STEVEN M. GREER - Omul care stie totul despre extraterestrii

                  Aceste randuri apar la trecerea dintre ziua apostolului national am putea spune si ziua nationala. Cu siguranta nu este intamplator. Trebuie observat ca sosirea apostolului Andrei a precedat ingrozitoare si incrancenate lupte. Personal nu cred ca apostolul a fost primit asa cum se cuvine, mai ales ca se spune ca si-a petrecut in jur de doua zeci de ani in zona. Daca ar fi fost bine primit si liderii dacilor ar fi imbratisat vestea cea noua, urmele lui Andrei ar trebui gasite in centrul tarii, la Sarmisegetuza si nu la marginea ei. Tocmai de aceea a urmat judecata divina si nimicirea si imprastierea celor atat de dragi noua… Ei bine Romania si intreaga planeta se afla intre-o situatie cat se poate de asemenatoare. Cuvantul Lui Dumnezeu este raspandit, Intoarcerea Lui este vestita, El in pace si liniste coboara in sufletele alesilor , cu fiecare zi luandu-le in tot mai intensa stapanire… Si apoi urmeaza … Judecata, nimicirea…

                   Iata astazi am fericirea si privilegiul sa vorbesc in continuare despre o fiinta asemenea unui Apostol si nu glumesc si nici nu exagerez Mister Greer este ceea ce imi place sa numesc un apostol al Intoarcerii, el nefiind cu nimic mai prejos decat cei doisprezece mari Apostoli in timpul vietii lor, el insusi un autentic profet si o fiinta care desfasoara o mare misiune spirituala.

                  Nu, nu exagerez deloc. Daca deja ati citit cartea despre care vorbeam mai devreme, iata din nou linkul, cartea numita Hidden Truth: Forbidden Knowledge a lui Steven M Greer este traduse in romana si apare la doua edituri . Asadar cartea ce apare in link este identica cu "Adevarul dezvaluit despre extraterestrii benefici". Daca ati citit deja , ati aflat ca aceasta minunata fiinta este una dintre cele mai spirituale fiinte in viata de pe planeta, un veritabil maestru spiritual, care daca nu este un inger intrupat cu siguranta va fi in lumea de dincolo unul dintre cei mai mari. Iata asa isi transfigureaza Domnul cel Mare si Intrupat alesii, asa ii priveste , asa ii primeste.

                 Sunt fiinte care s-au gandit in viata lor poate numai de cateva ori la Iisus Hristos, nefiind totusi cu nimic impotriva Lui si care au luptat pentru eliberarea , pentru binele celorlalti si care au murit pentru ceilalti; ei bine aceste fiinte se vor mantui si vor ajunge alaturi de cei mai inalti ingeri si apostoli. Oricine isi sacrifica viata pentru ceilalti se va mantui…

             Dar aici avem cu mult mai mult decat atat. Se disting patru  mari domenii in care mister sau master Greer se remarca, opera sa - cele 4 carti importante dar si alte brosuri care apar pe site-ul sau - poate fi de asemenea clasificata in acelasi mod :

1. cel spiritual; aproape ca nu exista carti care sa descrie atat de amanuntit stari de constiinta cosmica si care sa explice si sa aduca informatii atat de necesare despre lumile subtile si fiintele corespunzatoare acestora. Astfel fiintele angelice sau celeste apartin planului cauzal, cel mai inalt, acolo unde insasi Iisus Hristos are lacasul Sau divin,Ierusalimul Ceresc, o lume divina, un fel de punct de comanda celest al intregii creatii. Acolo impreuna cu El si in imediata apropiere sunt cei mantuiti si cei care si-au daruit in totalitate viata Lui, cei care fac in proportie de 100% vointa lui Dumnezeu. Dupa cum ni s-a revelat prin Jacob Lorber exista trei planuri in Imparatie…

2. cel legat de informatii in legatura cu fiintele extraterestre. Nu numai ca a experimentat contactul direct si spiritual de multe ori,initiindu-i si pe altii in aceasta cunoastere si experienta, dar ni se si explica foarte clar, ca pe langa fiintele celeste, angelice ale universului cauzal, urmeaza in aceasta ierarhie fiintele planului astral si apoi fiinte ale universului fizic, asa zisii extraterestrii, fiinte ce apartin ca si noi universului fizic dar sunt superiori cu mii de ani de civilizatie spirituala. Astfel intelegem ca extraterestrii desi nu sunt ingeri sau alte fiinte superioare spirituale sunt totusi fiinte foarte evoluate inclusiv spiritual si care sunt chemati de vointa divina sa supravegheze trecerea Pamantului in noua era spirituala. A se vedea aici ca acestia au oprit mai multe rachete nucleare f puternice , au aplanat efecte grave ale exploziei de la Cernobal si alte multe actiuni pozitive ii au pe acesti aliens in spatele lor, fapt ce a facut ca ei sa devina inamicul public numarul unul in ochii caracatitei uriase care incearca sa inhate definitiv in ghearele ei aceasta planeta: ceea ce numesc Fiara.

3. razboiul, lupta cu Fiara. Aproape ca nu exista carte care sa dezvaluie mai efficient si mai la obiect , Oculta, Falsele Elite, spuneti-I cum vreti , eu ii spun Fiara. Nu cunosc pe altcineva care sa fii dus o lupta atat de mare si indelungata cu aceasta. Fapt care mi-a adus aminte de cei doi martori anuntati de Apocalipsa. Priviti-l cu atentie pe mister Greer, cititi-l si ascultati-l. Actiunile si cuvintele celor doi nu or sa difere prea mult de ce spune acesta sau chiar de ce am incercat sa spun aici in ultimul an. Desi ma gandeam sa dedic o postare speciala acestui subiect, pot sa spun deja aici ca aceste doua fiinte cu adevarat uluitoare nu vor intarzia sa apara. Ba chiar indraznesc sa spun ca eu insumi cunosc o duzina de fiinte cu totul exceptionale, mister Greer fiind una dintre acestea, duzina din care Domnul va ridica cei doi martori…

4. Profetiile - vezi si textul in rosu de mai jos ce apartine volumului II al Adevarului dezvaluit despre extraterestrii benefici. De mentionat totusi ca nu acesta este titlul original ci doar al traducerii in limba romana.

               Dupa cum se poate vedea si mai jos, mister Steven M. Greer lupta pe multiple planuri pentru binele spiritual al planetei, dedicandu-si in intregime existenta celorlalti...  

               1. THE DISCLOSURE PROJECT

               1. THE ORION PROJECT  un filmulet aici unde puteti sa faceti cunostinta cu mister Greer  

               2. CSETI - Center for teh Study of Extraterrestrial Inteligence

              

                 Iata asadar cat de unice sunt aceste momente, cu adevarat apocaliptice, adica in care ni se dezvaluie lucruri cu totul uluitoare si inalt spirituale. Trebuie sa ne ridicam cu totii la aceasta lupta. Pentru asta suntem aici. In viitor se vor naste intr-adevar fiinte care vor avea trezita inca de la nastere aceasta stare de constiinta cosmica( si ea de diferite tipuri si profunzimi), aceasta legatura cu Dumnezeu, dar noi am venit acum , cand este cel mai greu, acum si ne vom aminti in eternitate aceste vremuri, aceasta lume, fiintele pe care le-am intalnit si bucuria noastra pentru cele mai mici semne spirituale.

               Este timpul fiintelor care sunt una cu Dumnezeu, este timpul fiintelor care nu vorbesc din carti si din amintiri ci insasi Dumnezeu vorbeste prin ele. Cu adevarat se spune ca numai un inger recunoaste alt inger . Asa se si explica de ce intreaga omenire aproape se va intoarce impotriva celor doi si se va bucura de moartea acestora. Desigur ca sunt si multe lucruri simbolice acolo, dar acestia vor chinui printre altele chiar orgoliul atat al celor lipsiti de spiritualitate cat si al celor care pretind ca il reprezinta pe Dumnezeu dar de fapt sunt departe de El.

               Ceea ce ma bucura cel mai tare este faptul ca prin acestia doi vorbeste chiar Cel Viu. Religia lor este Adevarul si Dumnezeu cel viu. Pentru ca in Imparatia lui Dumnezeu nu exista templu(biserica), Dumnezeu cel viu fiind singurul templu.

             "Şi templu n-am văzut în ea, pentru că Domnul Dumnezeu, Atotţiitorul, şi Mielul este templul ei. " Ap 21-22

              Iata ca m-am luat cu vorba. Vi-l recomand din inima pe master Greer, scoateti-i poza la imprimanta si tineti-o aproape, este bine sa fiti in legatura spirituala si telepatica cu astfel de fiinte. Iata cum arata un model uman si spiritual, iata ingerul lui Dumnezeu, viu si in actiune. Iata o fiinta deja mantuita, o floare eterna din imediata apropiere a Gradinarului cel Mare si Intrupat. Binecuvantat sa fie in eternitate angel Greer! Binecuvantati-l si voi si rugati-va sa fie protejat si sustinut in continuare. Daca vi se pare ca l-am transfigurat prea tare considerati cele spuse ca apartinand viitorul sau spiritual. 

           Iata aici un minunat film document cu marturii ale unor americani foarte simpatici care au avut functii importante in administratia americana- inclusiv angajati NASA, despre intalniri cu UFO. Toti acestia si-au riscat propria viata dar si a celor dragi aducand aceste marturii. O minunata fiinta care parca tocmai a coborat din uluitorul film Razboiul Stelelor acest mister Greer… :)

                 Cartea despre care am vorbit include si capitole aproape in totalitate profetice:

               "Situatia actuala se va transforma, pentru ca este necesar. Dar nu va fi usor. Usor a fost cu o suta, o suta cincizeci de ani in urma. Dar am ratat acea ocazie. Prin perversitatea si revolta noastra impotriva ordinii divine, prin refuzul de a face ceea ce este drept, am ajuns acum, in acest mileniu, fara sa fi atins inca pacea, fara sa fi transformat sabiile in pluguri.

                  Prin urmare, tranzitia se va dovedi fie dificila, fie catastrofica. Va spun aceasta cu toata sinceritatea. Nu imi fac iluzii si nimeni nu ar trebui sa-si faca.

                  Si totusi, niciun effort in acest sens nu este inutil, desi uneori ne mai putem pierde speranta si, rareori, este posibil chiar sa ne lasam pentru scurta vreme prada disperarii si neputintei. In realitate , totul este inca posibil si intreaga miza este in joc.

                  Desi este important sa nu ignoram riscurile epocii prezente, este essential sa ne fixam clar privirea inspre orizontul indepartat – inevitabila instaurare pe Pamant a unei civilizatii spirituale. Este sarcina noastra sa o cream. Trebuie sa mergem tot inainte, sa facem ceea ce este drept si sa spunem adevarul. Chiar daca unor oameni nu le place adevarul pe care il aud, el trebuie totusi sa fie rostit.

                   Intr-unul din visele mele lucide din adolescenta, pluteam in aer, ca si cum m-as fi aflat intr-un OZN. M-am trezit intr-o parte a lumii unde nu mai fusesem niciodata si am vazut cladirile si centrul orasului Los Angeles. Cladirile pe care le-am vazut in visul meu nu existau inca atunci, dar exista acum. Centrul Bonaventure era cel mai mare – nu exista acolo atunci, dar este acum

                 Parea sa fie zi, iar pe Pamant aveau loc transformari enorme. Deodata, un val tsunami s-a ridicat dinspre Pacific.

               Daca va puteti imagina centrul Bonaventure avand un metru in inaltime, atunci acest val avea doi, trei metri – deci era de doua, trei ori mai mare decat cea mai inalta cladire din L.A.

              Acest tsunami a ras de pe fata Pamantului orasul L.A. Si totusi, in timp ce se petrecea asta, eu eram straniu de calm. Nu-mi era deloc teama. Era ca si cum as fi privit un film despre niste evenimente care s-ar putea petrece daca nu ne transformam directia de evolutie.

                Am avut acest vis premonitoriu prin 1970; nu se vorbea prea mult atunci despre incalzirea globala si despre faptul ca mediul ar putea fi distrus complet.

                In acel vis am vazut cum au loc modificari geofizice si de mediu enorme. Acestea au condos la un eveniment brusc si catastrofal.

                Apoi, in timp ce visam mai departe, m-am uitat in jur si, cat vedeai cu ochii, cerul era plin de mii de vehicule extraterestre. Pareau ca se straduiesc sa ne ajute.

                   Am ajuns acum la o perioada in care riscul unei catastrofe bruste de mediu a crescut. Exista in cadrul programelor secrete sisteme de arme “scalare” care pot declansa cutremure severe si schimbari climatice de acest gen. Nu este nicio indoiala ca aceste proiecte ascund in mod deliberat, cu intentie criminala, tehnologii nepoluante care ar putea impiedica topirea calotelor polare si alte modificari catastrofice ale mediului.

                 Prin urmare, fie printr-o tehnologie secreta extraordinara, dar distrugatoare, fie ca urmare a erorilor noastre sociale si industriale, am ajuns la momentul in care pana si stiinta oficiala si Pentragonul avertizeaza cu privire la pericolul unei schimbari climatice si de mediu bruste.

                 Nu spun aceste lucruri pentru a cauza panica – de aceea pana acum nu am vorbit niciodata in mod public despre aceste lucruri. Dar am ajuns la punctual in care trebuie sa stim ca acesta este un viitor posibil care, daca noi nu vom face nimic pentru indreptarea situatiei, va deveni tot mai probabil.

                  Ulterior, am avut un vis repetat in care am vazut o harta globala cu portiuni marcate in diverse culori, albastru, galben, portocaliu si rosu. Zonele albastre erau regiuni care suferisera un impact geofizic catastrophic mai redus, cele cu galben unul mai ridicat, cele cu portocaliu unul destul de mare, iar cele cu rosu unul catastrophic. Regiunile cu rosu erau cele care prezentau distrugeri massive sau pierderea unor portiuni intregi de teren.

                    Intregul continent Australian era rosu, ca si multe zone din Asia. Zona cea mai albastra era in vestul indepartat si in regiunile de ses ale Statelor Unite, pana in Canada. Cel mai mult portocaliu si rosu era in toate zonele de coasta si mai ales in “inelul de foc “ al Pacificului.

               In unele portiuni ale Europei si mai ales in aprtea superioara a Pirineilor si in portiunea Alpilor, am vazut explodand toate tevile de gaze si odata cu ele am vazut sarind in aer si satele din zona, inacelasi timp cu modificarile Pamantului, iar in sol apareau falii. Intinderi mari de pamant disparusera sub ape, iar altele apareau sau ieseau din ocean. Aceasta nu se petrecea in mii de ani, ci aproape peste noapte.”

PS Intr-adevar deja am introdus termeni si expresii neexplicate in ultimele postari; dar evenimentul este foarte mare si important si trebuie intampinat cum se cuvine. Voi explica pe parcurs spiritualitatea celorlalte religii, motivul pentru care Dumnezeu le sustine care este foarte simplu si anume pentru ca sunt asemenea unor copaci care produc fructe placute cerului sau asemenea unor scoli care au un rol important in educatia spirituala a umanitatii Dar Domnul mi-a trimis ajutoare importante, si sunt fericit ca aceia care cartesc si par sa nu inteleaga ce spun vor ajunge pe maini bune... 

    Sustine si tu aceasta campanie de dezvaluiri cu totul extraordinare:        

"Adevarul dezvaluit despre extraterestrii benefici" = "Adevarul ascuns. Informatii interzise"

Astazi am fericirea de a scrie despre cea mai minunata carte care a fost scrisa vreodata despre extraterestrii. O carte cum nu mai exista, cu totul iesita din comun. La fel si autorul acesteia, un veritabil erou in viata : Steven M Greer, un american care a experimentat stari de constiinta cosmica inca din adolescenta si care tot din aceeasi perioada este in contact cu fiinte divine spirituale din alte constelatii, din alte lumi. Cand gasim carti de asemenea valoare nu sunt suficiente cuvintele pentru a exprima bucuria, fericirea... Cartea poate fi comandata de aici.

"Adevarul ascuns. Informatii interzise" este una si aceeasi carte, traducerea fiind aproape identica. Asadar amandoua sunt foarte bune nu conteaza pe care reusiti sa o cititi. Deoarece am scris cateva randuri in fiecare zi in ultimele zile despre aceasta carte, m-am decis sa le las pe toate, nemodificate, chiar daca exista anumite repetitii...

Aceasta este o carte cu totul iesita din comun. La fel si autorul ei , al carui nume este Steven M Greer. Este fara indoiala cea mai buna carte scrisa vreodata despre extraterestrii, un veritabil document atat stiintific cat si spiritual. Valoreaza cat o intalnire de gradul 3. Oricat ati fi de saraci aceasta carte nu trebuie sa va lipseasca din biblioteca. Daca ati visat vreodata sa cititi o carte in care sa aflati lucruri cu totul iesite din comun despre subiect, ei bine, aceasta este acea carte. Este un veritabil punct de reper pentru oricine studiaza fenomenul.

Am inceput lectura oarecum circumspect deoarece prietenul care mi-a imrumutat-o, care la randul lui a imprumutat-o de la altcineva, mi-a spus ca nu se compara cu o carte mai veche etc…

  Probabil prietenul meu a citit printre randuri- ceea ce a si facut la propriu de altfel ; pentru ca aceasta carte scrisa de Steven M Greer este cea mai fabuloasa carte aparuta vreodata despre acest subiect. Nu cred ca este deloc intamplator ca tot ce ne-am dorit vreodata sa aflam despre anumite subiecte , ne este revelat acum prin astfel de carti cu totul remarcabile.

Autorul, este o fiinta spirituala care a avut acces la aceasta spiritualitate intr-un mod oarecum inedit, inca din adolescenta experimentand stari de constiinta cosmica. As spune chiar ca se subestimeaza, dar mai degraba este darul umilintei sale, considerandu-se egal cu oricare dintre noi. Avem de a face cu un veritabil maestru spiritual, chiar mai mult decat atat, este dovada vie ca in viitor se vor naste fiinte direct cu aceasta stare de constiinta cosmica, numita de hindusi si Samadhi. Autorul descrie cu simplitate, ca si cand ar povesti despre cel mai banal fapt cotidian, cum a intrat in contact cu finite spirituale evoluate, putem sa le spunem extraterestrii deoarece au nave spatiale care se pot materializa in planul fizic, cum a obtinut aceste stari de constiinta, de diferite tipuri si grade spirituale, cum a reusit sa leviteze aproape din greseala, cum a avut nenumarate premonitii si multe alte minuni care aproape ca nu te lasa sa lasi cartea din mana, O carte de mare valoare care nu trebuie sa lipseasca din biblioteca nici unui cautator autentic. Ar trebui sa mai adaug faptul ca a beneficiat de o extraordinara casatorie in ceruri, ca a fost un mare doctor foarte respectat, ca s-a plimbat cu navele extraterestrilor prieteni de-a lungul galaxiei experimentand nenumarate stari spirituale de o profunzime de nedescris.

Domnul a vrut in gratia Lui sa confirme spiritualitatea acestei carti, pentru mine si inca o persoana intr-un mod cu totul inedit dar spiritual. Fiintele care comunica cu El sunt sarea pamantului, o binecuvantare, o fericire…

Sunt acolo multe lucruri despre care nu vreau sa vorbesc, trebuie sa le descoperiti singuri. Bun si bland este El, bun si bland…

Mana cereasca aceasta carte, visul implinit dincolo de orice asteptari al oricarui copil care a vazut ET. Cu adevarat, va spun ca lumea s-a schimbat si se schimba in fiecare zi. Rugati-va, meditati, iubiti !

“ Privind planeta Pamant, am perceput un ton muzical minunat pe care ea il emitea. Trebuie sa retinem ca fiecare planeta are propriul sau ton muzical creator; nu exista doua tonuri la fel. Unele sunt mai inalte, altele foarte profunde, dar toate sunt minunate. M-am identificat cu Pamntul, ca si cum ar fi fost o fiinta constienta, vie, care imi comunica dragoste infinita si coplesitoare – folosesc aceste cuvinte pentru ca ani de zile nu am putut sa ma abtin din plans cand relatam aceasta experienta. Am simtit, de asemenea, si o tristete pentru tot ce I se petrecea Pamantului, pentru distrugerea la care este supus si pentru suferinta umanitati aflate pe planeta. Trairea era prea profunda pentru a putea fi explicata in cuvinte. A fost una dintre cele mai emotionante si mai miscatoare experiente ale vietii mele.

Pamantul isi declara foarte clar puterea dragostei fata de copii sai si menirea sa, de a fi pantecul din care este creata viata, ce poate ajunge la iluminare si atinge divinitatea. Dar suferea deasemenea, cumplit din cauza nesabuintei si egoismului copiilor sai. Prin urmare simteam aceasta enorma deprimare – o tristete dincolo de capacitatea mea de a o descrie in cuvinte. Si totusi, spre finalul comuniunii noastre, ea, planeta Pamant, mi-a aratat foarte clar ca aceasta suferinta nu va mai continua mult timp. Pamantul a aratat clar ca aceasta povara ii va fi luata brusc.”

" Luna era pe cer si se vedeau doua treimi din ea. Dupa ce am aplicat protocoalele de contact CE-5, pentru o perioada m-am simtit foarte obosit si m-am intins la sol. Am intrat intr-o stare de meditatie profunda, foarte relaxata. Apoi, brusc, am receptionat clar urmatorul mesaj: "Ridica-te si uita-te in dreapta!" Asa ca m-am ridicat si m-am uitat la dreapta: dinspre vulcan venea spre noi o nava triunghiulara enorma.

Cu totii ne-am ridicat si am intrat in contact cu nava. Vedeam pe ecranul mintii pe cel care conducea nava si pe celelalte fiinte, care erau toate extrem de luminoase si de albe.

Acesti extraterestri intrau in contact direct cu noi printr-un dispozitiv care se afla la bordul navei. Erau in legatura cu constiinta noastra printr-un aparat care forma practic o interfata constiinta-tehnologie. Ca intotdeauna, foloseam gandul si constiinta ca intrumente de dirijare.

Pentru a confirma ca ii vedem, am semnalizat cu niste lumini foarte puternice, iar aceasta nava imensa ne-a raspuns si s-a indreptat direct inspre noi.

Apoi a zburat descriind un cerc aproape perfect in jurul nostru, plutind foarte jos, la doar cateva zeci de metri deasupra noastra. Era de marimea a trei stadioane de fotbal pe fiecare latura a triunghiului, cu o lumina la fiecare colt. Cand ne-a facut semn, intreaga parte superioara s-a iluminat.

Toti percepeam fiintele extraterestre si trei dintre cei cinci cati eram au vazut aceleasi fiinte si au primit acelasi mesaj in legatura cu motivul pentru care erau aici, adica ruptia vulcanului si ce avea sa se petreaca in viitor.

Apoi, nava a luat-o in directia orasului Puebla. In timp ce se indeparta, ne-am luat ramas bun, iar eu am semnalizat in directia partii din spate a navei, care se departa. Deoadata, din cealalta parte, am primit un semnal-raspuns de ramas bun. Dupa aceasta, nava a coborat mai jos de altitudinea la care ne aflam noi si a disparut undeva in vale.

Mai tarziu, in aceeasi seara, eram intr-o stare meditativa , intrand in contact cu fiinte cosmice, la baza minunatului vulcan acoperit de zapada. Cand ne-am uitat in sus, am vazut ca un inel de nori de forma ovala , foarte neobisnuit, se formase la stanga vulcanului, care semana cu un chip umanoid. Cele mai luminoase doua stele de pe cer erau plasate exact unde ar fi trebuit sa fie ochii.

Acest chip cosmic se uita la noi din spatele vulcanului. Si nu era nicio indoiala in mintile noastre ca era un semnal foarte neobisnuit din partea acestor fiinte, care ne spuneau, astfel, ca erau in continuare alaturi de noi."

Va spun ca lumina si cunoasterea vor invinge, Buna dimineata! zorii unei noi zile pentru umanitate se ivesc. Domnul sa va binecuvanteze cu toata gratia si splendoarea lui. Oh, va spun ca mii si mii de milarde de fiinte din intreg infinitul il lauda si privesc cu compasiune la saracia spirituala in care au ajuns oamenii pe aceasta planeta. Dar Domnul ingaduie asta, pentru ca cei care il gasesc aici, in aceasta lume, cu adevarat merita binecuvanatarea Lui cea mare, care este aceea de a fi in eternitate alaturi de El. El nu este numai al vostru, este al intregii creatii si este adorat si preamarit atat ca Intrupare cat si impersonal, ca Sursa Suprema a Creatiei. Daca o singura clipa ati intelege cat de mare este El ar fi suficient pentru a va mantui. El este visul oricarei creaturi, El a creat sau a ingaduit sa fie create infinite forme si fiinte, astfel El este numit si Cel cu multe forme....

Curaj, va spune Domnul, El stie ce va lipseste, dar nu puteti primi acestea decat daca ramaneti in iubire si umilinta. Desavarsiti-va, desavarsiti-va, eternitatea inseamna... Desavarsire!

Nicodim si Domnul

Marea Evanghelie a lui Ioan vol 1, revelata prin cel mai mare profet al tuturor timpurilor, atat de mare incat nu-si atribuie nici macar un merit, declarandu-se un simplu scrib, Jacob Lorber, o puteti gasi si citi si aici: MAREA EVANGHELIE A LUI IOAN. Dar pentru ca este o carte de mare valoare spirituala continand cea mai amanuntita descriere scrisa a celor trei ani de misiune a lui Iisus, revelata de El insusi, deci iata , inestimabila valoarea ei spirituala, eu va sfatuiesc fie sa o cumparati fie sa o scoateti la imprimanta de pe scribd si sa o aveti spre recitire la indemana. Viata si opera lui Jacob Lorber vesteste omul nou, angelic, care stie ca Dumnezeu este totul si El le face pe toate prin Sine, noi nefiind nimic, simple vehicule, niste umbre; desigur a fi umbra lui Dumnezeu... Cu siguranta voi relua aici postarea ei, urmeaza extraordinara intalnire cu samariteanca si binecuvantarea oficiala a primului cuplu de oameni de catre Domnul. Apoi Domnul deschide cerurile si mari minuni urmeaza sa se intample, minuni pe care, de-a lungul timpului, milioane de oameni si-au dorit sa le cunoasca, iar noi suntem binecuvantati cu aceasta incredibila gratie. Dar momentan foarte multe lucruri se cer spuse cu mare intensitate. Trebuie sa spun aici ca revelatiile si prezenta divina se vor intensifica atat de mult, incat aceasta intensificare va duce la o separare brusca a celor care pot sa accepte aceasta lumina si sa o preia manifestand-o mai departe si a celor care nu se lasa patrunsi de ea, si astfel vor fi la propriu judecati pentru ca nu va mai fi loc pentru ei in aceasta lume. Ce trebuie sa faceti pentru a putea prelua aceasta lumina si odata cu aceasta intrand in comuniune cu sursa ei care este chiar Dumnezeu ? 1. Sa va rugati. 2. Sa cautati adevarul 3. Sa manifestati iubire mai tot timpul pentru tot ceea ce va inconjoara. 4. Sa binecuvantati cat mai des si sa-I ajutati pe cei de langa voi cu tot ce va sta in putinta. 5. Sa cautati fiinte spirituale de la care sa primiti ghidare si sfaturi, chiar sa va integrati si sa participati la diferite cursuri spirituale; In continuare dialogul lui Iisus cu Nicodim , care era si primarul Ierusalimului. Evident cuvintele nemuritoare ale Domnului legate de a doua nastere. Acestea sunt lucruri foarte profunde, noi trebuie realmente sa murim pentru a da posibilitatea unei fiinte noi sa se nasca. Domnul Dumnezeu va prelua controlul fiintei noastre, va trai prin noi. Acesta este pretul vietii vesnice. Pentru ca in eternitate nu exista decat Unul. Daca nu sunteti insetati de acest Unul, daca nu vreti sa fiti una cu El chiar cu pretul vietii voastre, atunci nu sunteti pregatiti pentru intalnirea cu El. Cu adevarat pe El nu stiu sa-l pretuiasca decat cei care l-au cautat cu disperare sau cel care l-au iubit cu disperare, dorindu-L. Daca exista in fiinta voastra ceva bun, macar in proportie de 33%, adica daca deja faceti vointa lui Dumnezeu macar in aceasta proportie, identificandu-va cu unul sau mai multe din punctele de mai sus, atunci Cerul va va primi, pentru ca sunteti asemenea unor pomi care dau rod si cu ingrijire si multa dragoste rodul vostru se va inmulti. Dar daca sunteti din cei care alearga si strang numai pentru ei ignorand total vointa lui Dumnezeu si pe cei de langa ei, chiar de ati avea constiinta cosmica- si ingerii cazuti au pastrat multe trasaturi angelice- veti fi aruncati dincolo de granitele Imparatiei si veti avea aceea soarta pe care o au plantele, animalele copacii, pentru ca in fapt suntem facuti din aceeasi energie… Nicodim totusi :

Capitolul 17 Vizita lui Nicodim (Ioan III. 1) (1) Între farisei era un om cu numele Nicodim, un fruntaş al iudeilor. 1. După purificarea Templului, am rămas deci într-un mic han situat în afara oraşului, împreună cu toţi cei care Mă urmau. Unii dintre voi se vor întreba probabil: 2. “Ce ai făcut în această perioadă, Doamne? Cu siguranţă că nu Ţi-ai pierdut timpul în aceste opt zile!” 3. Bineînţeles că nu. Oameni din toate categoriile sociale veneau la Mine zi si noapte! Săracii ziua şi bogaţii noaptea, la fel ca toţi cei distinşi, cei mari, care nu vroiau să-şi arate la lumina zilei slăbiciunile şi contradicţiile lor. 4. Împinşi de curiozitate şi de un fel de teamă că s-ar putea să fiu Mesia, ei căutau să se apropie cât mai mult de Mine şi veneau noaptea pentru a Mă vizita, vizite care se terminau de regulă foarte repede, pentru că aceşti oameni bogaţi şi distinşi erau jigniţi să constate că nu îi primeam cu aceeaşi bunăvoinţă, bunătate şi prietenie pe care le arătam oamenilor săraci. 5. Ca medic, făceam foarte multe miracole printre oamenii săraci. Alungam demonii posedaţilor, făceam să meargă paraliticii, îi îndreptam pe cei schilozi, le redăm vederea orbilor, auzul surzilor, capacitatea de a vorbi muţilor şi îi vindecam pe leproşi, întotdeauna numai prin cuvânt. 6. Cei mari ştiau foarte bine toate aceste lucruri şi veneau noaptea pentru a-Mi cere să fac miracole şi pentru ei; atunci, Eu le răspundeam: “Ziua are douăsprezece ore, iar noaptea de asemenea; ziua este făcută pentru a munci, noaptea pentru a te odihni. Cel care munceşte ziua nu se înşeală, dar cel care munceşte noaptea se înşeală uşor, pentru că nu poate să vadă unde pune piciorul”. 7. Ei M-au întrebat cu ce drept şi cu ce putere făceam aceste miracole. Răspunsul Meu a fost scurt: “Prin propria Mea forţă, nu am nevoie de nimeni”. 8. Ei M-au întrebat de asemenea de ce nu preferam hanurile din oraş. La fapte măreţe, locuri măreţe - spuneau ei - şi nu ultimul han pribegit, fără importanţă, din suburbiile capitalei'. 9. Eu le-am răspuns însă: “Nu-Mi place să locuiesc într-un oraş ai cărui locuitori se cred superiori şi pun la uşa lor paznici pentru a-i alunga pe săraci şi a-i lăsa să treacă doar pe cei bogaţi, un oraş unde eşti oprit de şapte ori la toate colţurile străzilor pentru a fi întrebat cine eşti, de unde eşti, ce faci, pentru că pari a fi străin şi nu eşti bine îmbrăcat. Căci Eu nu iubesc decât ceea ce este mic în faţa lumii şi dispreţuit de ea, aşa cum stă scris: “Ceea ce este mare în ochii lumii este o oroare în faţa lui Dumnezeu”. 10. Atunci, aceşti oameni bogaţi au spus: “Oare nu este Templul, locuinţa lui Dumnezeu, ceva mare şi magnific?” Dar Eu le-am răspuns: “El trebuia să fie casa lui Dumnezeu, dar voi aţi profanat-o şi Dumnezeu a părăsit-o. El nu mai este acolo. Arca lui Moise este acum goală şi moartă”. 11. Noctambulii Mi-au spus: “Ce lucruri aberante poţi să spui! Nu ştii tu ce i-a spus Dumnezeu lui David şi lui Solomon? Cum s-ar putea ca ceea ce i-a spus Dumnezeu lui David să fie fals? Cine eşti tu de îndrăzneşti să vorbeşti în faţa noastră în acest fel?” 12. Dar Eu le-am răspuns: “Am dreptul şi puterea să vă vorbesc astfel despre Templu, aşa cum am puterea să-i vindec pe bolnavi prin propria Mea voinţă şi prin Cuvântul Meu! V-o spun şi v-o repet: Templul vostru este o oroare în faţa lui Dumnezeu!” 13. Unii au început atunci să murmure, iar alţii au spus: “Este într-adevăr un profet şi profeţii au vorbit întotdeauna de rău Templul! Să-l lăsăm să plece!” Şi aceşti noctambuli s-au retras. Capitolul 18 Nicodim, primarul Ierusalimului nu înţelege noua naştere, ( Ioan III, 2-5) (2) Acesta a venit la Iisus, noaptea, şi I-a zis: “învăţătorule, ştim că eşti un învăţător venit de la Dumnezeu; căci nimeni nu poate face semnele pe care le faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu El.” (3) Drept răspuns, Iisus i-a zis: “Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea împărăţia lui Dumnezeu.” (4) Nicodim I-a zis: “Cum se poate naşte un om bătrân? Poate el să intre a doua oară în pântecele maicii sale şi să se nască?” (5) Iisus i-a răspuns: “Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă nu se naşte cineva din apă şi din duh, nu poate să intre în împărăţia lui Dumnezeu. 1.Un anume Nicodim, personaj de vază în Ierusalim, a venit de asemenea să Mă caute, în ultima noapte a şederii Mele în împrejurimile Ierusalimului. Acesta nu numai că era un fariseu, funcţie şi demnitate echivalenta cu cea a unui cardinal romano-catolic actual, dar era de asemenea şi şeful evreilor din oraş, deci primar al Ierusalimului, instalat de către romani pentru că era unul dintre cei mai bogaţi oameni din Ierusalim. 2. În calitatea sa de şef al Ierusalimului, el a venit să Mă caute noaptea, spunând: “învăţătorule, iartă-mă că am venit să Te văd atât de târziu noaptea şi să te deranjez din odihna Ta, dar am aflat că vei părăsi aceste locuri mâine dimineaţă şi nu m-am putut împiedica să vin să-Ti mărturisesc marea consideraţie pe care o am pentru Tine. Mulţi dintre colegii mei şi cu mine ne-am dat seama foarte bine, observând faptele Tale, că eşti un veritabil profet trimis de Dumnezeu, pentru că nimeni nu poate acţiona aşa cum o faci Tu dacă Dumnezeu nu este cu el. Din moment ce eşti un profet şi îţi dai seama cât de răi suntem, spune-mi, când va veni împărăţia lui Dumnezeu pe care ne-au anunţat-o predecesorii Tăi şi, dacă vine această împărăţie, ce trebuie să facem noi pentru a ajunge în ea?” 3. I-am răspuns scurt lui Nicodim prin cuvintele redate în versetul Sfântului Ioan: “Adevăr, adevăr îţi spun, nimeni nu poate vedea împărăţia lui Dumnezeu şi nu poate ajunge acolo dacă nu se naşte din nou”. Ceea ce înseamnă: “Dacă nu-ţi vei trezi spiritul urmând calea pe care ţi-o arăt Eu, nu vei putea înţelege ceea ce este ascuns în esenţa profundă a cuvintelor Mele divine şi vii”. 4. Versetul următor (Ioan III.4), care citează cuvintele lui Nicodim, complet debusolat, dovedeşte că acest om cinstit n-a înţeles sensul cuvintelor Mele şi faptul că nu poate fi cunoscută viaţa divină fără trezirea spiritului. 5.”Dar, învăţătorule mult iubit, ce cuvinte străine aud urechile mele? Cum poate un om să se nască din nou? Poate un om în vârstă, cu membrele rigide, să intre a doua oară în pântecele mamei lui şi să se nască din nou? Să fim serioşi, este un lucru absolut imposibil. Ori Tu nu ştii nimic despre împărăţia lui Dumnezeu care va veni, deci nu cunoşti adevărata împărăţie a lui Dumnezeu, ori nu vrei să-mi spui nimic de frică să nu Te arestez şi să Te arunc în închisoare. Fii însă fără frică, niciodată n-am privat pe nimeni de libertate, în afară de hoţi şi asasini. Dar Tu eşti un mare binefăcător al oamenilor săraci, ai vindecat în mod miraculos aproape toate bolile celor din Ierusalim prin forţa lui Dumnezeu care este în Tine. Cum aş putea eu să Te arestez? 6. Crede-mă, dragă învăţătorule, împărăţia lui Dumnezeu mă interesează în modul cel mai profund! Dacă ştii ceva mai concret, spune-mi, te rog, într-un fel în care să pot înţelege şi eu. Vorbeşte-mi despre cer folosind un limbaj ceresc, dar vorbeşte-mi despre pământ folosind un limbaj al lucrurilor pământeşti, cu imagini care pot fi înţelese, căci în caz contrar, învăţăturile pentru mine chiar mai de neînţeles decât hieroglifele egiptene, pe care eu nu pot nici să le înţeleg, nici să le citesc. Tot ceea ce ştiu, după calculele mele, este că împărăţia lui Dumnezeu trebuie să fie aproape, dar nu ştiu nici unde este, nici cum să ajung la ea, nici cum să fiu primit acolo! Aş vrea ca Tu să-mi răspunzi într-un mod clar şi mai uşor de înţeles”. 7. La această întrebare repetată. Eu am răspuns exact cu cuvintele din versetul 5, care precizează că trebuie să te naşti din apă şi din spirit, ceea ce semnifică următoarele: 8. Sufletul trebuie să fie purificat de apa umilinţei şi a renunţării de sine, pentru că apa este simbolul cel mai vechi al umilinţei. Ea nu se opune niciodată, fiind în serviciul tuturor; la sol, ea caută întotdeauna punctul cel mai de jos şi fuge de înălţimi. Sufletul purificat răspândeşte în jurul lui lumina spiritului adevărului, pe care un suflet impur nu poate niciodată să-l înţeleagă, acesta din urmă fiind asemenea nopţii, în timp ce adevărul este precum lumina Soarelui. 9. Adevărul îl face liber pe cel care îl acceptă şi îl recunoaşte în sufletul lui purificat prin umilinţă. Intrarea în împărăţia lui Dumnezeu este chiar această libertate a spiritului, sau această înţelegere spirituală a libertăţii. 10. Nu i-am dat însă aceste explicaţii lui Nicodim, căci el nu ar fi putut să le înţeleagă, oricum nu mai mult decât formula prescurtată a răspunsului Meu. El M-a întrebat încă o dată cum ar trebui să înţeleagă aceasta! Capitolul 19 Iisus îi explică lui Nicodim esenţa omului, secretul spiritului, (Ioan III, 6-12) (6) Ce este născut din came, este carne, şi ce este născut din Duh, este duh. (7) Nu te mira că ţi-am zis:«Trebuie să vă naşteţi din nou» (8) Vântul suflă încotro vrea, şi-i auzi vuietul dar nu ştii de unde vine, nici încotro merge. Tot aşa este cu oricine este născut din Duh.” (9) Nicodim l-a zis: “Cum se poate face aşa ceva?” (10) Iisus i-a răspuns: 'Tu eşti învăţătorul Iul Israel şi nu pricepi aceste lucruri? (11) Adevărat, adevărat îţi spun, că noi vorbim ce ştim şi mărturisim ce am văzut; şi voi nu primiţi mărturia noastră. (12) Dacă v-am vorbit despre lucruri pământeşti şi nu credeţi, cum veţi crede când vă voi vorbi despre lucrurile cereşti? 1. Aşa cum indică versetul 6, Eu am răspuns: “Nu te mira de ceea ce-ţi spun, pentru că, vezi tu, ceea ce este născut din carne este carne, adică materie moartă, învelişul cel mai exterior al vieţii şi ceea ce este născut din spirit este spirit, adică viaţa eternă şi adevărul în sine”. 2. Dar Nicodim tot nu a înţeles. A ridicat din umeri, mai puţin surprins de ceea ce i-am spus şi mai mult mirat să constate că nu este capabil să înţeleagă aceste cuvinte, el, fariseul, înţelept peste înţelepţi, el, care avea o părere atât de bună despre propria lui înţelepciune, pentru care, de altfel, a şi fost ales ca şef al evreilor. 3. Mirarea lui era cu atât mai mare cu cât a văzut în Mine un învăţător neaşteptat, capabil să îi propună o adevărată şaradă intelectuală. Neştiind ce să mai creadă, M-a întrebat: “Dar cum trebuie să înţeleg aceasta? Poate fi un spirit în stare de graviditate şi poate da el naştere unui semen de-al lui?” 4. I-am răspuns: “îţi repet că nu trebuie să te miri în faţa cuvintelor Mele: Voi trebuie să vă naşteţi din nou!” 5. Vezi tu, vântul suflă încotro vrea el; tu auzi murmurul vântului, dar nu ştii de unde vine si nici încotro merge! La fel este cu fiecare om care este născut din spirit şi care îţi vorbeşte. Tu îl vezi şi îl asculţi, dar, pentru că îţi vorbeşte într-un mod spiritual, tu nu îl înţelegi şi nu realizezi de unde ştie el aceasta şi de ce îţi vorbeşte în acest fel. Dar pentru că eşti un om înţelept şi cinstit, la momentul potrivit îţi va fi acordată graţia de a putea înţelege şi percepe aceste lucruri”. 6. Nicodim a dat atunci din cap gânditor şi a sfârşit prin a spune: “Aş vrea să mă înveţi cum se poate petrece acest lucru! Căci tot ceea ce ştiu şi pot să înţeleg o ştiu şi o înţeleg în carnea mea (în trupul meu). Şi dacă îmi este luată carnea, nu voi mai putea înţelege mare lucru. Cum ar putea carnea mea să devină spirit şi cum va putea primi spiritul meu în el un alt spirit, născându-se din nou? Cum, cum se poate petrece aşa ceva?” 7. Eu i-am spus: Tu eşti unul dintre cei mai înţelepţi doctori ai lui Israel şi nu poţi să înţelegi aceste lucruri? Dacă tu nu poţi să le înţelegi, deşi eşti doctor în Lege, ce să mai spunem de alţii, care abia cunosc câte ceva despre existenţa lui Avraam, Isaac şi Iacov! 8. Adevăr, adevăr îţi spun, Eu şi discipolii Mei am fost conduşi aici de către spirit, dar nu îţi vorbim întru spirit, îţi vorbim în mod natural, în imaginile concrete ale acestui pământ, pentru a-ţi spune ceea ce ştim şi am văzut întru spirit; şi cu toate acestea, voi nu puteţi să înţelegeţi! 9. Şi dacă voi nu puteţi nici să înţelegeţi nici să percepeţi un lucru explicat atât de simplu, când Eu vă vorbesc despre cele spirituale într-un mod pământesc, aş vrea să ştiu ce ar deveni credinţa voastră dacă Eu aş începe să vorbesc despre lucrurile cereşti într-un mod în întregime ceresc. 10. Adevăr îţi spun, numai Spiritul care este spirit - în el însuşi şi prin el însuşi - ştie ce este spiritul şi viaţa. Carnea nu este decât un înveliş exterior care nu cunoaşte spiritul, decât cel mult în cazul în care spiritul se manifestă prin înveliş, prin această scoarţă. Dar spiritul tău este prea mult dominat şi acoperit de carnea ta, care nu-l cunoaşte. Totuşi, va veni timpul când spiritul tău, aşa cum ţi-am mai spus, va fi liber; vei înţelege atunci mărturia noastră şi o vei accepta”. 11. Nicodim a răspuns : “învăţătorule iubit, oh, înţelept între înţelepţi, spune-mi într-un fel pe înţelesul meu, când, când oare va veni deci timpul la care visez?” 12. I-am spus: “Prietene, nu eşti destul de matur pentru a-ţi indica momentul, ora şi ziua. Vezi tu, atâta vreme cât vinul nu este destul de fermentat, el rămâne tulbure. Dacă îl verşi într-un pahar de cristal şi ţii acest pahar la soare, lumina soarelui - oricât de puternică ar fi ea - nu va reuşi să-l traverseze. La fel este şi cu omul. Înainte de a fi suficient fermentat pentru a elimina tot ceea ce este tulbure în el, lumina cerului nu-i poate pătrunde fiinţa. Dar îţi voi spune ceva şi, dacă vei înţelege, vei şti când va veni acest timp; iată, ascultă-Mă! Capitolul 20 Versete de neînţeles pentru Nicodim. (Ioan III, 13-15) (13) Nimeni nu a urcat la ceruri, afară de Cel ce S-a coborât din ceruri, adică Fiul omului care este în ceruri. (14) Şi, după cum a înălţat Moise şarpele în pustie, tot aşa trebuie să fie înălţat şi Fiul omului, (15) pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. 1. Vezi tu, nimeni nu urcă la ceruri dacă nu este Cel care a coborât, adică Fiul omului care sălăşluieşte pentru totdeauna în ceruri. Şi, la fel cum Moise a înălţat şarpele în deşert, tot aşa trebuie să fie înălţat şi Fiul omului pentru ca toţi cei care cred în El să nu piară, ci să capete viaţa veşnică. Spune-mi, tot nu înţelegi?” 2. Nicodim a spus: “învăţătorule iubit, cum aş putea să înţeleg? În Tine este o înţelepciune cu totul specială, aşa cum Ţi-am mai spus deja; mai degrabă aş putea descifra hieroglifele decât să înţeleg înţelepciunea Ta. Trebuie să-Ţi mărturisesc că dacă faptele Tale nu m-ar apropia de Tine, Te-as putea lua uşor drept un nebun sau un ciudat! Dar niciodată un om inteligent n-a vorbit aşa ca Tine. Faptele Tale dovedesc că ai fost trimis de Dumnezeu pentru a ne învăţa şi că trebuie să fie în Tine plenitudinea puterii şi a înţelepciunii divine, fără de care astfel de fapte ar fi imposibile. 3. Dar una nu merge fără cealaltă. De vreme ce puterea faptelor Tale este divină, învăţătorul meu iubit, înţelepciunea învăţăturii Tale pe acest pământ trebuie să fie de asemenea divină, indiferent că eu o înţeleg sau nu! Mă pierd cu totul dacă încerc să înţeleg această teză conform căreia nimeni nu poate urca la ceruri fără să fi coborât, dacă nu este Fiul omului care este în ceruri. Dragă învăţătorule, de la Enoh şi Ilie, nici un om n-a avut bucuria de a urca la ceruri. Vei fi Tu, poate, al treilea? Dar la ce le-ar folosi aceasta celorlalţi oameni, care nu vor putea urca la cer, din moment ce ei n-au coborât de acolo? 4. Mai mult, Tu spui că cel care s-a coborât din ceruri nu se află pe pământ decât în aparenţă, dar în realitate, el este în acelaşi timp şi în ceruri. Probabil că în împărăţia lui Dumnezeu nu pot ajunge decât Enoh, Ilie şi Tu, în timp ce celelalte milioane de oameni vor rămâne de-a pururi în bezna umedă a mormântului lor, de unde, prin graţia lui Dumnezeu, vor fi transformaţi în praf şi pulbere, fiind reduşi astfel la nimic. 5. Dragul meu învăţător, oare pentru o astfel de împărăţie a lui Dumnezeu se pierd în mulţumiri sărmanii viermi ai pământului, numiţi în mod ironic oameni? Toată lumea ştie că aşa este şi aşa a fost întotdeauna. Nu vine vara cu două sau trei rândunele! Ce au făcut în fond Enoh şi Ilie pentru a fi ridicaţi la cer? Nu au făcut decât ceea ce era propriu naturii lor cereşti. Ei nu aveau nici un merit şi, conform explicaţiilor Tale, nu au putut să urce la ceruri decât pentru că au coborât de acolo. 6. Vezi aşadar că toate acestea nu ne dau speranţe prea mari şi că nu există nici o consolare pentru sărmana umanitate de pe acest pământ atât de greu încercat. Dar, aşa cum ţi-am mai spus, nu este mai puţin adevărat faptul că învăţătura Ta este înţeleaptă şi divină. Totuşi, sper să fii de acord cu mine că teza despre care tocmai am discutat este o adevărată nebunie din punct de vedere raţional! 7. Probabil că nu este decât o parabolă atunci când vorbeşti despre această ridicare a Fiului omului, care trebuie să se manifeste în deşert precum şarpele dresat de Moise. De ce trebuie şi cum ar putea să creadă toţi cei care aspiră către viaţa veşnică în această ridicare a Fiului omului, înălţat precum şarpele lui Moise? Aceasta nu are nici un sens. Cine este acest Fiu al omului? Unde este el? Ce face? Vine el din ceruri, la fel ca Enoh şi Ilie? Se va naşte în curând? Cum pot oamenii care nu-l văd - aşa cum nu-l văd nici eu - să creadă în El? 8. Cum poate El să vină pe acest pământ dacă este şi în cer în acelaşi timp? Unde şi când va fi El crescut? Înseamnă că El va fi Regele de neînvins, atotputernic al evreilor? 9. Vezi, dragă învăţătorule, toate acestea sună ciudat în gura unui om care vrea să arate prin faptele lui că este plin de atotputerea divină. Dar, aşa cum ţi-am mai spus, nu vreau să mă las indus în eroare, deşi consider că Tu eşti un mare profet trimis de Dumnezeu. 10. Vezi aşadar că nu sunt dintre aceia care resping de la bun început orice învăţătură pe care nu o înţeleg; aş dori totuşi ca Tu să-mi dai mai multe lămuriri şi mai în detaliu. Eu nu pot să Te înţeleg, iar întreaga Iudee, şi în special oraşul Ierusalim - unde eu sunt principala autoritate - are mare încredere în mine; dacă eu Te urmez pe Tine şi învăţătura Ta, tot oraşul Te va urma, dar dacă o resping, oraşul o va respinge de asemenea. Ai deci bunătatea să mă luminezi puţin!” 11. Eu i-am spus: “Ai ţinut un discurs lung şi ai vorbit ca un om care nu ştie nimic despre lucrurile cereşti, dar nu ar putea fi altfel, pentru că te afli în întunericul acestei lumi şi nu vrei să vezi lumina care a venit din ceruri pentru a lumina întunericul nopţii acestei lumi. Se pare că zorii zilei se vor naşte în curând în tine, dar deocamdată, tu nu vezi ceea ce se află chiar sub nasul tău!”

