Dumnezeu vrea sa fie iubit mai presus de orice!

Domnul spune, cine ma urmeaza pe Mine incepe o viata noua.

Cine ma urmeaza pe Mine renaste in Spirit pentru o viata eterna alaturi de Mine in imparatia eterna a lui Dumnezeu, care este Casa Lui pentru copiii Sai.

Cine ma urmeaza pe Mine devine un om nou a carui principala preocupare este sa urmeze cu fidelitate vointa Mea, regasind in aceasta vointa desavarsirea, extazul si sursa tuturor implinirilor si realizarilor.

Cine ma urmeaza pe Mine lasa in urma tot ce nu identifica cu Mine si nu pune nimic mai presus de Mine si inaintea Mea, nici macar proprii copii.

Daca Eu am cerut ca voi sa ma iubiti mai presus de orice inseamna ca Iubirea si Intelepciunea Mea eterna  stiu mai bine decat voi caile desavarsirii voastre, cunosc mai bine decat oricine ceea ce Iubirea Mea doreste de la copiii ei.

37.    Cel ce iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; cel ce iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine. Matei 10

Asadar comuniunea noastra cu Hristos si prin El cu Tatal, Dumnezeul cel etern, este o relatie de Iubire autentica ce presupune tot ceea ce o relatie de iubire trebuie sa presupuna.

Abandon, daruire, sacrificiu, dorinta de a ne uni deplin cu ceea ce iubim.

Vreau sa stiti ca Iisus va va incerca Iubirea.

Si daca veti iubi pe tata sau pe mama mai presus decat pe El, sau pe copilul vostru mai presus decat pe El, inseamna ca nu ati trecut marele test al abandonului si fidelitatii fata de Dumnezeu si vointa Lui. 

Oare Domnul este un iubit sau un Mire care sa fie lasat pe la poarta sau pe la fereastra sa astepte?

Daca nu va veti abandona Lui atunci cand El a venit la voi, daca nu veti pune pe El atunci mai presus decat ceea ce aveti sau decat familia, atunci ce ofranda ii veti aduce?

Oare cum ii veti spune Domnului, drag imi esti Doamne, dar mai drag imi este copilul meu, sau mai draga imi este sotia? Asa ca imi voi urma copilul sau sotia si voi cauta binele lor si indeplinriea dorintelor lor intai, si abia apoi, daca mai am timp, voi cauta sa vad ce imi cere voia Ta...

Cate mii de ani au trecut de cand Dumnezeu ne-a predat aceasta lectie a ascultarii prin Avraam si Isaac? 

Iata Avraam se pregatea sa aduca jertfa propriul sau fiu, iar Iisus a adus jertfa propria Sa viata, printre multe alte jertfe.

Dar va spun ca voua vi se cer jertfe mici si simple si nici pe acelea nu le aduceti.

Jertfiti-va intai orgoliul si mandria, interesele si dorintele acestei lumi si mai apoi , crescand in Dumnezeu, veti invata sa aduceti si alte jertfe mai mari.

Amin! 

PS: Iata multe v-am cerut si putine ati oferit. Sa nu-mi reprosati pe lumea cealalta, nici mie si nici Lui(desi veti ajunge sa descoperiti ca nu erau doi), ca nu ati primit calauzire si tot cea aveati nevoie ca sa va ridicati si sa va salvati. Pentru ca orice sacrificiu facut in aceasta lume valoreaza de o mie de ori mai mult decat sacrificiile din cealalta.

De aceea grabiti-va acum sa aduceti sacrificii si ofrande cat mai consistente Domnului. 

Iar cea mai buna ofranda este aceea care vi se cere atunci cand vi se cere, adica ascultarea, si orice ofranda care vine din preaplinul inimii voastre din iubire pentru Dumnezeu.

1. După acestea, Dumnezeu a încercat pe Avraam şi i-a zis: "Avraame, Avraame!" Iar el a răspuns: "Iată-mă!"
2. Şi Dumnezeu i-a zis: "Ia pe fiul tău, pe Isaac, pe singurul tău fiu, pe care-l iubeşti, şi du-te în pământul Moria şi adu-l acolo ardere de tot pe un munte, pe care ţi-l voi arăta Eu!"
3. Sculându-se deci Avraam dis-de-dimineaţă, a pus samarul pe asinul său şi a luat cu sine două slugi şi pe Isaac, fiul său; şi tăind lemne pentru jertfă, s-a ridicat şi a plecat la locul despre care-i grăise Dumnezeu.
4. Iar a treia zi, ridicându-şi Avraam ochii, a văzut în depărtare locul acela.
5. Atunci a zis Avraam slugilor sale: "Rămâneţi aici cu asinul, iar eu şi copilul ne ducem până acolo şi, închinându-ne, ne vom întoarce la voi".
6. Luând deci Avraam lemnele cele pentru jertfă, le-a pus pe umerii lui Isaac, fiul său; iar el a luat în mâini focul şi cuţitul şi s-au dus amândoi împreună.
7. Atunci a grăit Isaac lui Avraam, tatăl său, şi a zis: "Tată!" Iar acesta a răspuns: "Ce este, fiul meu?" Zis-a Isaac: "Iată, foc şi lemne avem; dar unde este oaia pentru jertfă?"
8. Avraam însă a răspuns: "Fiul meu, va îngriji Dumnezeu de oaia jertfei Sale!" Şi s-au dus mai departe amândoi împreună.
9. Iar dacă au ajuns la locul, de care-i grăise Dumnezeu, a ridicat Avraam acolo jertfelnic, a aşezat lemnele pe el şi, legând pe Isaac, fiul său, l-a pus pe jertfelnic, deasupra lemnelor.
10. Apoi şi-a întins Avraam mâna şi a luat cuţitul, ca să junghie pe fiul său.
11. Atunci îngerul Domnului a strigat către el din cer şi a zis: "Avraame, Avraame!" Răspuns-a acesta: "Iată-mă!"
12. Iar îngerul a zis: "Să nu-ţi ridici mâna asupra copilului, nici să-i faci vreun rău, căci acum cunosc că te temi de Dumnezeu şi pentru mine n-ai cruţat nici pe singurul fiu al tău".

Geneza 22