Pentru ca omul nu
este judecat de Dumnezeu ci de propriile sale fapte.
Dumnezeu dimpotriva
este Cel care tine in frau judecata omului si o lasa sa se intoarca la om numai
in caz de necesitate ca o lectie pe care omul si-a pregatit-o cu mana lui.
Nu numai ca Dumnezeu
nu se considera Judecator dar dimpotriva El se considera pe Sine a fi la
extrema opusa a acestui rol, si anume se considera si este un Parinte plin de
iubire, rabdare si bunatate si mai ales iertare.
Asadar omul se
judeca singur prin propriile actiuni uitand de Acela care poate sa il ierte si
sa ii stearga pacatele.
Si chiar cand
Dumnezeu este nevoit sa devina un Judecator datorita inmultirii pacatelor
oamenilor atunci El judeca nefacand altceva decat lasand ca actiunile oamenilor
sa se intoarca la ei intr-un fel sau altul.
Asadar cred ca este
evident pt oricine ca Dumnezeu nu are nici o placere nici macar sa vada ce isi
fac oamenii singuri, cu atat mai mult sa le mai faca El ceva rau in plus.
Si pt a intelege
deplin asta ne va fi usor daca ne vom raporta la rolul de Parinte pe care
Dumnezeu si-l asuma.
Si stim ca un parinte
bun nu pedepseste niciodata decat de nevoie pt a-si educa copilul si chiar si
atunci incearca sa fie bland si intelept.
Cu atat mai mult
Dumnezeu.
Asa cum oamenii nu
acceptau candva ca Pamantul se invarte in jurul Soarelui , la fel nu conteaza
absolut deloc daca oamenii cunosc sau nu legile dupa care functioneaza Creatia,
acestea se manifesta oricum si numai Dumnezeu le poate tine in frau daca omul
ii cere asta si se pocaieste.
Asadar nu numai ca
Dumnezeu nu este un Judecator dar El a coborat ca sa sufere si sa moara in
locul nostru , ca sa preia El incostienta si pacatele noastre...
Iata, asa ni se
reveleaza Domnul...
3. Luaţi aminte la voi înşivă. De-ţi va greşi fratele tău, dojeneşte-l şi dacă se va pocăi, iartă-l.
4. Şi chiar dacă îţi va greşi de şapte ori într-o zi şi de şapte ori se va întoarce către tine, zicând: Mă căiesc, iartă-l.
Luca 17
.jpg)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu