22 noiembrie 2008

Poezie, profetie si sfarsitul lumii

           Din totdeauna, sfintii, profetii si poetii au fost fiintele care au pastrat legatura cu divinul, cu celelalte lumi, fiind veritabile punti de legatura, liantul viu si minunat dintre prezent si eternitate dintre parte si intreg, dintre creatie si Creator. 

            De la Holderlin, Novalis, Blake si chiar mai dinainte, marii poeti ne-au incantat sufletul si mintea cu mirifice viziuni, au oferit suport si talmacire starilor noastre sublime amplificandu-le si elevandu-le si ne-au rafinat perceptia estetica impulsionandu-ne spre inalt si absolut.

            Il salutam pe cel mai mare poet roman contemporan in viata , unul din cei mai mari 10 poeti romani din toate timpurile,  Adrian Paunescu, oferind spre recitire o superba poezie de dragoste, care se dovedeste a fi cat se poate de profetica si plina de simboluri si adevaruri legate de timpul ce se apropie si care se constitue totodata si intr-o invitatie la studiul textelor profetice de orice natura(religioasa, poetica, stiintifica...):

                                ELEGIE ATLANTA        

                      Noi doi atlanti, noi doi amanti                       Ne-mbratisam si apa vine peste noi                       Iubirea mea, iubirea mea                       Nu-i nici un drum nici inainte nici-napoi                       Un continent, scufundandu-se lent                       Dar ei si-n somn isi spun trufas ca nu                       Tu porti un prunc, in ocean te arunc                       Salveaza Atlantida macar tu                       Eu nu mai plang, caci in adanc                       Aceste lacrimi valul cinic l-au sporit                       Si prin prapad abia te vad                       Dar tu sa stii ca pan' la moarte te-am iubit                       Iubirea mea, te rog ceva                       Ca pe o prada sa ma dai acestor pesti                       Pe-al meu schelet sa urci incet                       Si catre alte continente sa plutesti                                                                                                          de Adrian Paunescu

4 comentarii:

  1. superb...Adrian Păunescu e si rămâne pentru mine...un model...poezia Lacrimi pentru tatăl învins...a fost prima poezie învăţată de fratele meu..iar peste câteva zile (fratele meu,Adrian)împlineşte..19 ani....si am realizat cât de reale sunt aceste versuri..azi...

    RăspundețiȘtergere
  2. "La multi ani!" anticipat pentru Adrian. Foarte frumoasa si poezia ... "Tu iarta-ma de toate parinte bun al meu ..." Sa dea Dumnezeu sa fim impreuna cu toti cei care ne iubesc si ii iubim si mai ales cu El, si sa avem timp sa ne pregatim pentru clipele foarte grele care vin. Am gasit textul poeziei numai AICI desi nu-mi place ca nu apare si autorul

    RăspundețiȘtergere
  3. mulţumesc mult pentru poezie...o să o postez la mine ..ca dar pentru ADRIAN,din partea mea..şi sper să nu te superi..şi din partea Îngerul tău...

    RăspundețiȘtergere
  4. Cum as putea... ? :) Chiar ma bucur, cu drag si din partea mea. Toate fiintele care cred sincer in Dumnezeu si Ii daruiesc Lui in fiecare zi viata lor sunt fratii mei buni si ii iubesc din suflet. Acesta este rostul acestor pagini: sa impartim cu ceilalti tot ce e bun, frumos, util si mai ales spiritual.

    RăspundețiȘtergere