Marile iubiri sunt
intotdeauna daruri de la Dumnezeu.
Sunt intotdeauna
sustinute de ingerii nostrii pazitori, de ingeri mai mari sau mai mici.
Fiind astfel stari
speciale daruite si sustinute de cer, e normal sa nu le uitam si sa ne raportam
mereu la ele.
Cel mai adesea nu
stim sa ne raportam la ele in momentul in care le traim.
Daca este si prima
iubire consideram ca e normal ce traim si ca orice iubire se desfasoara dupa
acelasi calapod.
Numai dupa ce le
pierdem si eventual traim si alte relatii putem sa pretuim o mare iubire.
In fapt noi suntem
destinati anumitor persoane.
Sunt putine acele
persoane cu care ne intelegem perfect, vertiabile jumatati.
Persoanele care trec
prin astfel de mari iubiri nu pot sa isi mai aduca urmatoarele relatii la
acelasi nivel.
Ma uitam la Tom
Cruise si Nicole Kidman.
Aceste doua suflete
angelice s-au iubit foarte mult si inca se mai iubesc foarte mult.
El e convins ca el a
facut din ea o mare actrita, ceea ce e foarte posibil, unde doua genii lucreaza
in acelasi loc, geniul se amplifica.
Daca te unesti apoi
cu un tenisman mi se pare normal sa scada si faima ta ca actrita.
Ea insasi si-a dat seama ca nu poate sa iubeasca la fel pe nimeni altcineva...
Cand vad cat de mult
se iubesc in continuare acesti doi oameni nu pot decat sa zambesc si sa
reflectez la incapatanarea tututor oamenilor de a pretinde in fata celorlalti
ca au o viata normala, mai buna decat cea de dinainte...
Dar o mare iubire
poate sa se confirme tocmai prin aceasta despartire care o eternizeaza...
Oamenii nu pot sa isi ierte si sa isi
treaca cu vederea multe, dar la Dumnezeu nu e asa.
Pe Dumnezeu il intereseaza ce spune
Inima...
Pe Dumnezeu il intereseaza ce spune
Iubirea...
Daca iubirea spune ceva, atunci El merge
in sensul ei in ciuda oricaror imposibilitati.
Stiu ca multi oameni isi spun: Dar trebuie sa traim, doar nu o sa alergam acum dupa cai verzi pe pereti...
Neintelegand ca "trairea" nu este decat in directia si in interiorul acestei Iubiri...
Va doresc mari iubiri, care sunt in fapt, mari binecuvantari divine...
.jpg)
Cata dreptate! :) Orice iubire, cu atât mai mult o mare iubire, este o binecuvantare!
RăspundețiȘtergereDa, pentru ca suntem facuti pentru Iubire. Chiar si Iisus a fost trimis mai ales sa ne initieze in tainele Iubirii... Si intre iubit si iubita, si de aproape, si de Dumnezeu...
ȘtergereSuntem la scoala lui Dumnezeu, pe Pamant, si invatam :)
Ai mare dreptate întrutotul, o simt din plin, dar aș mai adăuga ceva. Simt eu că e posibil ca unuii oameni să nu fie destinați, de fapt, unei iubiri, fie ea oricât de mare, și această mare iubire să fie doar o treaptă pregătitoare pentru deplina maturitate. Sau, o experiență necesară oricărui suflet care a ales trăirea în materie. Însă, sensul și scopul vieții se află, de fapt, dincolo de această mare iubire.
RăspundețiȘtergereDesigur, nu este o regulă pentru toată lumea, am spus doar că sunt unele cazuri... Oricum, indiferent ce ar urma după aceea, o mare iubire lasă în suflet o amprentă de neșters, ca un fel de ”sigiliu”. Dacă nu ai acest sigiliu, nu poți spune că ai trăit cu adevărat !
Dar, la fel de mari iubiri pot exista și în alte situații, nu neapărat între un bărbat și o femeie. La urma-urmei, importantă este iubirea, și nu obiectul ei. Dacă iubești până la incandescență un copil, un animal, un loc, o țară sau un ideal, aceasta poate fi marea iubire a cuiva. Unii nici măcar nu conștientizează care este marea lor iubire ! Trebuie să fie puțin ”zguduiți” ca să înțeleagă...:)
Oricum, foarte bună tema, și extraordinar de actuală, ca toate cele pe care le abordezi tu ! Mi-ar plăcea să aud și alte păreri referitoare la marea iubire.
Multă lumină și iubire îți doresc !
Ma bucur daca Dumnezeu ma inspira, El e bun cu noi toti, suntem cu totii fratii aceluiasi mare Parinte.
RăspundețiȘtergereIn ce priveste destinarea, da asa e, cei mai multi nu pot sa fie constienti de binecuvantarea lui Dumnezeu daca nu o cauta, daca nu il pretuiesc pe Dumnezeu.
In fapt trupurile noastre apartin tot Lui si El sau universul se foloseste in mod intelept de ele pentru a procrea sau pentru alte misiuni.
Sensul e dincolo dar nu in afara Iubirii. O „mare iubire” este un semn al apropierii de Dumnezeu.
Acest „sigiliu” cumva ne intiaza in cele misterioase.
Incepem sa intelegem ca Viata e o lume a extazului, incepem sa intelegem ca Dumnezeu ne asteapta cu infinite daruri...
Dar mai ales ca aceste daruri sunt rasplata daca mergem pe urmele Lui. Invatam sa il lasam pe El sa aleaga pentru noi, invatam sa fim copiii Lui, nu doar metaforic, ci in realitate, prin comuniunea si comunicarea ce au loc zilnic.