Dacii liberi...

Vedeti, toate lucrurile mari se fac cu mari sacrificii.

La nasterea poporului roman sta un imens sacrificiu.

Sacrificiul DACIEI.

Numai cine a iubit dincolo de cuvinte, dincolo de viata si de moarte o natiune poate sa inteleaga cat de mare este acest Sacrificiu, sacrificiul disparitiei unei natiuni pe care Hristos o va renaste in Noul Popor Ales... 

Hristos a mutat capitala spirituala a planetei la ROMA dar in acelasi timp si-a nascut si un nou neam, o noua natiune care a primit numele ROMANIA…

Fiecare satuc al acestei noi natiuni, al acestui nou neam ales este o ROMA…

Tinutul plin de ROME si de romani.

S-au retras DACII LIBERI in nordul ROMANIEI?

Vorbeste tinutul din NASAUD pana in MARAMURES despre GLORIA DACIEI SI DESPRE GLORIA DACILOR? 

Asa si voi daca vreti sa dainuiti trebuie sa faceti sacrificii cat mai mari…

Si daca va veti lupta cu Fiara pe viata si pe moarte asa cum prietenul nostru Antonie Iorgovan, Iorgovan cel nazdravan, asta ar trebui sa fie de ajuns sa va castigati viata vesnica.

Daca veti lupta pentru si in numele lui Hristos asta ar trebui sa fie suficient ca sa traiti vesnic.

Voi sunteti noua ROMA a lui Hristos.

ROMANIA este Noua Roma si Noul Ierusalim.

Unde este cea mai mare cantitate de Dumnezeu si Duh Sfant acolo este si centrul lumii si Ierusalimul etern…

Si daca DACIA  nu mai este, HRISTOS si TATAL au rasplatit acest mare sacrificiu mutand aici centrul planetei. 

Noul PARIS  si noul NEW YORK si noua LONDRA, toate acestea pe pamantul noului popor ales, pe pamantul celor care au luptat pe viata si pe moarte pt libertatea lor, si iata ca sacrificiul lor si sangele lor au primit binecuvantarea lui Dumnezeu.

Oare nu este eterna suferinta lui Hristos pe cruce si nu va plange eternitatea pt acest Sacrificiu? 

Disparitia sfasietoare a Daciei este un sacrificiu tot etern si suferintele si sangele dacilor striga peste Eternitate.

Pt ca totul se plateste in aceasta lume...

Ascultati plansul si hohotele sfasietoare de disperare pentru tara care nu mai este...

Folclorul mai ales din nordul tarii marturisesc despre aceasta durere sfasietoare si despre darzenia celor care au stapanit acest pamant...

Aceasta tristete a devenit cosmica, Dumnezeule este cea mai mare suferinta care am cunoscut-o vreodata.

Nimeni nu a plans mai mult pt ceva, nimeni nu a suferit mai mult pt ceva...

Intr-o astfel de mare suferinta ne-am intalnit cu Hristos...

Pentru ca nici El nu mai are tara...

Unde este poporul lor ales? 

Intr-adevar numai Hristos putea sa inteleaga aceasta grozava suferinta... 

"Ca doara Pintea n-o muritu, numa' un pic s-o hodinitu 

Iar in locul unde-o dormitu, floricele o rasaritu..."