Judecata ca binecuvantare

Orice judecata este si o binecuvantare deoarece il scapa pe cel judecat de karma negativa respectiva. Cel care trece printr-o mare suferinta sau care isi ispaseste o parte din karma negativa, de orice fel ar fi ea, ramane mai usor apoi, mai pur, are sansa unui nou inceput.

Asta numai daca respecta regula intoarcerii si celuilalt obraz, altfel isi va face o karma noua.

Am inteles in aceste zile ca este o gratie a lui Dumnezeu sa iti arzi karma printr-o suferinta care nu te pune in situatia de a face alta noua.

Spre exemplu.

Daca ai scos unuia un ochi in mai stiu eu ce viata anterioara e mai usor sa iti pierzi ochiul intr-un accident decat sa ti-l scoata altcineva.

Daca altcineva iti va face asta iti vei varsa mania pe acela, dar daca te loveste ceva din senin, vei genera mai putina energie negativa.

Totusi strategia infernului este de a-i determina pe oameni sa faca rau pentru ca apoi sa ii aiba de clienti…

In fapt fiecare lume, celesta sau infernala isi are aici pe pamant agentiile de turism…

Fiecare te imbie cu oferte…

Oamenii sunt prosti ca niste muste, nu stiu nici ce fac nici de unde vin.

Iisus are puterea de a ne sterge pacatele sau de a le ierta dar, dupa cate vedem, ne indeamna mai degraba sa nu fugim de suferinta pe care singuri ne-am creat-o.

Dimpotriva, ne indeamna sa suferim, asemenea Lui, chiar si pentru ceilalti.

Asadar propria karma trebuie sa o privim ca pe o lectie. 

O lectie uneori foarte dura, dar cine il obliga pe om sa faca rau?

Cine ar putea sa spuna, n-am stiut ca voi plati pentru ceea ce fac?

Iata lumea e plina de Scripturi.

Oare cate miliarde de Biblii sunt deja tiparite in lume?

Daca Hristos le-a spus celor care ii faceau rau, iarta-i Doamne ca nu stiu ce fac…

Asa si noi trebuie sa facem.

Cand cineva ne face rau trebuie sa il privim cu compasiune.

Acela isi face rau siesi in primul rand iar noua ne face un bine.

Ne scapa de niste pacate…

Asadar daca ne vom ruga uneori pentru ca cineva sa fie judecat in virtutea prorpiilor pacate, acest lucru poate fi privit ca o binecuvantare.

Pana la urma cine l-a fortat pe acela sa isi bage nasul unde nu trebuie?

Dar ca barzaunii in noptile de vara care sunt atrasi de lumina la fel si cei rai sunt atrasi in plasa judecatorilor lor. 

Dumnezeu desigur ca poate proteja lumea impotriva raului pe care singura si-l face.

Dar daca lumea il uita pe Dumnezeu, cine o va proteja si cine o va apara?

Astfel omul trebuie sa mearga ca pe ace in relatia cu Dumnezeu.

Nu trebuie sa il uite nici o clipa.

Cine stie ce are fiecare prin vietile anterioare…

Abia cand vom fi ars si ultima samanta karmica din planul fizic nu ne vom mai intrupa si vom ramane locuitori vesnici ai planului astral.

Pana atunci trebuie sa coboram in vagauna care este planul fizic.

As vrea sa ii avertizez pe cei mustrati de mine si pe cei rai sa se abtina sa imi dea la randul lor lectii.

Sa ma considere asemenea unui cuib de viespi.

Este mai bine sa pasiti in preajma mea cu grija sa nu treziti viespile... 

Priviti cu atentie ce s-a intamplat cu dusmanii lui Iisus... 

Vai de ei !

Unde este templul din Ierusalim care a cerut Crucificarea?

Ce a ajuns neamul celor alesi?

Dar totusi, binecuvantati sau judecati, veti pleca mai usori de langa mine... 

Dar oricum nu depinde de mine. 

Daca spun pentru cineva : Judeca-l Doamne dupa cum merita, imediat adaug, Faca-se voia Ta! 

Iar judecata ceruta este intotdeauna in virtutea faptelor rele savarsite asa ca judecata este o binrcuvantare mai dura din care cei rai ar trebui sa invete... 

Eu nu vreau raul nimanui, nici macar judecata cuiva binemeritata.

Dar exista si o manie si o dreptate divina pe care cei rai o provoaca cu faptele lor rele care oricum vor fi judecate mai devrme sau mai tarziu.

Nimic nu ramane neplatit si nejudecat numai daca nu cumva o sa deveniti sfinti... 

Iar in privinta celor buni, le apartin intru-totul, ma daruiesc lor in totalitate si sunt la dispozitia lor cu trup si suflet! 

15. Voi judecaţi după trup; Eu nu judec pe nimeni.

16. Şi chiar dacă Eu judec, judecata Mea este adevărată, pentru că nu sunt singur, ci Eu şi Cel ce M-a trimis pe Mine.

17. Şi în Legea voastră este scris că mărturia a doi oameni este adevărată.

18. Eu sunt Cel ce mărturisesc despre Mine Însumi şi mărturiseşte despre Mine Tatăl, Cel ce M-a trimis.

19. Îi ziceau deci: Unde este Tatăl Tău? Răspuns-a Iisus: Nu mă ştiţi nici pe Mine nici pe Tatăl Meu; dacă M-aţi şti pe Mine, aţi şti şi pe Tatăl Meu.

Ioan 8