Odă lui Venus

Maică-a Romanilor, tu, ce pe zei desfeţi şi pe oameni,

Darnică Venus, sub stele pe cer plutitoare,

Mării cu nave, ogoarelor viaţă le dărui;

Orişice stirpe prin tine rodeşte, orice faptură

Ochii şi-i bucură cu răsăritul de soare;

De tine, zeiţă, fug vânturi şi norii pe ceruri,

Atunci când te işti, iar iscusitul pământ iţi asterne

Flori dulci la picioare; ţie adâncul mării-ţi zâmbeşte

Şi-mpăciuitele ceruri lucesc în lumina difuză…

Lucreţiu (99 - 55 ien)