17 ianuarie 2009

Concluzie

Orice rau pe care il intalnim fiind un bun prilej de a ne amplifica iubirea si umilinta, sa concluzionam cazul amintit si sa-l ajutam pe acel sarman. Vorbind de blogoterapie, spirituala chiar, in primul rand trebuie sa inteleaga cine i-a fost muza la cele doua postari total nespirituale. Pentru ca n-a fost nici Tatal ceresc, nici Duhul Sfant si nici Iisus Hristos. Eu stiu cine a fost si cu putina umilinta o sa inteleaga si el. Iar daca mai cade prada urii pentru aproape lasandu-se pe mana acelei muze s-ar putea sa nu mai poata sa scape de ea. Cu iubire Adevarat iti spun , nu este loc in Imparatia lui Dumnezeu pentru cei care isi urasc aproapele, cine isi uraste aproapele nu il poate iubi pe Dumnezeu.(pentru tine aproapele sunt ortodocsii) Inca odata iti spun mediteaza asupra sursei acestor cuvinte si asupra muzei tale pentru ca mesajul tau este cu adevarat malefic, si scris cu si din ura. Asocierea ortodoxismului, biserica apostolica, originara,cel mai vechi cult crestin, 2000 de ani aproape vechime, cu protestantismul american este cu adevarat facuta cu rea intentie. Bine ca totusi nu i-ai comparat cu Martorii lui Iehova. Sa-ti spun diferenta pe scurt: pestera Sfantului Andrei nu se afla in muntii Apalasi ci undeva in judetul Constanta fiind considerata primul lacas de cult crestin din tara noastra si, apropo de baptism, exista un izvor langa pestera, acolo ii boteza Andrei pe... daci. Nu fac apologia ortodoxiei, dar exista cu adevarat o ierarhie spirituala in care nu stiu pe ce loc se afla baptistii dar cunosc locul ortodoxilor. Si sa ne raportam un pic la adevarul istoric. La cateva sute de ani de la desprinderea definitiva a romano-catolicilor(1054), Martin Luther(1517) nereusind sa se faca ascultat de patronii Inchizitiei si scapand cu viata mai rupe o bucata din biserica desprinsa dand nastere confesiunilor numite protestante(luterana, reformata, anglicana). Acum este evident ca John Smyth(primul baptist) nu este Martin Luther, iar Martin Luther nu este nici el vreun sfant, cele 95 de teze fiind un protest just impotriva indulgentelor(pe scurt biserica se subtituie lui Dumnezeu si ajunge sa vanda iertarea pacatelor si salvarea, mantuirea), dar nu vreo reforma cu adevarat spirituala. Am imbratisat absolut toate religiile crestine, dar daca descopar in bratele mele serpi veninosi care se reped asupra fratilor lor am sa-i arunc departe. Am sa prezint acea postare mai multor baptisti si lideri baptisti din Romania, pentru a vedea daca aceasta ura este cumva caracteristica acestei miscari. Spun inca o data tuturor, adevaratul crestin este recunoscut dupa iubirea sa fata de aproape si fata de Dumnezeu. Lasati mintea si teoriile ei deoparte si amplificati-va iubirea si umilinta. In rest, ortodocsii romani sunt bine, sanatosi tun, rugandu-se zilnic si pentru ratacitii care le canta prohodul. Baptistule ,adevarat iti spun daca vrei sa fi deasupra celorlalti, umileste-te si considera-te ultimul; roaga-te intens inante de a posta si astfel orgoliul se va diminua ; pana atunci vezi-ti de oile tale si nu mai vesti moartea fratilor tai spirituali ortodocsi. Mai bine imbratiseaza-i si declara-le iubirea pentru a putea fi si tu imbratisat de Tatal ceresc. Romania ortodoxa este vie, mai mult decat atat Tatal ceresc a daruit limbii romane si multora dintre fiintele ce o vorbesc toate secretele si informatiile spirituale ale acestei lumi. Altfel spus, Dumnezeu este aici cu noi acum. Suntem mai vii ca niciodata si asteptam intoarcerea lui glorioasa. Revarsa-ti ura acumulata mai bine asupra celor care sustin razboie, chinuie aproapele si se inchina demonilor...

3 comentarii:

  1. Îngere al meu!
    Sunt eu, iovintreaba, dar nu ştiu cum să fac să-mi apară ID-ul de WordPress.
    Sper că nu eşti prea supărat pe mine... Pace?
    Am citit şi răscitit articolul respectiv, dar crede-mă că nu reuşesc să mi-l fac atât de odios cât ţi se pare ţie. Ştiu că pot părea un apărător al autorului, dar chiar sunt! Din raţiuni pur umane şi creştine. Din tot ce a scris el şi am reuşit să citesc eu, doar puţine articole îmi plac, dar alea chiar îmi plac, deşi pot găsi oricând pasaje "veninoase". Depinde foarte mult cum te aşezi la citit, ce fel de ochelari îţi pui (nu vreau să te jignesc, dacă ai citit Google Search la mine ştii ce vreau să spun, şi mai există şi ochelari care colorează totul într-un anumit fel, nici bun nici rău, felul tău). Dacă chiar nu eşti supărat şi vrei, putem să disecăm articolul împreună, poate în privat, dacă ţii la un anumit mesaj pe blog. Nu vreau să-ţi schimb părerea neapărat, dar mi s-ar părea interesant, şi precis am să aflu mai multe din chestia asta.
    Ce zici? Fâl? Fâl-fâl?

    RăspundețiȘtergere
  2. :) Desigur putem atribui postarea respectiva teribilismului scriitoricesc al autorului. Pe mine nu ma intereseaza forma prea mult, ce in cazul respectiv este armonioasa ci continutul. Altfel spus nu pot sa citesc aberatii de acel gen si sa bat din palme, bravo le-ai spus bine!
    Si daca in spatele randurilor, la originea lor, nu s-ar ascunde o anumita ura, refulata probabil, ar fi fost imposibil sa capete un asemenea titlu si forma articolul.
    Altfel spus, daca eu sunt frate bun cu evreii sa zic, sau poate chiar evreu nu o sa postez in veci cu titlu "Iudaimul a murit de 2000 de ani", ma intelegi? Deci nu vad cum ai putea sa mi-l scuzi.
    Pun aici adresa blogului tau,http://iovintreaba.wordpress.com/ imi plac postarile tale, desi le prefer mai mult pe cele care vin mai mult din inima si sunt mai putin sa zicem "intelectuale"

    RăspundețiȘtergere
  3. Mulţumesc pentru zâmbet, şi pentru restul. Nu am zis nimic de formă, nu mă preocupă arta, nici nu am, cum zicea MDC în comentariul său la mine, preocupări spirituale, mă preocupă Dumnezeul cel viu în trei persoane. Crede-mă, din nou, că nu văd ura. Încearcă, dacă poţi, să te pui în postura cuiva care nu e ortodox, şi nici catolic. Nu ţi se pare normal să existe refulări, mai ales faţă de ortodoxism? Cu cât trebuie să te convingi mai mult că eşti bine, cu atât mai greu este să fii obiectiv. Nu uita cât e de greu pentru noi, toţi ceilalţi, să nu fim ortodocşi! Gândeşte-te cât e de greu să auzi de la ortodocşi mereu acelaşi discurs, absolut corect, dar foarte greu de văzut în viaţa din afara mănăstirilor, sau coborând din paginile Părinţilor printre noi.
    Pentru unii, treaba asta doare. Ştiu, fiind altceva poţi spune că tu ai ales să fii cu adevărat lângă Isus, să faci cu adevărat numai ce a propovăduit El, poţi vedea toate defectele ortodox-ismului practicat zi de zi, aşa cum le vedem din mare, mare, mare păcate cu toţii, să te prevalezi de aceste pete pentru a te îndreptăţi în alegere. E vorba de practica unei biserici care ar trebui să fie a mulţimilor sărmane, simple, fără multă teologie, dar cu pocăinţă, smerenie, iubire de aproapele, părtăşie, milă, cinste şi curăţie de inimă... Mulţimile pe care le-a hrănit Isus cu pâine şi peşte, pentru care a plâns -- cred că am spus asta de vreo 5 ori...
    Mie asta mi se pare că spune MDC pe alocuri, e vorba de impresia că ortodoxismul a pierdut foarte mult teren, mai ales la oraş. În rest, spune doar adevăruri nelegate strict de ortodoxie. Dacă asta e biserica majoritară, mă doare s-o spun, dar are o şi mai mare povară şi răspundere. Ştiu că sunt mulţi tineri absolut fenomenali la studii, dar nenorocirea e că legătura dintre biserică şi popor o fac preoţii, şi nu o fac tocmai bine deocamdată. Sunt semne de schimbare, dar lumea se mişcă prea repede faţă de biserică. Şi asta şi, sau mai ales din pricina laicilor responsabili, care militează în media şi pe Internet, dar nu reuşesc să schimbe modul în care se conduce la vârf. E greu, e foarte greu să schimbi o organizaţie... Poate că greşesc, dar aşa văd eu din afară. Iar dacă asculţi cum vorbeşte lumea cvsi-atee, care crede că a fi creştin înseamnă a face parastase, e şi mai grav. Asta nu înseamnă moarte, e exagerat, desigur. Dar nu înţeleg de ce nu se schimbă ceva mai rapid lucrurile spre bine. Oare nu contează mai mult sufletele astea care se pot pierde, mulţimile astea care stau la bloc şi ascultă manele, decât faptul că în cărţi şi în mânăstiri ortodoxia este cea mai bună şi mai dreaptă credinţă? Nu contează şi că se duc atât de mulţi spre alte culte? De ce nu-i hrăneşte biserica cu ce are deja? De ce caută aceşti oameni altceva, oare toţi sunt nesinceri, oare toţi nu tânjesc după Isus?
    În fine, mie nu mi se pare că MDC a afirmat moartea ortodoxismului -- chiar şi numai un singur ortodox dacă există pe lume, e suficient, are o credinţă demnă de urmat --, ci a constatat că îşi pierde eficienţa de a schimba lumea după voia Tatălui, privind la România.
    Se poate să afirme şi alţii că a murit baptismul (fiind atât de mulţi pastori informatori sau bănuiţi), că a murit penticostalismul (văzând cum conducerea cultului devine boierimea cultului, sau cum unii credincioşi fură noaptea gaz cu camionul -- eu am văzut asta), că a murit catolicismul (aici, dacă vrei, îţi dau altă dată lista mea de plângeri, că am destule) şi aşa mai departe. Se pleacă de la constatări reale, sau cel puţin necontestate de mulţi, şi se declară o moarte -- dar asta e de fapt o deplângere a stării în care s-a ajuns macroscopic. Individual, probabil că totul e viu, dar legătura, comunitatea, relaţia între fraţi, dragostea -- tot ce defineşte biserica...? Şi cred că MDC şi mulţi alţii mai deplâng faptul că s-a ajuns ca imaginea ţării şi a bisericii să fie idealizată, şi privind la imaginea reală ţi se poate părea că substratul a dispărut, pentru că ar trebui să fie ţesut din fapte, nu din vorbe, chiar frumoase, înălţătoare, oricum mult mai multe fapte.
    Tot ce am spus nu am spus cu superioritate sau duh de gâlceavă, ştiu că s-ar putea să greşesc. Dar nu eu, nu noi suntem vinovaţi pentru o impresie pe care o avem, mai ales dacă dorim din tot sufletul să nu fie doar o prejudecată, o trecere în revistă sumară şi apoi verdictul facil.
    Repet, roadele ortodoxismului le vrem cu toţii, să le vedem în mulţimile sărace, dar care ar trebui să fie şi setoase de adevăr şi credinţă în mult mai mare măsură. Misiunea ortodocşilor, mai mult decât a altora, e să fie aici, jos, printre noi -- aducându-ne şi nouă ceea ce au ei în suflet, mănăstire şi bibliotecă.
    Îmi cer iertare dacă am spus ceva ce ţi-ar putea stârni din nou mânia. E sincer, şi nu vreau să rănesc sau supăr pe nimeni.

    RăspundețiȘtergere