http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2016/01/15/din-istoria-recenta-a-tarilor-civilizate-care-din-secolul-19-nu-isi-mai-bat-copiiiii-ororile-norvegiei-asupra-copiilor-rusinii-dupa-al-doilea-razboi-mondial/
Un experiment
monstruos, cu originea în anii de imediat de după al doilea război
mondial, initiat atunci în Norvegia, ia tot mai mult amploare în toată
lumea civilizată. Este vorba despre ruperea copiilor de familiile lor sub pretextul ocrotirii acestora.
Cum spuneam, originile acestui “experiment“ se regăsesc în anii celui
de-al doilea război mondial, atunci când Norvegia a fost ocupată de
trupele celui de-al treilea Reich. Autoritătile germane de
ocupatie au încurajat tacit legăturile amoroase pasagere dintre
militarii germani si localnice, sperând pe de o parte în diminuarea
ostilitătii populatiei locale, si pe de altă parte, sperând ca din
aceste legături să se nască un număr de copii “de rasă ariană pură“, dat
fiindcă tipul nordic se potrivea cel mai bine idealurilor rasiale
germane. Să precizăm că a fost doar un experiment, o exceptie
mai degrabă, dat fiindcă regulamentele armatei germane interziceau
categoric contactele sexuale cu femeile din zonele ocupate. În ciuda
legendelor urbane tesute pe această temă, cu violarea în massă a
evreicelor, polonezelor si rusoaicelor de către sodatii germani, aceste
atrocităti au fost apanajul rusilor, americanilor si trupelor coloniale
franceze, chestiunea fiind extrem de bine documentată de istorici.
Trebuie spus că tinerele norvegiene nu au
stat prea mult pe gânduri în fata chipesilor soldati germani, lipsa
bărbatilor si mijloacele materiale de care dispuneau germanii fiind un
argument în plus. În urma acestor legături amoroase, s-au născut un număr de cca. 10-12 mii de copii nelegitimi.Trebuie
spus că o parte dintre tatii copiilor erau deja căsătoriti si aveau
deja copii. Orisicât, toti au trebuit să se retragă împreună cu armata
germană în momentul evacuării Norvegiei, spre sfârsitul războiului.
Germanii au încercat totusi să asigure un viitor sigur acestor femei si
copiilor lor, construind pentru fiecare o locuintă, crese si scoli
pentru copii. În fine, totul s-ar rezuma la un simplu fapt divers,
povesti de război, asa cum se întâmplă întotdeauna, dacă n-ar fi urmat
ceea ce a urmat. Ei bine, ceea ce a urmat depăseste orice poate imagina o
minte omenească.
Toate aceste tinere femei, cu exceptia celor care au reusit să fugă si
să se ascundă, au fost declarate nebune, fiind arestate si închise în
ospicii; casele, cresele, grădinitele si scolile fiind confiscate de
către statul norvegian. Practic, desi aceste femei nu aveau
nici o vină si nu încălcaseră nici o lege, s-a considerat că propriul
corp, în ultimă instantă, propria sexualitate, ar fi fost “abandonate
fără luptă“ în ghearele “dusmanului nazist“.
Ceea
ce s-a întâmplat cu copiii acestor femei însă, chiar depăseste orice
imaginatie. Copiii au fost luati de la mamele lor si internati în
institutii “speciale” de reeducare. Educatoarele, fată de care Ilse Koch (căteaua de la Buchenwald) pare să fi fost Maica Tereza, torturau zi de zi si ceas cu ceas acesti copii, a căror singură vină era că aveau un tată german. Supravietuitorii
acestui experiment povestesc cum copii de 3-5 ani ajunsi la capătul
răbdării erau încuiati în camere cu un lat atârnat de tavan, fiind
îndemnati să se spânzure. Apoi despre abuzurile sexuale inimaginabile
ale “educatorilor”, la care erau supusi băietii si fetele de câtiva
anisori. În fine, o parte dintre copii au fost supusi unor experienţe
psihiatrice, fiind folositi drept cobai în cadrul unor experimente cu
LSD (programul MKULTRA).
Multi
au fost internati în ospicii si azile pentru alienati mintali. Foarte
multi au fost împiedicati să aibă acces la o educatie corespunzătoare. Trebuie
subliniat faptul că toate acestea nu au fost efectul unei furii
populare de moment, asa cum au decurs lucrurile în alte tări,
acesti copii nefericiti au făcut obiectul unei serii de legi speciale
promulgate între 1946-58. Astăzi, putinii supravietuitori ai acestui
“experiment”, cca. 150 de persoane, s-au organizat, au angajat avocati
şi au chemat în judecată statul norvegian, având totodată curajul incredibil de a dezvălui întregii lumi aceste atrocităti de neimaginat.
Trebuie spus că toate demersurile lor au fost respinse de către
guvernul norvegian, care a refuzat categoric orice discutie pe această
temă, bazându-se pe faptul că în prag de secol 21, toate aceste fapte
sunt mult prea greu de crezut de către opinia publică.
Totul ar fi rămas în “coadă de peste”, dacă una din supravietuitoare, acum celebră, nu s-ar fi hotărât să rupă tăcerea. Este vorba despre
Anni-Frid Lyngstad, „Frida”, „bruneta” de la ABBA. Retrasă în Elvetia,
acum printesă, la adăpost de persecutii si calomnii, în urma întâlnirii
cu tatăl ei natural, s-a hotărât să dea totul în vileag, confirmând
punct cu punct toate atrocitătile descrise de către supravietuitorii
acelui “experiment” monstruos. Ea însăsi fusese răpită
din institutia de “re-educare“ de către mama sa, cu care a fugit
ulterior în Suedia, unde au trăit câtiva ani ascunse.
Până
la urmă, procesul celor 150 de supravietuitori a ajuns la Curtea
Internatională de Justitie, care le-a dat dreptate, obligând guvernul
norvegian la plata unor despăgubiri. De ce am mentionat toate acestea? Ei bine, pentru a arăta că
nimic
nu este întâmplător si că totul se leagă de politica actuală a
guvernului norvegian în ceea ce priveste cresterea si educatia copiilor.
.jpg)
