Despre varste

Cand eram mic, pe la 8 sau 9 ani, faceam veritabile calatorii in viitor. Ma gandeam fascinat cum va fi fiinta care voi fi pe la 23 de ani sa zicem... 15, 16... 18, 20. Dupa 20 mi-am dat seama ca nu va veni nici o alta fiinta matura sa ma locuiasca, mi-am dat seama ca eu, voi fii eu mereu... Acum am sa-ti prezint un text: "Acum, cand am izbutit sa dau ocol cu pamantul rostogolitor de cincizeci de ori soarelui cazator spre constelatia lirei, dedic aniversarea vietii mele aniversarii poemului Luceafarul, ce a rasarit acum o suta de rostogoliri ale pamantului in jurul soarelui si,fix, ne lumineaza inca." Scris de NICHITA STANESCU cu ocazia ultimei sale zile de nastere pe acest pamant: 31 martie 1983. Eu am avut o veritabila revelatie la citirea acestui text. A fost ca o trezire, chiar mare. Bine zic, pai asta e masura varstei, rotatia pamantului in jurul soarelui? :))) da, am ras. Si nu continuam sa ma mai mir, cum de nu vazusem, cum de nu intelesesem? Am fost oarecum stingherit de lipsa de intelepciune si imaginatie a oamenilor, care se lasa, manipulati ca sa zic asa de acest mod de etichetare a propriilor lor vieti. Mai tarziu, cand aceasta viziune mi-a fost confirmata si de lecturi spirituale, am inteles ca varsta, pentru spirit este o chestiune de optiune. Da tu fiinta minunata, lasa Pamantul sa se invarta cat o vrea, ce legatura poate sa aiba asta cu sufletul , spiritul si inima ta? Dedic aceste randuri si melodia de mai jos tuturor ingerilor minunati care i-am intalnit si care, conform masuratorii amintite au trecut de 30 de ani. Dragii mei, alegeti ce si cum vreti sa fiti, pentru ca eu am sa va iubesc mereu chiar si la 1000 chiar si la 10 mii de ani...