Consacrarea – tehnica spirituala fundamentala

Consacrarea – tehnica spirituala fundamentala

Consacrarea sau aducerea ca ofranda a tuturor experientelor prin care trecem cu sau fara voia noastra este o tehnica spirituala fundamentala care ne poate duce, ea singura, spre unirea cu Dumnezeu deoarece Acesta va veni sa ridice ofrandele noastre personal sau prin intermediul unui spirit, inger sau sfant.

Ne amintim de Cain si Abel si semnul pe care Dumnezeu il stabilise cu acestia pt a le arata daca ofranda lor va fi primita sau nu de Dumnezeu.

Fumul se ridica spre cer atunci cand ofranda era primita si, se imprastia pe pamant atunci cand nu era primita.

Observam si simbolistica acestei reprezentari.

Cand aspiratia noastra spirituala se ridica pe verticala, inspre Dumnezeu, atunci suntem pe placul Lui; insa atunci cand suntem preocupati de lucrurile acestei lumi si Dumnezeu isi intoarce Fata de la noi iar energia noastra se risipeste pe orizontala, este acaparata de aceasta lume.

Asadar si tu asemenea lui Cain si Abel trebuie sa consacri lui Dumnezeu fiecare pas pe care il faci in aceasta lume.

Fiecare energie cu care fuzionezi.

Tot ce ai si tot ce doresti sa obtii.

O astfel de consacrare deplina este un semn cat se poate de elocvent ca vrei sa te unesti cu Dumnezeu, ca vrei sa il urmezi, ca vrei sa faci voia Lui , ca vrei sa il obtii.

Totul se consacra. Absolut totul.

Chiar si somnul. Somnul consacrat iti va aduce vise prin care vei fi calauzit sau anuntat si avertizat.

Nimic nu scapa neconsacrat: toate activitatile pricipale, toate mesele; orice calatorie, drum sau plimbare; orice conversatie sau intalnire; si bineinteles si fuziunile amoroase, reale sau inchipuite. In acest fel fiinta noastra va ajunge in mainile lui Dumnezeu si  El va ajunge in controlul ei.

Este o tehnica ce trebuie exersata pe parcursul integii vieti si insotita de celelalte tehnici fundamentale: repetarea numelui lui Dumnezeu, studiul scripturilor, frecventarea sfintilor sau maestrilor spirituali.

Consacrarea face diferenta.

Intre actiunea consacrata si cea neconsarcata e o diferenta ca de la cer la pamant.

Cea consacrata apartine cerului si ne elibereaza si mantuieste pe cand cea neconsacrata apartine pamantului si ne leaga karmic.

Doi oameni ara in tarina, doua femei macina la moara...

Una se va lua alta se va lasa...

Una macina pt Dumnezeu iar alta pt pamant...

Consacrarea poate avea forma unei scurte rugaciuni de un minut sau doua.

Poti sa folosesti cuvinte sau nu. Este suficient sa ii oferi in sinea ta lui Dumnezeu respectiva actiune. Sa o aduci ofranda.  

In timp vei incepe sa constientizezi si un raspuns de la Dumnezeu.

Daca iti primeste ofranda vei primi o binecuvantare.

Daca nu, nu trebuie sa faci respectiva actiune caci te va lega karmic, iti va apartine.

Pt ca nu trebuie sa facem nimic fara Dumnezeu, fara binecuvantarea Lui.

Iar El e bun si desavarsit.

El nu e impotriva niciunei dorinte pure si sincere.

Evident ca sa aveti dorinte pure si curate trebuie sa fiti voi insiva puri si curati.

Nu puteti sa fiti niste animale si sa aveti dorinte curate.

De aceea rafinamentul este o caracteristica a fiintei spirituale.

Iar rafinamentul vine din aceasta apropiere de Dumnezeu.

Tot repetand numele Lui; tot aducandu-i ofrande, El se apropie de tine si astfel vei avea parte de o renastere spirituala daca te abandonezi la pieptul Lui sfant. Sau la picioarele Sale sfinte.

Numai fiinta care a avut parte de aceasta renastere spirituala poate fi numita vie.

Aceasta renastere spirituala inseamna in fapt sa iti descoperi spiritul , singurul element viu, indestructibil si etern din fiinta ta.

Numai spiritul tau este deja una cu Dumnezeu si parte din Dumnezeu.

Trupul si sufletul nu sunt decat materie, sunt doar instrumente, doar forme.