3 noiembrie 2012

Trebuie sa exersam Ascultarea


Oricine poate sa mearga la o biserica sa se inchine sau sa asculte o predica.
Nu asta vrea Dumnezeu de la noi neaparat, desi nu e rau sa faci asta.
Dumnezeu vrea sa ne infratim, sa ne iubim, sa pasim pe Cale.
Sa ne cunoastem pe noi insine si sa ne stapanim.
Dumnezeu vrea sa ne exersam in aceast a ascultare fata de El.
Biserica exterioara a pastrat doar formele care nu mai au si continutul care este duhul lui dumnezeu.
Exista ascultari in manastiri, dar ce fel de ascultari?
Sunt bune si acelea decat de loc, dar adevaratele ascultari sunt cele care vin direct de la Dumnezeu.
Adevarata calauza nu este decat un instrument in mainile lui Dumnezeu, un microfon.
O mama buna care isi iubeste copiii stiind ca numai aceasta iubire ii poate modela si schimba.
Dar copiii nu pot sa beneficieze de aceasta iubire decat daca asculta si urmeaza aceasta iubire a Mamei. 
Cei care nu asculta se ratacesc si iau lumina drept intuneric si invers, intunericul drept lumina.
Adevaratul Cuvant il considera uman si un mesaj uman il considera ceresc.
Ratacirea duce spre auto distrugere.
Desigur ca in aceasta lume fiind multi orbi, ei se incurajeaza intre ei.
Vai ce credincioasa si evlavioasa esti, bravo, iata, asta e calea, sfanta biserica si sfintele maste ne calauzesc...
Desigur ca inchinatul la moaste nu dauneaza celui care o face ci mai degraba celorlalti care pot sa cada si ei in aceasta sminteala a inchinarii la cele exterioare.  
Daca o oaie se inchina se inchina si celelalte.
Dar inchinatul la moaste arata orbirea si prostia la care am ajuns cu totii.
Arata ca ne-am rupt definitiv de Dumnezeu si ca nu il mai cunoastem nici un pic.
Evlavia si-a gasit obiecte idolatre exterioare de manifestare deoarece nu il cunoaste si recunoaste pe Unicul.
Si asa orbii si-au facut propria lor biserica.
Pe care o considera apostolica.
Orice biserica trebuie sa produca sfinti si mesaje de la Dumnezeu, altfel nu e biserica.
Numai ca mesajele mai noi de la Iisus difera destul de mult de cele evanghelice.
Iisus nu a avut niciodata un discurs habotnic si bisericesc.
Iisus era cu adevarat desavarsit, cum pot sa ii puna unii in carca un discurs de popa mediocru de tara?
Dar mai ales cum pot altii sa creada acest discurs?
Ca o contraperformanta spirituala ce scoate si mai tare in evident orbirea acestora, bisericosii nu il recunosc pe Iisus in marile mesaje ce au venit prin Swedenborg sau Lorber dar se incanta la mesajele uneori cretine de-a dreptul care pretind ca El Iisus ar avea o biserica a lui ce este persecutata pe Pamant.
Cu adevarat culmea este ca acestia cred ca biserica persecutata este cea catolica.
Adica cea care a ucis cel mai tare in numele lui Iisus si a persecutat cel mai mult.
Cea care invarte miliarde de dolari, ce are servicii secrete si chiar trupe speciale in cadru acestor servicii secrete...
Cat de prost sa fii sa crezi aberatiile gen profetii avertisment ucoz?
Dar am avertizat aici ca neascultatorii vor fi mustrati de Dumnezeu. 
Celui care asculta i se cere foarte putin deoarece acesta deja daruieste totul fiind gata sa faca totul.
Neascultatorilor li se pare un sacrificiu sa asculte.
Dar ascultarea in principiu este necesara numai atunci cand iesim din voia Lui pentru ca daca suntem deja una cu El si in voia Lui despre ce ascultare poate fi vorba?
Desigur ca vom distinge mereu intre voia noastra si voia Lui dar deja cand din dragostea pentru El si din intelepciune facem mereu voia Lui, nu o mai putem numi ascultare ci fericirea si privilegiul de a face voia lui Dumnezeu... 
Dar totusi Domnul spune ca acestia mustrati inca sunt mai aproape de El decat cei carora deja nu le mai spune nimic si ii lasa in ale lor.
Pentru ca in mustrare inca mai esti suficient de aproape de El incat El sa iti vorbeasca.
De aceea fericiti cei mustrati...
Fie ca ei sa isi revina! :) 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu