nu se va deschide?
In marile teste spirituale exista un mare risc...
Daca voi pierde tot?
Daca nu ma voi realiza?
Ce vor spune ai mei, mama, tata, ei vor nepoti, vor sa fiu in randul lumii...
Fii atent la vietile sfintilor si vezi ca ele sunt pline de riscuri.
Nu stiau ce vor manca sau imbraca maine, au riscat sa moara de foame, sau de sete sau de alta moarte.
Au riscat sa isi piarda familiile, prietenii, poate le-au si piardut.
Tu ce risti?
Ce esti dispus sa risti sau sa pierzi pentru Dumnezeu?
Marile incercari spirituale sunt insotite de astfel de mari riscuri...
16 Tot aşa, cei din urmă vor fi cei dintâi, şi cei dintâi vor fi cei din urmă; pentru că mulţi sunt chemaţi, dar puţini sunt aleşi.”
Matei 20
.jpg)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu