Prietenia ca antidot al Mortii

Brusc am avut aceasta revelatie a Prieteniei ca antidot al Mortii.

Omul este speriat de moarte datorita singuratatii pe care momentul o presupune.

El singur moare, ceilalti raman in urma. Moartea nu este un fenomen colectiv deoarece masele nu pot sa gandeasca la o parasire la unison a acestei lumi.

Prietenia insa atenueaza pana la dizolvare acest sentiment al mortii sau al fricii de moarte.

Prietenia si Credinta.

Ce fericire sa stii ca impreuna cu cei mai dragi prieteni pleci din aceasta lume.

Moartea devine atunci startul unui nou inceput, al unei aventuri, al unei expeditii in alta lume.

Credinciosul este insotit in aceasta expeditie si de prietenii din lumea aceasta dar si de cei din lumea cealalta.

Dumnezeule, ce fericire coplesitoare sa stii ca Marele Prieten, Iisus Hristos te va insoti in aceasta trecere si calatorie. 

Ce mare binefacere si ce mare cucerire este aceasta. 

Prietenia cu Iisus este intr-adevar o mare realizare.

In viziunea mea spontana si inspirata definitia unui om realizat este aceea a acestei uniuni cu Marele Prieten.

Se spune ca prietenul la nevoie se cunoaste… 

Ori Marele nostru Prieten si-a pus nu doar Viata ci mai ales Suferinta pentru noi. 

Ce sentiment teribil este acela de a sti ca cineva a suferit in locul tau?

Ce act mai mare de curaj si eroism cunaostem decat acela de a suferi sau muri in locul celorlalti?

Iisus este Domnul Prieteniei.

Iisus este marele nostru Prieten.

Si voi stiti ca nu e macar un singur om care sa fi petrecut ceva timp aici si sa nu fi primit un mesaj direct de la El.

Cei care s-au hotarat sa il mai si asculte au avut parte de veritabile semne si chiar de mici minuni. 

Ce minune fantastica este aceasta ca Iisus isi gaseste timp sa petreaca cu noi…

Chiar daca nu neaparat in acelasi timp, noi vom pleca impreuna din aceasta lume. 

Prietenii nostri din aceasta lume dar si din cealalta ne vor insoti si ne vor astepta sa continuam aceasta Prietenie sustinuta chiar de Supremul Domn al Vietii. 

O mare minune s-a petrecut in viata noastra.

Cerurile s-au deschis si am fost atinsi si binecuvantati chiar de Cel Etern.

Chiar Cel Etern a vorbit cu noi, cu Iubire, binecuvantand sau mustrand si atragand atentia.

Cu adevarat suntem pe drumul cel bun si comorile cerului infloresc in palmele noastre. 

Din noi insine cresc si se dezvolta realitati primordiale udate de Duhul Cel etern al lui Dumnezeu. 

Binecuvantare din binecuvantare, Duhul Lui cel etern asupra noastra si asupra tuturor prietenilor nostri pentru ca El ne-a pregatit fericiri eterne si ne asteapta precum tatal pe fiul cel ratacit. 

Cu un mare ospat etern isi asteapta Tatal fii. 

Toate celelalte sunt mici amanunte nesemnificative pe langa aceasta realitate coplesitoare de a-l fi prins pe Dumnezeu de picior, pe langa aceasta realitate coplesitoare de a avea mana lui Dumnezeu deasupra capetelor noastre. 

Cu fiecare zi ma mir cat de putine stiam ieri despre toate, inclusiv despre Hristos si despre Dumnezeu. Care sunt oare limitele Cunoasterii?

Cu adevarat daca progresam in aceast ritm totul este posibil.

 Fiecare trebuie sa ude si sa creasca in interior o floare a eternitatii.

Si acea floare il va duce in gradina eternitatii.

Cu adevarat totul tine de relatia de Iubire cu Dumnezeu sau cu slujitorii Acestuia. 

De cine din cer e inima ta legata?

Pentru ca aceasta legatura te va salva.

Nu sunt decat o vela in care bate Duhul lui Dumnezeu. 

Cine este prieten cu Domnul Eternitatii va beneficia de prietenia si darurile Prietenului Sau.

Cine oare isi va lasa prietenul sa moara? 

Cu atat mai putin Acela care si-a dat chiar viata sa isi salveze prietenii...