IISUS LA TEMPLU - purificarea templului

        

           A se vedea ca purificarea templului a avut loc chiar in primul an si nu in ultimul, speculandu-se astfel ca acesta ar fi putut duce la arestarea lui Iisus.            Semnificatia profund divina a gestului Sau explicata in amanunt. Adevaratul templu este interior si se afla in inima omului iar Marele Preot este Spiritul sau care este una cu Marele Spirit care este Tatal.

Marea Evanghelie a lui Ioan: Capitolul 13  Ororile din Templu în timpul Paştelui. Purificarea Templului, (Ioan II, 14-17) (14) În Templu a găsit pe cei ce vindeau boi, oi şi porumbei şi pe schimbătorii de bani şezând jos. (15) A făcut un bici de ştreanguri şi i-a scos pe toţi afară din Templu, împreună cu oile şi boii; a vărsat banii schimbătorilor şi le-a răsturnat mesele.  (16) Şi a zis celor ce vindeau porumbei: “Ieşiţi toţi de aici şi nu faceţi din casa Tatălui Meu un loc de comerţ.”  (17) Ucenicii Lui şi-au adus aminte că este scris: “Zelul Casei Tale M-a consumat.”  1. Când am ajuns la Ierusalim şi am văzut această stare de lucruri, constatând că zgomotul animalelor şi al negustorilor îi împiedicau pe oameni să meargă la Templu, iar aceia care riscau totuşi să meargă, erau împinşi de vitele agitate sau cădeau pe jos de inaniţie, înnebuniţi de vacarm, sufocaţi de mirosul fetid, mânia Mea a atins apogeul. Petru şi Natanael Mi-au spus: “Doamne, nu mai ai tunete şi fulgere? Priveşte-i pe aceşti oameni care plâng în faţa Templului; vin de departe pentru a aduce slavă lui Dumnezeu şi nu pot ajunge până la Templu din cauza vitelor şi a oilor. Sunt foarte mulţi cei care se plâng că abia au ajuns până la Templu, cu riscul vieţii lor şi au ieşit pe jumătate sufocaţi şi complet prădaţi. Este cumplit. Trebuie cu orice preţ să punem capăt acestei orori, mai înfiorătoare decât Sodoma şi Gomora!”  2. La aceste cuvinte, un bătrân evreu s-a apropiat şi ne-a spus: “Prieteni, nu ştiţi încă totul; acum trei ani, la Templu, unde eram un simplu servitor, am fost eu însumi martorul unor lucruri care m-au făcut să mă cutremur până în măduva oaselor”.  3. Eu i-am răspuns: “Prietene, păstrează toate acestea pentru tine, căci Eu ştiu tot ce s-a petrecut. Dar fii liniştit; s-a întrecut măsura şi chiar astăzi veţi vedea puterea şi mânia lui Dumnezeu, care se vor abate asupra Templului, îndepărtaţi-vă câteva clipe de porţile Templului, dacă nu vreţi să fiţi atinşi de puterea lui Dumnezeu, care îi va alunga pe nelegiuiţi; ei nu vor mai îndrăzni să reînceapă asemenea ofense”  4. Evreul s-a îndepărtat atunci, slăvindu-L pe Dumnezeu, căci la auzul cuvintelor Mele, el M-a luat drept un profet. S-a dus apoi la ai lui, povestindu-le ce i-am spus. Prietenii lui, în jur de o sută de oameni tineri şi bătrâni, cât se poate de pioşi, L-au slăvit şi L-au lăudat pe Dumnezeu pentru că a trimis din nou un mare profet.  5. Eu i-am spus atunci lui Petru: “Mergi la cel care vinde funii, cumpără trei funii groase şi adu-Mi-le”. Petru a plecat imediat şi Mi-a adus trei funii groase, pe care le-am împletit rapid pentru a face un bici puternic. Ţinându-l în mâna dreaptă, m-am adresat tuturor celor care erau cu Mine: „Veniţi la Templu împreună cu Mine şi fiţi martori, pentru că puterea şi măreţia lui Dumnezeu care sunt în Mine trebuie să se manifeste din nou în faţa ochilor voştri”. 6. Spunând aceste lucruri, am intrat în curtea Templului şi am înaintat, făcând loc liber în jurul Meu şi croind o cărare pentru toţi cei care Mă urmau. Pământul era, bineînţeles, plin de gunoaie şl de excremente.  7. Am ajuns în partea stângă a Templului, la ultimul parviz (ultima terasă sau curte interioară) unde erau mai ales neguţătorii de oi şi de vite, cu toate animalele pe care voiau să le vândă, iar cele trei curţi interioare de la dreapta erau ocupate de cei care schimbau bani. Am urcat scările şi am strigat cu o voce de tunet: “Stă scris: Casa Mea este un loc de rugăciune şi voi aţi făcut din ea o peşteră de hoţi. Cine v-a permis să profanaţi astfel Templul lui Dumnezeu?”  8. Ei Mi-au strigat: “Am plătit foarte scump acest drept de la Marele Preot şi suntem sub protecţia sa şi a Romei”.  9. La care, Eu am spus: “Sunteţi sub protecţia lor, dar braţul lui Dumnezeu este mai puternic decât voi şi decât protectorii voştri, şi cine vă va proteja de El, dacă El ridică braţul împotriva voastră?”  10. Schimbătorii de bani şi negustorii au spus: “Dumnezeu locuieşte în Templu şi preoţii sunt ai lui Dumnezeu. Ce ar putea ei să facă împotriva voinţei lui Dumnezeu? Dumnezeu îi protejează pe cei pe care preoţii îi protejează”.  11. Atunci, cu o voce foarte puternică, le-am spus: “Ce spuneţi voi, nebunilor? Preoţii ocupă scaunul lui Moise şi al lui Aaron, dar ei nu-L mai slujesc pe Dumnezeu, ei îl slujesc pe Mamona, ei îl slujesc pe diavol. Dreptul lor şi al vostru este un drept al diavolului, niciodată nu va fi un drept al lui Dumnezeu. De aceea, ridicaţi-vă imediat şi părăsiţi aceste locuri. Altfel, va fi foarte rău de voi”.  12. Ei au început să râdă, spunând: “Ia uitaţi-vă puţin la aroganţa acestui nazaritean vulgar. Aruncaţi-l repede afară din Templu”. Şi s-au ridicat, încercând să Mă lovească.  13. Eu am ridicat atunci mâna dreaptă şi, cu o forţă divină, am început să pocnesc deasupra capetelor lor cu biciul Meu din corzi; oamenii sau animalele atinşi de bici simţeau instantaneu nişte dureri de nesuportat. S-a iscat imediat un vacarm înfricoşător, oameni şi animale urlând deopotrivă; în goana lor, animalele răsturnau totul, negustorii şi vânzătorii fugeau şi urlau de durere; cu ajutorul discipolilor Mei, am răsturnat mesele celor care schimbau banii, cu tot aurul care era pe ele.  14. Am intrat apoi în Templu, unde erau o mulţime de vânzători de porumbei, cu coliviile lor pline de porumbei. Dar cum aceşti negustori, în marea lor majoritate, erau săraci şi nu urmăreau profitul, iar acest comerţ cu porumbei erau un obicei vechi, care ar fi trebuit totuşi să se desfăşoare în primele curţi ale Templului, M-am mulţumit să le spun: “Ieşiţi toţi de aici şi nu faceţi din casa Tatălui Meu un loc de comerţ; locul vostru este în primele curţi exterioare”. Aceşti oameni săraci s-au îndepărtat fără să spună nici un cuvânt şi s-au aşezat în vechiul lor loc, în curţile exterioare. Iată aşadar cum a fost purificat Templul.  15. Dar această curăţire a Templului a făcut senzaţie, iar discipolilor le era teamă ca preoţimea să nu ne aresteze, ca agitatori, cu ajutorul gărzii romane, urmând să ne fie destul de greu să ne sustragem responsabilităţii unei astfel de acţiuni, pentru că era scris: “Zelul Casei Tale M-a consumat”. 16. Dar Eu le-am spus: “Nu fiţi îngrijoraţi, uitaţi-vă în curţi şi veţi vedea cum preoţii şi servitorii lor sunt ocupaţi să strângă banii vânzătorilor împrăştiaţi pe jos şi să-i pună în saci. Ne vor întreba cu ce drept am făcut aceasta, dar de fapt ei sunt mulţumiţi. Aceasta poate să le aducă aproape o mie de saci de aur şi de argint şi, în plus, diverse alte cantităţi din alte monezi, pe care nu au nici o intenţie să le dea înapoi. Sunt prea ocupaţi şi nu au timp să ne urmărească. Nu vor asculta deloc plângerile celor care ne vor acuza; nu se simt deloc impresionaţi de această lecţie şi nu Mă vor acuza deocamdată, fiţi liniştiţi!  17. „Zelul Casei Tale Mă va consuma”, dar nu acum! Nu vor veni aici decât câţiva evrei, cel mult, pentru a Mă întreba cine sunt şi ce dovezi am pentru legitimitatea faptelor Mele. Dar în ceea ce Mă priveşte, ştiu că faptele trebuiau să se petreacă astfel şi că nu avem de ce să ne temem. Uitaţi-vă, iată-i deja în faţa perdelei, propunându-şi, în propriul lor interes de altfel, să-Mi pună întrebări”.  Capitolul 14  Despre distrugerea şi reconstrucţia Templului în trei zile. Neputinţa evreilor de a interpreta cuvintele lui Iisus. (Ioan II, 18-22) 

(18) Iudeii au luat cuvântul şi I-au zis: “Prin ce semn ne arăţi că ai putere să faci astfel de lucruri?”  (19) Drept răspuns, Iisus le-a zis: “Distrugeţi acest Templu şi în trei zile îl voi ridica.”  (20) Iudeii au zis: “Au trebuit patruzeci şi şase de ani ca să se zidească Templul acesta şi Tu îl vei ridica în trei zile?”  (21) Dar El le vorbea despre Templul trupului Său.  (22) Tocmai de aceea, când a înviat din morţi, ucenicii Lui şi-au adus aminte că le spusese vorbele acestea; şi au crezut Scriptura şi cuvintele pe care le spusese Iisus.  1.În timp ce căutam să-i liniştesc pe discipolii Mei, câţiva evrei s-au apropiat şi au spus: “Ai făcut un lucru mare; mâna ta a pus pe fugă animalele şi oamenii care şi-au luat zborul ca un pumn de paie; nimeni nu a îndrăznit să se întoarcă să-şi caute banii împrăştiaţi pe jos. Cine eşti tu şi ce dovadă poţi să arăţi, care să-ţi permită să acţionezi aşa cum ai făcut? Nu cunoşti oare legile, la fel de rigide ca fierul, care te pot condamna?”  2. Eu le-am răspuns: “Nu aş fi făcut acest lucru dacă nu le-aş fi cunoscut şi dacă nu Mi-ar fi fost teamă de ele! Îmi cereţi o autorizaţie oficială; Eu vă spun că nu am aşa ceva, dar distrugeţi acest Templu şi în trei zile îl voi ridica”.  3. Răspunsul Meu i-a făcut să deschidă ochii mari; foarte surprinşi, ei nu mai ştiau ce să creadă, în cele din urmă, unuia dintre ei i-a venit ideea să spună că au fost necesari patruzeci şi şase de ani pentru a construi Templul cu ajutorul a nenumărate braţe. Un evreu învăţat s-a întors atunci către Mine şi Mi-a spus: “Nu vezi ce prostii spui? Au trebuit patruzeci şi şase de ani pentru a construi Templul cu ajutorul a numeroase braţe şi tu pretinzi că-l poţi ridica singur în trei zile, fără nici un ajutor! Oh, oh, oh! Ce dovezi poţi aduce tu în privinţa asta, mai ales că te afli în Templu, în care ar fi bine să vorbeşti cât mai cumpătat cu putinţă!  4. Acţiunea ta de adineauri ne-a surprins deja într-un mod neplăcut, făcându-ne să ne întrebăm, noi, bătrânii din Ierusalim, cu ce putere ai săvârşit această faptă, foarte lăudabilă în sine: Marea Evanghelie a lui Ioan Vol.1 27  prin puterea oamenilor sau printr-o autoritate profetică? Iată de ce te-am întrebat! Dacă ne-ai fi dat un răspuns rezonabil, am fi înţeles că eşti un profet trimis de Dumnezeu, că ai acţionat prin puterea Sa şi te-am fi crezut! Dar în loc să ne dai răspunsul cumpătat pe care îl aşteptam, tu spui blasfemii şi lăudăroşenii de neimaginat, în care nu există nici un sâmbure de adevăr. Nu vedem în tine decât un fanfaron care cunoaşte ceva magie învăţată în şcolile păgânilor, pentru a părea interesant aici în oraşul lui David, fie plătit de romani, fie, în taină, de farisei, preoţi şi leviţi; de aceea, regretăm mult că ne-am făcut iluzii în privinţa ta”.  5. Eu le-am răspuns: “Regret din adâncul inimii că vă văd atât de orbi şi de surzi, pentru că orbul nu vede nimic şi surdo-mutul nu înţelege nimic. Eu săvârşesc sub ochii voştri o minune pe care nimeni nu a mai făcut-o înaintea Mea, vă spun întregul adevăr, iar voi pretindeţi că sunt un imbecil, un fanfaron, un magician păgân în serviciul romanilor sau a abjectei preoţimi a Templului. Oh, ce prostii neruşinate! Priviţi, iată un grup întreg care Mă urmează din Galileea, un popor evreu pe care voi îl consideraţi fără credinţă, cea mai mizerabilă dintre rase; dar cu toate acestea, ei M-au urmat!... Cum se face că voi nu vreţi să Mă recunoaşteţi?”  6. Evreii au spus: “Noi am vrea să te recunoaştem şi chiar te invităm să ne aduci dovezi în acest sens, pentru că nu suntem nici orbi nici surzi, aşa cum crezi, dar tu ne-ai dat un asemenea răspuns, astfel încât a trebuit să-ţi spunem în faţă ceea ce ţi-am spus. Noi avem bunăvoinţă; dacă eşti cu adevărat un profet, cum se face că nu îţi dai seama de bunăvoinţa noastră? Noi suntem persoane onorabile din Ierusalim, avem multe bunuri; dacă ai fi un adevărat profet, ai fi de partea noastră, dar tu nu eşti profet, căci nu ai înţeles nimic. Nu eşti decât un magician care profanează Templul mai mult decât toţi cei pe care i-ai alungat!”  7. Eu le-am răspuns: “Mergeţi să-i întrebaţi pe cei care au venit aici cu Mine şi ei vă vor spune cine sunt Eu!” 8. Evreii s-au apropiat atunci de discipoli şi i-au întrebat. Aceştia au răspuns, descriind ceea ce au auzit spunându-se pe malurile Iordanului despre mărturia lui Ioan, după care au povestit ceea ce au văzut şi au trăit alături de Mine, dar au mărturisit că nici ei nu au înţeles ceea ce tocmai le spusesem acestor evrei.  9. Ei nu aveau să-Mi înţeleagă cuvintele şi Scriptura care a vestit aceste lucruri decât trei ani mai târziu, după învierea Mea miraculoasă.  10. După ce au ascultat tot ce au avut de spus discipolii, evreii s-au întors la Mine, spunând: “Dacă ar fi să ne luăm după discipolii tăi credincioşi, ai fi deci Mesia Cel Făgăduit; mărturia lui Ioan, pe care îl cunoaştem, la fel de bine ca şi faptele tale, vorbeşte în favoarea ta. Dar cuvintele tale sunt în contradicţie cu acţiunile tale. Cum se face că Mesia acţionează precum un Dumnezeu şi vorbeşte precum un nerod? Explică-ne asta şi te vom accepta, acordându-ţi sprijinul nostru!...”.  11. La care, Eu am spus: “Ce doriţi voi să-Mi daţi, pe care să nu-l fi primit mai înainte de la Tatăl Meu care este în Ceruri? Iar dacă aţi primit, cum puteţi vorbi ca şi cum nu aţi fi primit? Ce vreţi voi să-Mi daţi care să nu-Mi aparţină deja? Pentru că ceea ce este al Tatălui este şi al Meu. Căci Tatăl şi cu Mine nu suntem doi, ci unul! Vă spun, nimic nu vă aparţine vouă, în afară de voinţa voastră (n.t. liberul vostru arbitru). Tot restul îmi aparţine Mie. Dacă îmi oferiţi voinţa voastră, prin iubirea adevărată din inimile voastre şi dacă credeţi că Eu şi Tatăl Meu suntem cu adevărat unul, îmi veţi fi dat tot ceea ce doresc şi aştept de la voi!”  12. Evreii au spus: “Fă o minune şi vom crede că tu eşti Mesia Cel Făgăduit!”  13. Le-am zis: “De ce vreţi o minune? Oh, oameni perverşi! Voi nu ştiţi că minunile nu trezesc pe nimeni, ci doar condamnă? Eu nu am venit pentru a vă judeca, ci pentru ca voi să primiţi viaţa eternă, dacă inimile voastre acceptă să creadă în Mine. Vor mai fi încă multe minuni, pe care le veţi vedea şi voi, dar ele nu vă vor trezi, ci dimpotrivă, în cele din urmă, vă vor omorî”.  Capitolul 15  Iisus refuză ospitalitatea unui om cu intenţii îndoielnice, ( Ioan II, 23-25)  (23) Pe când era Iisus în Ierusalim, la praznicul Paştelor, mulţi au crezut în Numele Lui; căci vedeau semnele pe care le făcea.  (24) Dar Iisus nu Se încredea în ei, pentru că îi cunoştea pe toţi.  (25) Şi n-avea trebuinţă să-i facă cineva mărturisiri despre nici un om, fiindcă El însuşi ştia ce este în fiecare om.  1. Adevăr vă spun: “Este sărbătoarea Paştelor şi Eu voi rămâne la Ierusalim în această perioadă; mergeţi acolo unde voi fi Eu şi veţi vedea numeroase minuni! Dar vă veţi da singuri seama că aceste minuni aduc moartea, nu trezirea spirituală!”  2. Auzind aceste cuvinte, evreii au făcut ochii mari; i-am lăsat acolo şi am ieşit din Templu, împreună cu discipolii Mei. Evreii Mă urmau pe ascuns, dar nu îndrăzneau să o facă deschis, pentru că vorbisem despre minunile Mele care omoară; ei nu se gândeau la moartea spirituală, ci la moartea fizică, la fel ca toţi cei puternici de pe acest pământ, care sunt atât de buni prieteni ai vieţii pământeşti. 3. Totuşi, unul dintre ei s-a apropiat de Mine, în afara Templului şi Mi-a spus: “învăţătorule, Eu te-am recunoscut şi mi-ar plăcea să fiu alături de Tine; unde este hanul Tău?” 4. Dar Eu am văzut că nu trebuie să-l iau în serios şi că intenţia lui de a cunoaşte numele hanului unde locuiam nu este cinstită; aşa că i-am răspuns prin aforismul binecunoscut, adresat oamenilor cu rele intenţii: “Păsările au cuibul lor, vulpile au vizuina lor, dar Fiul omului nu are piatră pe care să-şi pună capul, mai ales în acest oraş. Du-te şi purifică-ţi inima; întoarce-te cu o inimă dreaptă, fără intenţia de a trăda, şi vom vedea dacă poţi rămâne alături de Mine”.  5. Omul Mi-a răspuns: “învăţătorule, ne judeci greşit pe prietenii mei şi pe mine; dacă nu ai o cameră într-un han, vino la noi şi te vom găzdui, pe Tine şi pe prietenii Tăi, atât cât veţi dori”.  6. Văzând bine că nu era sincer, i-am spus: “Noi nu putem avea încredere în voi, pentru că voi sunteţi prietenii lui Irod şi nu iubiţi decât circul, mai ales dacă nu vă costă nimic. Eu nu am venit în acest oraş pentru a Mă da în spectacol în faţa oamenilor lui Irod, ci pentru a vesti că împărăţia lui Dumnezeu este aproape şi că va trebui să vă căiţi, dacă vreţi să faceţi parte din ea. Iată scopul venirii Mele astăzi şi nu am nevoie de găzduirea voastră pentru aceasta, pentru că cel care locuieşte într-o casă nu poate ieşi dacă uşa a fost zăvorâtă pentru a-l face prizonier. Dar cel ce-şi găseşte o locuinţă în aer liber, este liber să meargă oriunde doreşte!”  7. Evreul a spus: “Cum mă poţi jigni astfel? Crezi că noi nu ştim nimic despre drepturile sacre ale ospitalităţii? Dacă Te poftim şi Te primim ca oaspete, vei fi tot ceea ce avem mai sfânt în casă şi vai de acela care s-ar lega de Tine. Dreptul oaspetelui este respectat la noi cu sfinţenie. Cum poţi avea o asemenea bănuială?”  8. Eu i-am răspuns: 'Vă cunosc prea bine obiceiul; mai ştiu de asemenea că atât timp cât oaspetele este la voi, el se bucură de ospitalitatea voastră, dar în momentul când vrea să plece, zbirii şi asasinii care sunt la poartă se năpustesc asupra lui pentru a-l lega fedeleş şi a-l pune în lanţuri. Şi asta face de asemenea parte din străvechiul obicei al ospitalităţii?” 9. Puţin jenat, evreul a răspuns: “Cine ne poate face astfel de reproşuri?”  10. Eu i-am spus: “Cel care ştie totul. Oare nu a fost dat un om pe mâna justiţiei, acum câteva zile?” 11. Încă şi mai încurcat, evreul a spus: “învăţătorule, cine ţi-a spus asta? Şi chiar dacă s-a întâmplat, oare nu şi-a meritat răufăcătorul soarta?”  12. I-am spus: “Multe lucruri care pentru voi sunt delicte, pentru Dumnezeu şi pentru Mine nu sunt; pentru acestea, Moise nu a prescris nici o lege. Legea aţi inventat-o voi, din împietrirea inimilor voastre. Principiile voastre sunt un păcat împotriva Legii lui Moise. Şi atunci, a comis oare un delict cel care a păcătuit împotriva principiilor voastre, în timp ce respecta Legea lui Moise? Oh! Adevăr vă spun, sunteţi plini de viclenie şi răutate”.  13. Evreul a spus: “Cum aşa? Moise ne-a dat dreptul de a promulga legi pentru cazuri speciale. Principiile noastre sunt deci la fel de valabile ca şi Legile lui Moise; iar atunci, nu este oare cel care nu le respectă un criminal la fel de mare ca şi cel care a păcătuit împotriva Legilor lui Moise?”  14. Eu: “Pentru voi da, dar nu şi pentru Mine. Moise ne-a poruncit să ne iubim părinţii şi să îi respectăm; dar voi spuneţi - şi chiar preoţii vă sfătuiesc, să faceţi sacrificii la Templu, care să vă elibereze de această lege. Dar dacă cineva vine la voi şi vă spune: 'Sunteţi atei şi impostori, căci propria voastră vinovăţie vă face să aboliţi legea şi să-i asupriţi pe cei săraci” - aşa cum a vorbit acel om împotriva voastră, - voi l-aţi târât în justiţie. Spune-Mi, merita într-adevăr acest om cinstit să fie pedepsit, sau mai degrabă voi sunteţi criminali fată de legea lui Moise?”  15. Evreul nu mai ştia ce să spună şi a plecat să se alăture tovarăşilor săi, cărora le-a povestit tot ceea ce îi spusesem Eu. Prietenii săi au clătinat din cap şi au spus: “Ce curios, cum poate şti acest om toate aceste lucruri?” Cât despre Mine, am părăsit acele locuri şi am mers, împreună cu ai Mei, la un han micuţ, în afara oraşului, unde am rămas câteva zile.  Capitolul 16  Semnificaţia purificării Templului. Cum să trăim şi să ne comportăm în viaţă.  1. Derularea completă a faptelor şi a gesturilor descrise în primele două capitole din Evanghelia canonică nu este relatată aici. Este evident că s-au petrecut şi alte evenimente de mai mică importantă şi este inutil să revenim aici asupra lor, ca să nu ne întindem prea mult. Este totuşi necesar să arătăm sensul profund al celor petrecute la Templu, acest al doilea capitol neputând fi pe deplin înţeles decât dacă auditoriul – sau cititorul - cunoaşte ambele dimensiuni descrise aici. 2. Sensul profund al nunţii de la Cana a fost deja arătat. Iată în continuare sensul profund al Purificării Templului.  3. Templul reprezintă sfera naturii terestre a omului, înlăuntrul fiecărui om există un lăcaş foarte sfânt, la fel cum există şi în Templu; iată de ce, înfăţişarea Templului trebuie să fie sfinţită şi menţinută într-o stare de puritate, pentru ca astfel să nu fie profanată Sfânta Sfintelor, lăcaşul cel mai interior al templului, ce corespunde lăcaşului cel mai interior al omului.  4. În Templu, Sfânta Sfintelor este bine ascunsă de către o perdea, pe care Marele Preot nu o ridică decât la anumite ocazii. Dar perdeaua, la fel ca şi vizitarea ocazională a Sfântului Lăcaş, nu reprezintă decât o modalitate de a împiedica profanarea Sfântului Lăcaş, căci în momentul în care cineva păcătuieşte cu trupul său, el nu-şi murdăreşte numai trupul, ci deopotrivă sufletul şi spiritul său, lăcaşul cu adevărat cel mai interior şi cel mai sacru dinlăuntrul omului. Precum în Templu, acest lăcaş foarte sfânt din inima omului este ascuns de către un văl şi numai iubirea pentru Dumnezeu - singurul Mare Preot adevărat şi marele servitor al lui Dumnezeu dinlăuntrul fiecărui om - reuşeşte să ridice cortina şi să pătrundă în acest loc sfânt. Iar dacă singurul Mare Preot care există în interiorul fiecărui om devine impur de îndată ce se ataşează de lucrurile impure ale acestei lumi, cu care ajunge să se identifice, cum ar putea Sfântul Lăcaş să nu fie profanat, când este vizitat de către un Mare Preot impur?  5. Şi dacă în om, la fel ca în Templu, totul a devenit impur, atunci omul nu mai este capabil să îl purifice, mai ales dacă mătura lui este plină de gunoaie şi de lucruri mizerabile. Eu însumi trebuie să pun mâna la treabă, să purific Templul cu forţa, cu ajutorul acestor lucruri dureroase, cum sunt bolile de tot felul şi alte nenorociri aparente.  6. Starea de cumpărător şi starea de neguţător reprezintă nişte pasiuni false şi impure care există în om. Vitele care sunt de vânzare simbolizează aici nivelul cel mai josnic al senzualităţii preponderent animalelor şi orbirea sufletului pe care această stare o generează. Dacă, la nivelul sufletului, iubirea se prezintă întocmai precum un bou care este lipsit de organele de reproducere şi de atracţia sexuală, acestui fel degradat de iubire nu-i mai rămâne nimic altceva decât pasiunea josnică şi lacomă care se aseamănă cu starea celui mai grosier dintre polipi şi, într-o asemenea situaţie, cunoaşterea care îi revine omului nu valorează mai mult decât “cunoaşterea” pe care o pot avea oile.  7. Cât despre cei care schimbau banii, ei reprezintă ceea ce devine omul în momentul în care egoismul îl aduce în starea de animal, pentru că animalul nu se iubeşte decât pe sine! Dacă este mort de foame, un lup devorează un alt lup. Aceşti comercianţi - sau altfel spus, egoismul animal dinlăuntrul omului - trebuie să fie alungaţi cu forţa, cu preţul tuturor durerilor posibile, pentru că tot ceea ce inspiră această dragoste de sine trebuie să fie alungat şi pedepsit.  8. Bine, dar atunci de ce să nu fie aceste lucruri complet distruse? Pentru că iubirea adevărată nu poate creşte fără libertate, la fel cum sămânţa bună, sămânţa de grâu, creşte mai bine şi dă o recoltă mai bogată într-un pământ în care am pus balegă de animal. Luaţi îngrăşământul din pământ pentru a-l purifica de orice impurităţi şi bobul de grâu va creşte cu mare greutate, dând o recoltă foarte slabă.  9. Bălegarul aruncat peste câmp trebuie scuturat şi răspândit pentru a fertiliza câmpul. A-l lăsa într-o grămadă n-ar face decât să asfixieze solul pe care este aşezat, rămânând astfel inutil pentru restul câmpului.  10. Iată aşadar corespondenţa cu această purificare a Templului, unde am împrăştiat banii comercianţilor fără a distruge totuşi Templul, ceea ce aş fi putut să fac foarte uşor.  11. Ce reprezintă atunci neguţătorii de porumbei, care trebuiau să-şi recâştige locul care le fusese repartizat în vechime?  12. Aceştia simbolizează virtuţile exterioare, adică toate soiurile de ceremonii şi amabilităţi, buna creştere, curtoazia şi amabilitatea, care îl ridică pe omul orb la un nivel superior şi permit vieţii adevărate să se înrădăcineze în el.  13. Porumbelul este o pasăre zburătoare curent folosită în Orient ca mesager al scrisorilor de dragoste. La egipteni, porumbelul era hieroglifa tandreţii. La Templu, de asemenea, era un simbol al conversaţiilor tandre, porumbelul fiind semnul animalului sacrificat oferit de către tinerii căsătoriţi Templului la naşterea primului lor copil. După ce aceste ceremonii au devenit desuete, porumbelul a rămas simbolul dragostei adevărate, profunde şi dătătoare de viaţă.  14. Dar atenţiei Potrivit ordinii fireşti, ceea ce este exterior rămâne alături de ceea ce este exterior! Scoarţa este şi va rămâne întotdeauna un lucru mort în sine şi tot ceea ce face parte din scoarţă trebuie să se situeze la acelaşi nivel cu ea. Scoarţa este foarte utilă arborelui dacă se află la locul potrivit, dar dacă am vrea să o punem în locul măduvei, arborele s-ar usca şi ar muri. 15. Pentru a le arăta că oamenii nu trebuie să facă din virtuţile lor exterioare nişte calităţi ale vieţii lor interioare, pentru ca omul cinstit să nu devină un automat al vorbelor goale (un fel de loc de negustorie), i-am rugat pe aceşti neguţători să iasă din Templu şi să se adune la locul obişnuit. Aceşti neguţători de porumbei reprezintă, în sensul larg, toate lucrurile exterioare, iar într-un sens strict, stăpânii lucrurilor exterioare, adică toţi cei care urmăresc să se înalţe cu ajutorul virtuţilor pe care le confundă cu calităţile interioare.  16. Iată aşadar sensul spiritual al acestei purificări a Templului. Potrivit corespondenţei imuabile şi corecte dintre Templu şi om, este evident că numai Dumnezeu - înţelepciunea eternă - poate acţiona şi vorbi astfel; niciodată, omul.  17. Dar după această purificare, de ce nu rămâne Domnul în Templu?  18. El este singurul care ştie cum trebuie alcătuit sufletul omului pentru ca el să poată deveni Casa Domnului. Pe de altă parte, după o astfel de purificare, omul nu trebuie să fie lipsit de libertatea sa, fără de care el nu ar fi altceva decât un automat.  19. Domnul nu poate să aibă încă încredere în omul astfel purificat. Doar El ştie ce trebuie făcut pentru ca omul să se restabilească ferm în interiorul său. Iată de ce purificatorul părăseşte Templul: pentru a putea să se reverse din exterior în interiorul omului, pentru că Dumnezeu nu  pretinde că ar vrea să dispună de om după bunul Lui plac, amestecându-se în problemele lui, rămânând înlăuntrul lui şi amplificându-i virtuţile. Omul trebuie să se trezească şi să devină deschis faţă de libertatea deplină, singura în măsură să îi permită să devină desăvârşit, după cum se va arăta cu mai multă claritate în capitolul următor.

