Suntem materialisti sau dimpotriva?

Toata lumea vorbeste despre materialism si egoism dar ca despre niste lucruri exterioare. Nimeni nu se considera cu adevarat materialist sau egoist.

Asadar cand suntem cu adevarat materialisti?

Iata as vrea sa pun in opozitie materalismul si egoismul cu iubirea de aproape si generozitatea.

Daca cineva iti cere ceva imprumut, bani sau poate masina si tu te strambi si iti doresti sa nu fi primit aceasta cerere atunci intri la categoria materialisti/egoisti.

Daca dimpotriva multumesti lui Dumnezeu ca iti poti ajuta fratele sau aproapele atunci intri la categorie celor generosi si aproape de Dumnezeu.

Daca cineva iti cere sa stea la tine o luna si tu te strambi, intri la categoria materialisti…

Daca dimpotriva multumesti lui Dumnezeu ca ai posibilitatea sa il ajuti pe fratele tau atunci esti cu adevarat binecuvantat.

Daca fratele tau sau orice cunostinta iti cere sa mergi cu el undeva si tu nu ai timp pentru el atunci esti egoist…

Daca dimpotriva te bucuri ca poti face ceva pentru aproapele tau atunci esti luminat… 

Iar in privinta mea , este valabila povestea cu ingerul si omul cel sarac pe  care am mai spus-o si care este o mare pilda.

Un om sarac si cu multi copiii se ruga lui Dumnezeu sa ii gaseasca ceva de lucru pentru a-si hrani familia.

Intr-o zi cand se intorcea de la lucru cu un sac de grau in spate aude o trasura venind in goana pe drum .

Omul nostru se opreste, da sacul jos din spate si asteapta ca trasura sa treaca.

Dar trasura se opreste chiar in dreptul lui si un tanar boier il saluta si ii cere ceva.

Taranul surprins ii spune boierului cel tanar ca este foarte sarac si ca nu are absolut nimic sa ii dea.

Boierul cel tanar insista ca sa primeasca ceva de la taran.

Pana la urma taranul nostru cel sarac deschide sacul si ii da boierului un bob de grau.

Boierul intra in trasura si pleaca iar taranul isi ia din nou sacul cu grau in spate, mirandu-se de asa intamplare.

Cand taranul ajunge acasa desface sacul cu grau si ce sa vezi, ceva stralucea desupra graului.

Minune, intre celelalte boabe unul stralucea fiind de aur…

Abia acum taranul amarat se intreaba  de ce nu i-o fi dat “tanarului boier” un pumn de grau…