Dumnezeu nu tine cont de pacatele omului
cand omul il cauta deoarece stie ca omul inceteaza a pacatui numai atunci cand ajunge la El.
Ba chiar multe dintre actiuni pur si
simplu nu mai sunt pacate daca sunt facute la unison cu El.
Tocmai de aceea pacatul nu este
constituit de anumite actiuni in sine ci mai degraba de intentia si atitudinea
cu care sunt facute.
Asadar scopul este ca noi sa ne unim cu
Dumnezeu si astfel tot ce vom face va fi bun.
Omul care se uneste cu Dumnezeu nu mai
greseste, nu mai face pacate deoarece tot ce face este adus ofranda lui
Dumnezeu si Dumnezeu actioneaza prin el.
Viziunea omului despre pacat este mult
diferita de cea a lui Dumnezeu.
Omul in fapt, necunoscuandu-l pe Dumnezeu
si nici Adevarul a inceput sa isi imagineze ce este Dumnezeu si ce este
Adevarul si a ridicat un castel de nisip pe baza acestei imaginatii.
Acel castel de nisip sunt bisericile.
Asta nu inseamna ca Dumnezeu nu poate sa
intervina in imaginatia omului si sa se foloseasca de ea.
Dupa cum am spus scopul este sa il
gasesti pe Dumnezeu, nu sa te lupti cu pacatul.
Insa iata, ce biserică are ca scop să il
găsească pe Dumnezeu?
Toate luptă cu păcatul: sa nu faci aia
sa nu faci aia. Asta e pacat si asta…
Daca omul nu-l gaseste pe Dumnezeu
aproape in zadar este totul.
Dar daca il gaseste atunci pacatul
dispare si omul redevine bun si pur.
Orice minte lucida intelege ca bisericile
in forma actuala nu pot sa reziste prea mult.
Ele sunt asemenea jocului unor copii de
gradinita.
Parintele nu ia in seama prostiile
copilului sau se amuza de ele.
Dar copilul creste si nu se va mai juca
jocuri simple.
Asa si cu omul si bisericile.
Aceste jocuri simple sunt toate aceste
slujbe si traditii religioase.
Atata vreme cat omul nu are ceva mai bun
ele sunt bune, dar cand omul il gaseste pe Dumnezeu ele devin nefolositoare.
Insa problema este ca omul isi imagineaza
ca l-a gasit pe Dumnezeu.
Face un singur pas pe cale si se crede
deja la capatul drumului.
Omul trebuie sa se uneasca in mod
constient cu Dumenzeu si sa poata sa spuna asemenea lui Iisus, eu sunt una cu
Tatal…
Dar pana acolo trebuie sa va uniti cu
Iisus.
Iar aceasta o veti face prin repetarea
numelui sau: Doamne Iisuse miluieste si prin ofrande aduse Lui.
De maine si pana la sfarsitul lunii ii
consacram cu totii toate zilele si toate actiunile lui Iisus.
Ii aducem ofranda toate zilele, toate
mesele, toate actiunile, toate sentimentele si toate gandurile.
Cat de dulce este cuvantul lui Dumnezeu:
11. Ce-mi foloseşte mulţimea jertfelor voastre?, zice Domnul. M-am săturat de arderile de tot cu berbeci şi de grăsimea viţeilor graşi şi nu mai vreau sânge de tauri, de miei şi de ţapi!
12. Când veneaţi să le aduceţi, cine vi le ceruse? Nu mai călcaţi în curtea templului Meu!
13. Nu mai aduceţi daruri zadarnice! Tămâierile Îmi sunt dezgustătoare; lunile noi, zilele de odihnă şi adunările de la sărbători nu le mai pot suferi. Însăşi prăznuirea voastră e nelegiuire!
14. Urăsc lunile noi şi sărbătorile voastre sunt pentru Mine o povară. Ajunge!
15. Când ridicaţi mâinile voastre către Mine, Eu Îmi întorc ochii aiurea, şi când înmulţiţi rugăciunile voastre, nu le ascult. Mâinile voastre sunt pline de sânge; spălaţi-vă, curăţiţi-vă!
16. Nu mai faceţi rău înaintea ochilor Mei. Încetaţi odată!
17. Învăţaţi să faceţi binele, căutaţi dreptatea, ajutaţi pe cel apăsat, faceţi dreptate orfanului, apăraţi pe văduvă!
18. Veniţi să ne judecăm, zice Domnul. De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, ca zăpada le voi albi, şi de vor fi ca purpura, ca lâna albă le voi face.
19. De veţi vrea şi de Mă veţi asculta, bunătăţile pământului veţi mânca.
20. Iar de nu veţi vrea şi nu Mă veţi asculta, atunci sabia vă va mânca, căci gura Domnului grăieşte.
Isaia 1
.jpg)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu