In tiganie

Am fost odata in tiganie. Acu mai recent dupa ce ochii si mintea mi s-au mai luminat.

M-a dus un tigan care fusese sofer la viata lui si care se romanizase atat cat se putea.

Insa copiii lui daca nu ai fi stiut i-ai fi crezut romani.

Dar tiganul tot tigan, a zis ca baga benzina de un pol dar a bagat numai de cinspe lei… Nu stiam eu de ce zicea sa nu ma dau jos din masina in statia de benzina… :)

Tigania era la capul unui sat destul de mare si cunoscut, in partea de nord, spre munte, pe malul unui rau.

Peisajul era fantastic, valea raului larga strabatea printre paduri de brad.

Insa tigania colcaia de demoni. Am fost realmente socat, un mic infern era acolo. La intoarcere am vazut masina militiei inconjurata de  copii si tineri: venise sa il ia pe unul care luase cu sila o romanca in noaptea aceea si il reclamase…

Imagini vechi de secole se amestecau cu altele din prezent. Case vechi de mai bine de o suta de ani numai din barne si scanduri late invecinate cu altele ce aveau antene parabolice.

In unele curti cai si porci si caini, in altele masini, chiar una de teren  noua.

 Un dezastru uman tigania…

O suta de preoti ar fi fost buni acolo sa curete locul si sa il stropeasca cu aghiazma. 

Trebuiesc trimisi preoti si pastori acolo sa predice Evanghelia, Cuvantul lui Dumnezeu si sa lumineze locul!