Amintiri despre ea

Deoarece ideea ce mi-a venit tocmai s-a materializat partial intr-un comentariu, m-am gandit sa o definesc mai bine. Din punctul de vedere al barbatului - trebuie subliniat aici ca barbatul este barbat exclusiv in raport cu Ea, iar ea este femeie exclusiv in raport cu el, in rest suntem cu totii suflete si spirite - femeia este o stranie si continua minune, un fel de inger(atunci cand o iubeste) a carui existenta nu o poate intelege niciodata pe deplin, dar de a carei prezenta se bucura si profita la maxim ori de cat ori are ocazia. Vorbind iarasi de stari de constiinta, imi amintesc - aveam vreo 4 ani cred - prima data cand am vazut femeie goala (ah era numai o fetita tot de vreo 3 sau 4 ani, o tigancusa pe care mama ei o tara de mana- era vara- pe drumul de tara din satul bunicilor mei). N-as putea sa-ti descriu uimirea mea si chiar socul, probabil a fost o stare asemanatoare celei primordiale a lui Adam care dupa ce a gustat din mar a inceput sa vada lucrurile altfel. Constiinta mea a cazut in dualitate, brusc spiritul a coborat din inalta constiinta androginala si s-a intrupat in aceasta lume duala. M-a obsedat imaginea zile in sir, ma simteam ca dupa o intalnire de gradul trei. Nu stiam ca printre noi exista extraterestrii... Nu stiu de ce ti-am povestit asta pentru ca voiam sa-ti spun cu totul altceva, probabil ca sa incep cu inceputul. Mai apoi, din clasa intai pana intr-a patra m-am inteles de minune cu colegele mele, ma iubeau foarte mult, nu s-a intamplat nimic deosebit cu exceptia urmatorului episod. In clasa patra, verisoara mea (nu era primara totusi !) :) m-a luat brusc de mana in timp ce cantam nu stiu ce cantecel la nu stiu ce sarbatoare impreuna cu colegii. M-am simtit minunat, euforic chiar, dar ani de zile m-am tot intrebat de ce m-a luat de mana... Ah, sa continui, iti povestesc despre fete parca , nu? Primul sarut, de care ti-am mai vorbit si gata, apoi trec la subiect. Era bruneta, imi placea foarte mult, eram de fapt indragostit de ea, si pana la urma am invitat-o la mine... Ne mai imbratisasem noi pe coridoarele scolii , ne scriam biletele de dragoste, ah apropo de asta , primeam multe alte biletele de la colegele de clasa care ma avertizau cat de nepotrivita este alegerea mea si sa am mare grija ( "aleasa " nu era din aceeasi clasa)... Era in clasa a 8-a. In fine, eram iarasi imbratisati in sufragerie la mine. Stiam ca eu trebuie sa fac pasul spre... marele sarut, dar... dupa vreo jumatate de ora imbratisare, probabil realizand ca eu n-am sa o fac niciodata... ea... m-a sarutat. Nu pot sa-ti descriu senzatiile acelui sarut, unic in existenta mea, dar pot sa-ti spun ca la trei zile inca mai simteam parfumul sarutului ei. Nu stiu ce buze magice avea, de unde venea acel parfum dar a fost o experienta unica, niciodata nu am mai trait ceva asemanator. Oricum imi mai amintesc ca apoi ne-am asezat intr-un fotoliu - se pare ca incapeam amandoi fara probleme imbratisati fiind ... Ea mi-a mai zis apoi ceva de genul sa nu o ating, dar n-am inteles ce voia sa zica - poata sa o ating - pentru ca nu miscam nici un deget... :) Si totusi altceva voiam sa-ti spun... Dar poate in postul urmator...