Sensul Rastignirii si Rascumpararii

Dupa cum am spus noi am aparut in mijlocul unui conflict macrocosmic.

Un inger care cade, consecintele sunt macrocosmice, masurile luate de Dumnezeu si efectele acestor fenomene sunt determinante.

Rastignirea si Rascumpararea nu pot fi deplin intelese decat intelegand si acest context in care au loc.

Pentru ce pacat se lasa Hristos rastignit si de ce? 

Ce vina avem noi ca am aparut in mijlocul unui astfel de conflict, in mijlocul arenei?

Dumnezeu stie asta si pentru a nu fi impovarati mai mult decat ar fi corect, pentru a primi sanse egale cu intregul infinit, Dumnezeu ia asupra sa aceasta povara, nu o lasa asupra noastra.

Dumnezeu, spune, da, nu e vina voastra ce s-a intamplat, decat partial, tocmai de aceea Eu cobor si va iau din aceasta povara. 

Cu rascumpararea si cu prezenta lui Hristos aceasta mica lume flagelata de duhul anti-christului devine egala ca sansa de evolutie cu oricare alta. 

Nu te poti pune cu zeii, cu marii ingeri, cu fiintele primordiale.

Si Dumnezeu stie asta, de aceea s-a implicat personal si a rascumparat personal ceea ce a facut ingerul cazut, care tot al lui este.

Dumnezeu este responsabil vedem bine,  si ne invata si pe noi sa fim responsabili.

Numai in parte e vina lui Adam ca a cazut.

Cealalta parte este rascumparata tot de o fiinta primordiala care intelegem ca a luat locul ingerului cazut in ordinea macrocosmica si arhetipala. 

O fiinta primordiala cade si incearca sa ucida pe Dumnezeu pentru a-I lua locul.

Cealalta se sacrifica pentru a ridica pacatul de deasupra Umanitatii. Umanitatea fusese distrusa de mania divinitatii, dar Iubirea a convins dumnezeirea sa refaca Umanitatea si Creatia intreaga.

Dumnezeirea a refacut Creatia, dar Iubirea a trebuit sa plateasca personal pretul accestei salvari.

Aceasta este Rascumpararea!  

Lucrurile sunt destul de complicate si nu pot fi intelese fara un studiu. Nu se poate gasi raspunsul fara cautare.

Fara aceste lamuriri care tin de acest conflict primordial si macrocosmic, rastignirea si rascumpararea nu prea au rost.

Fara aceste intelesuri rastignirea nu ar fi decat o telenovela.

Dar cu totul altceva este cand intelegi ca D umnezeu coboara pentru a pune punct unui astfel de mare conflict primordial, ca El creaza o rasa intreaga si coboara pentru a o conduce, in primul rand tocmai pentru a-si salva ingerul primordial.

Daca salvarea esueaza, pt ca salvare cu forta nu se poate, Dumnezeu macar ramane cu noi... 

Alt lucru fundamental aici este faptul ca Dumnezeu ne arata prin Rastignire ca prefera ca fiecare sa plateasca pentru propriile greseli decat ca acestea sa fie sterse pur si simplu.

Deci Rascumpararea ar fi o contradictie fara aceste lamuriri suplimentare.

Daca Dumnezeu in loc sa actioneze acolo sus singur pentru a remedia lucrurile prefera o astfel de saga ce se transforma intr-o lectie macrocosmica si eterna, e un motiv in plus sa intelegem cat de mult El tine la propriile legi si principii.

Care sunt, liberul arbitru, legea karmei si celelalte.

Aceasta interventie a Divinitatii pentru a echilibra lucrurile si pentru a da sanse egale tuturor o vom gasi si in alte situatii.

Eu un fel de a spune, Chiar daca voi copii v-ati nascut in mijlocul unui razboi, Eu am puterea sa fac in asa fel incat voi sa nu simtiti asta decat in masura in care este necesar sau meritati. 

Trebuie spus ca aceasta cadere a unei fiinte primordiale a fost o incercare fundamentala pentru intreaga Creatie si chiar pentru legile divinitatii. 

Dupa cum se vede si mai jos acest inger se folosea de aceste legi pentru a judeca si pierde intreaga Creatie...

Dupa cum a facut si cu Adam...

Acest inger stia ca daca nu asculti de Dumnezeu si de departezi de El cazi in moarte si judecata... 

10. Şi am auzit glas mare, în cer, zicând: Acum s-a făcut mântuirea şi puterea şi împărăţia Dumnezeului nostru şi stăpânirea Hristosului Său, căci aruncat a fost pârâşul fraţilor noştri, cel ce îi pâra pe ei înaintea Dumnezeului nostru, ziua şi noaptea.

11. Şi ei l-au biruit prin sângele Mielului şi prin cuvântul mărturiei lor şi nu şi-au iubit sufletul lor, până la moarte.

12. Pentru aceasta, bucuraţi-vă ceruri şi cei ce locuiţi în ele. Vai vouă, pământule şi mare, fiindcă diavolul a coborât la voi având mânie mare, căci ştie că timpul lui e scurt.

Ap 12