Eu si Cioran

Primul meu maestru spiritual a fost Emil Cioran. Nu, nu este o gluma, pe el, pe Cioran mi l-a trimis Domnul Dumnezeul eternitatii in intampinare, pe cand aveam vreo 16 ani. “Pe culmile disperarii “ si “ Lacrimi si sfinti” au dat nume si forma framantarilor mele interioare, m-au extaziat uimindu-ma ca este posibil ca altcineva nu numai sa le fi trait dar in mod atat de genial sa le exprime in cuvinte. De ce este Cioran un maestru spiritual pentru mine? Pentru ca el mi-a aratat, demonstrat ca lumea este absurda, ca viata asa cum o traiesc ei nu are rost . Chiar atunci cand ma pregateam sa incep, Cioran a venit si mi-a aratat : Nu e buna directia asta, nici macar nu exista directii, nu-ti irosii viata imitandu-i. Mai bine de o jumatate de an am baut paharul nihilismului. Era atat de limpede totul. Limpede si fara rost. Imi amintesc ca tatal celui mai bun prieten din liceu interzisese in familia sa citirea lui Cioran. Aveau o biblioteca imensa, era doctor, sotia profesoara si avea patru copii, dar daca ii prindea cu Cioran le arunca cartile la gunoi. Totusi nu au fost scutiti deloc de tragedii, ba dimpotriva, din nefericire unul dintre ei chiar s-a sinucis, e drept fara nici o legatura cu nihilismul, in urma unor dureri teribile provocate de o boala ciudata… Revenind la Cioran, va amintiti cum povestea el despre adolescenta lui? Despre oamenii din sat si acel betiv, care in opozitie cu ceilalti care mergeau de dimineata la muncile campului, petrecea toata ziua in carciuma, dar nu oricum ci insotit de un … scripcar? Si Cioran isi spunea , sa stii, sa stii ca omul asta cred ca a inceput sa inteleaga ceva… Dupa aproximativ o jumatate de an de Cioran, Dumnezeu mi l-a scos in cale pe Eliade, in numai cateva saptamani viata mea interioara se schimba in mod neasteptat, o luminita se intrezareste, un posibil sens, apoi inca una, ba chiar o lumina , o stea, un soare … Viata lui Eliade a dat sens existentei mele, sens si idealuri. M-a facut sa inteleg ca exista lucruri care merita aflate, secrete chiar, bine ascunse. Bineinteles ca o calatorie in India a devenit un astfel de ideal. Acel lesin al lui Eliade, cauzat probabil de scurtarea constanta a orelor de somn m-a facut sa-l banuiesc de posibile extaze mistice sau chiar stari de constiinta cosmica. Eram cucerit definitiv. India, yoghini, puteri paranormale, tehnici noi si necunoscute de desavarsire, care pot induce sau trezi puteri paranormale… In aproximativ un an de zile , mi s-au oferit atat de multe motive de a trai si subiecte de meditatie si studiu incat tot vidul nihilismului a fost umplut cu nenumarate dorinte si proiecte, care mai de care mai exotice. To be continued… PS : Cioran are pasaje de inalta spiritualitate, ca de altfel toti marii scriitori care au meditat asupra ideii de Dumnezeu, care au fost preocupati de lumea ingerilor sau a sfintilor, care au avut “nelinisti metafizice”... Cioran rezumat in cateva cuvinte : Lumea fara Dumnezeu nu are nici un rost, este absurda si nihilismul este singura optiune a oricarei constiinte trezite. Am avut un singur mare geniu Eminescu si apoi inca vreo trei sau patru susceptibili de genialitate, geniali fara indoiala , Cioran se afla printre ei. N-am reusit sa inteleg inca, cum un roman a ajuns sa fie cel mai mare stilist al limbii franceze Dedic citatul de mai jos tuturor ingerilor care s-au nascut in trup de femeie in aceasta viata, in special celor care deja il iubesc pe Iisus foarte mult. Eu nu sunt, nu am voie sa fiu gelos pentru ca stiu ce implinire de neimaginat este aceea de a-l iubi pe Iisus de a putea ajunge la pieptul Lui…: "Toti cei care iubesc cat de putin sfintele nu pot sa nu fie gelosi pe Iisus. Ce rost mai are sa iubim amantele altuia? Dupa atatea extaze si imbratisari, cum ar mai avea ele saruturi pentru noi? Zambetul sfintelor este nepromitator… Caci Iisus are in inima lor dreptul primului ocupant." E. Cioran Lacrimi si sfinti Pentru mine zambetul femeilor care il iubesc pe Iisus declanseaza dragoste la prima vedere chiar... :) Ce privilegiu sa fii inconjurat de astfel de fiinte... Simt cat de mult va iubeste El, incomensurabil... Va rog din suflet sa va ganditi cat mai mult la El, la Iisus , zilnic, sa stati de vorba cu El, sa il imbratisati, sa ii spuneti secretele voastre. Daca aveti vreo problema, vreun obstacol, cereti-i ajutorul. Intodeauna atunci cand sunteti in apropierea pacatului si la un pas de a cadea , cereti-i iertare si ajutor. Pentru ca din nefericire vom continua sa gresim pana cand vom deveni una cu El, numai prin umilinta iubire si cainta putem rascumpara aceste greseli si prin 'buna intentie' de a iesi din ele, de a le lasa in urma... Ave, El este cu noi, El este cu noi, ave... :)