Marea Evanghelie a lui Ioan - Suprema revelatie

         Marea Evanghelie a lui Ioan este cea mai mare opera a lui Jacob Lorber, omul caruia Iisus Hristos i-a dictat, prin intermediul unui inger prezent tot timpul langa autor, cea mai mare revelatie scrisa , de la Adam si pana astazi. Marea Evanghelie a fost dictata incepand cu anul 1851 si pana la moartea autorului- 1864, moment anticipat de acesta de altfel. 

         Aceasta revelatie este premegatoare Intoarcerii lui Hristos si rostul ei este acela de a trezi spiritual cat mai multe fiinte, de a reaminti adevarata credinta si adevarata spiritualitate. Binecuvantati sunt aceia care vor vedea adevarul acestor revelatii care sunt asemenea unei franghii la capatul careia se afla chiar Iisus Hristos, care este intruparea in Creatie a Dumnezeului Etern.

           In capitolele de mai jos avem intalnirea primilor apostoli cu Domnul si faimoasa nunta din Cana Galileii cu nemuritoarele cuvinte ale Mariei : "Sa faceti ceea ce va va spune El"

           Domnul este cel mai pur Spirit, este Viata insasi si desavarsirea, este Iubirea infinita si fericirea fara margini... 

Capitolul 9 

Prima dovadă de renunţare a celor doi ucenici. Patria lui Petru. Vocaţia lui Filip şi a lui Natanael. (Ioan 1, 43-51)  (43) A doua zi Iisus a vrut să Se ducă în Galileea, şi a găsit pe Filip. Şi i-a zis: „Vino după Mine.”  (44) Filip era din Betsaida, cetatea lui Andrei şi a lui Petru.  (45) Filip a găsit pe Natanael, şi i-a zis: “Noi am găsit pe Acela despre care a scris Moise în Lege, şi proorocii: pe Iisus din Nazaret, fiul lui Iosif”.  (46) Natanael i-a zis: “Poate ieşi ceva bun din Nazaret?” 'Vino şi vezi!” i-a răspuns Filip.  (47) Iisus a văzut pe Natanael venind la El, şi a zis despre el: “Iată cu adevărat un israelit, în care nu este vicleşug.”  (48) “De unde mă cunoşti?” i-a zis Natanael. Drept răspuns, Iisus i-a zis: 'Te-am văzut mai înainte ca Filip să te cheme de sub smochin.”  (49) Natanael i-a răspuns: “învăţătorule. Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Tu eşti împăratul lui Israel!”  (50) Drept răspuns, Iisus i-a zis: “Pentru că ţi-am spus că te-am văzut sub smochin, crezi? Lucruri mai mari decât acestea vei vedea.”  (51) Apoi i-a zis: “Adevărat, adevărat vă spun că, de acum încolo, veţi vedea cerurile deschizându-se şi pe îngerii lui Dumnezeu urcând şi coborând către Fiul omului.”  1. A doua zi dimineaţa, Eu le-am spus: 'Timpul pe care trebuia să-l petrec în deşert se apropie de sfârşit; voi pleca în Galileea, de unde am venit. Vreţi să veniţi cu Mine? Vă las întreaga libertate să hotărâţi, căci ştiu prea bine că aveţi soţii şi copii pe care nu-i puteţi părăsi cu uşurinţă, dar niciodată, nimeni nu pierde ceea ce abandonează pentru Mine, ci dimpotrivă, va regăsi totul înmiit”. 2. Atunci, Petru a spus: “Doamne! Eu voi abandona nu numai pe soţia mea şi pe copiii mei, ci şi viaţa mea, din iubire pentru Tine! Ei vor trăi şi fără mine, căci eu nu sunt decât un cerşetor care abia reuşeşte să le procure puţină pâine. Pescuitul meu abia ajunge să hrănească o gură; din el, abia dacă reuşesc să-mi hrănesc familia într-un mod mizerabil! Andrei, fratele meu, este martor! Suntem născuţi în Betsaida, dar a trebuit să venim în acest deşert şi, pentru a ne putea hrăni, pescuim pe malurile Iordanului, unde am fost botezaţi de către Ioan. Tatăl nostru, Iona, este puternic, soţiile şi surorile noastre la fel. Cel de Sus să-i binecuvânteze şi ei se vor descurca!” I-am lăudat pe aceşti doi discipoli şi am plecat la drum.  3. De-a lungul drumului care urma râul, l-am întâlnit pe Filip, născut tot în Betsaida, care căuta, la răsăritul soarelui, ceva de pescuit în apele Iordanului, cu un năvod foarte uzat. Petru Mi-a atras atenţia asupra lui şi a spus: “Oh, Doamne, acest om suferă, este foarte sărac, dar el este cel mai drept şi mai cinstit dintre oameni, cu inima plină de iubire de Dumnezeu! Ce bine ar fi dacă l-ai primi să vină cu noi!”  4. La această propunere binevoitoare a lui Petru, Eu nu am putut decât să spun: “Filip, urmează-Mă!” El nu s-a lăsat chemat de două ori, a aruncat la pământ năvodul şi M-a urmat fără să întrebe unde. Pe drum. Petru i-a spus: “Cel pe care îl urmăm este Mesia!” Filip a răspuns: “Inima mea mi-a spus asta în momentul în care El m-a chemat cu atâta iubire”.  5. Filip era celibatar; el îi învăţa pe pescarii săraci, căci era un bun cunoscător al scripturilor, îl cunoscuse personal pe Iosif din Nazaret şi Mă cunoscuse şi pe Mine. Ştia câte ceva despre ce se petrecuse la naşterea Mea şi în timpul copilăriei Mele. El era unul dintre puţinii care sperau, în taină, că Eu sunt Mesia! Dar, cum de la vârsta de doisprezece ani nu am mai făcut miracole*, trăind şi muncind ca toată lumea, majoritatea oamenilor pierduseră prima impresie pe care o avuseseră la naşterea Mea. Şi chiar cei care fuseseră iniţial cei mai entuziasmaţi, au început ulterior să spună că totul nu a fost decât un curios concurs de împrejurări, interpretate ca miracole, dar care nu aveau nici o legătură cu naşterea Mea. Geniul Meu din copilărie fusese deci complet pierdut, spuneau ei, astfel încât la vârsta maturităţii nu mai rămăsese nici cea mai mică urmă din el. Dar Filip păstrase până în ultima clipă o anumită speranţă, la fel ca şi alţi câţiva, care aveau o mare consideraţie pentru profeţiile - binecunoscute de ei - ale lui Simion şi ale Anei în momentul circumciziei Mele la Templu.  6. În timp ce Filip Mă urma, el se gândea pe drum la Natanael. Deodată, l-a văzut pe acesta aşezat sub un smochin, reparându-şi năvodul. El i-a spus cu fervoare: “Frate, am privit mult timp de-a lungul drumului, căutându-te şi inima mea este plină de bucurie că te-am găsit, căci, vezi tu, noi l-am găsit pe Cel despre care Moise vorbeşte în Lege şi despre care şi profeţii vorbesc; acesta este chiar Iisus, fiul lui Iosif din Nazaret”.  7. Natanael, puţin indignat, a declarat: Toată lumea cunoaşte acel cuib murdar din Nazaret. Se înţelege de la sine că nimic bun nu poate să iasă de acolo! În orice caz, nu Mesia”. Dar Filip i-a spus: “Ştiu foarte bine că în legătură cu acest subiect, tu ai fost întotdeauna adversarul meu, cu toate că ţi-am expus de o sută de ori argumentele mele. Dar vino şi convinge-te singur; vei recunoaşte că am avut perfectă dreptate!”  8. Natanael s-a ridicat, gânditor, şi a spus: Frate, acesta ar fi miracolul miracolelor, căci aceste secături de nazarineni sunt cele mai rele canalii de pe pământ! Nu facem noi tot ceea ce dorim cu orice nazaritean cumpărat pentru cea mai mică monedă romană? De mult timp, ei nu mai au nici cea mai mică credinţă în Moise şi în profeţi! Pe scurt, tu ştii că poţi să faci ce vrei dintr-un nazaritean, iar expresia 'mai rău decât un nazaritean' este deja un vechi dicton. Şi tu pretinzi că Mesia pe care vrei să mi-l arăţi vine de acolo!... Bine, bine, nimic nu este imposibil pentru Dumnezeu, să mergem să vedem!”  9. Vorbind astfel, Natanael s-a apropiat împreună cu Filip de Iisus, care se îndepărtase cam cu o sută de paşi mai încolo. Dar, când cei doi s-au apropiat de Iisus, Acesta le-a spus: “Iată un israelit adevărat, un om în care nu este nici un pic de viclenie”.  10. Uimit să audă o asemenea frază ciudată din gura Mea, Natanael a întrebat imediat: “De unde mă cunoşti Tu ca să poţi vorbi astfel despre mine? Căci doar Dumnezeu poate să-mi cunoască sufletul aşa cum singur eu mi-l cunosc. Nu m-am lăudat niciodată cu virtuţile mele. De unde ştii tu cum sunt făcut?” Eu l-am privit şi am spus. “Eu te-am văzut mai înainte ca Filip să te cheme de sub smochin”. 11. Uluit de răspunsul Meu, Natanael, cu inima foarte emoţionată, a spus: “învăţătorule, chiar dacă eşti nazaritean, Tu eşti fără îndoială Fiul lui Dumnezeu. Tu eşti Regele atât de mult aşteptat de Israel, care îşi va elibera poporul din ghearele duşmanului. Oh, Nazaret, Nazaret, ce mic erai şi ce mare vei deveni! Cei din urmă vor fi cei dintâi. Oh, Doamne, cât de repede mi-ai redat credinţa! Cum se face că toată îndoiala s-a spulberat şi că acum cred cu toată fiinţa mea că Tu eşti Mesia Cel Făgăduit?” 12. Versetul 50 indică răspunsul Meu la întrebarea lui Natanael, care crede că Eu sunt Mesia pentru că simte că a regăsit în Mine întreaga cunoaştere, care nu poate fi decât de la Dumnezeu. De aceea, Eu i-am răspuns că va vedea lucruri mult mai mari, vrând să spun prin aceasta: “Acum crezi din cauza unui miracol, dar mai târziu vei crede în mod liber”.  13. Versetul 51 semnifică: “Mai târziu, atunci când - prin Mine - veţi ajunge la noua naştere a spiritului vostru, porţile vieţii vi se vor deschide şi voi veţi fi ca îngerii pe care îi veţi vedea urcând; şi ei au fost altădată oameni destinaţi morţii, dar au fost făcuţi copiii lui Dumnezeu pentru veşnicie şi au devenit îngeri prin graţia Mea, datorită noii naşteri a spiritului lor. De asemenea, veţi vedea atunci spiritele angelice primordial create, coborând din ceruri spre Mine, Domnul întregii vieţi, mergând în acelaşi pas cu Fiul omului şi urmând exemplul Meu şi pe martorii Mei”. 14. Iată o manieră corectă de a înţelege primul capitol. Dar nimeni să nu creadă că totul a fost explicat în întregime. Oh, nu! Absolut deloc! Am indicat însă, pentru oamenii de bună credinţă, modalitatea de a fi iniţiat în profunzimile înţelepciunii divine şi de a recunoaşte şi înţelege adevăratul sens al fiecărui verset. De altfel, aşa cum s-a mai spus, acest capitol a fost dat ca unitate de măsură, după care totul poate fi măsurat Şi judecat.  Capitolul 10  Domnul şi primii săi ucenici merg acasă, la locuinţa Lui. Falsele aşteptări ale Mariei în ceea ce-L priveşte pe Mesia, Iacov, Ioan şi Toma, noii discipoli. Semnificaţia profetică a nunţii din Cana. Cele trei etape ale noii naşteri, (Ioan II 1-5)  (1) Şi, a treia zi. s-a făcut o nuntă în Cana din Galileea. Mama lui Iisus era acolo. (2) Şi la nuntă a fost chemat şi Iisus cu ucenicii Lui. (3) Când s-a isprăvit vinul, mama lui Iisus i-a zis: “Nu mai au vin.”  (4) Iisus i-a răspuns: “Femeie, ce am a face Eu cu tine? Nu Mi-a venit încă ceasul.”  (5) Mama Lui a zis slugilor: “Să faceţi ceea ce vă va spune El.”  1. Acest “şi” de legătură între primul şi al doilea capitol (n.t. din Evanghelia canonică) indică aşadar că aceste două capitole sunt intim legate; se precizează că această nuntă a avut loc într-o casă prietenă a familiei lui Iosif, la trei zile după ce Eu M-am întors din Betabara cu cei patru discipoli al Mei şi că am petrecut o zi întreagă în compania lor în casa lui Iosif, care nu mai trăia; aici se afla Maria, mama trupului Meu care, împreună cu fraţii Mei (adică fii lui Iosif), a avut mare grija să ne primească cât mai bine posibil.  2. Pentru că Maria ştia bine, în inima ei, că a sosit timpul ca Eu să apar ca Mesia şi să acţionez. Dar ea nu ştia în ce va consta acţiunea Mea. Ea credea încă în alungarea romanilor şi în restabilirea puternicului tron al lui David, a cărui minunată autoritate de pace divină, irevocabilă şi indestructibilă, nu ar mai fi luat niciodată sfârşit.  3. Pentru Maria, la fel ca şi pentru celelalte rude pământeşti ale Mele, Mesia ar fi trebuit să-i învingă deopotrivă atât pe romani cât şi pe toţi ceilalţi duşmani ai Pământului Făgăduit. Da, fiinţele cele mai bune din acele timpuri aveau toate aceeaşi părere despre Mesia Cel Făgăduit în Profeţii, la fel cum mulţi oameni din zilele noastre, de altfel foarte respectabili, au o părere în întregime falsă despre mileniu. Dar nu venise încă momentul pentru a le da o altă explicaţie. 4. Nu este de mirare că familiile prietene nu şi-au putut face o părere mai corectă despre Mesia Cel Făgăduit, dacă ne gândim că în propria Mea casă exista o astfel de reprezentare mentală a lui Mesia, începând chiar cu Maria.  5. Acesta este motivul pentru care multe familii aveau o consideraţie deosebită pentru Mine. Cei pe care i-am descris ca fiind discipolii Mei se aflau şi ei în aceeaşi situaţie şi, de aceea, Iacov şl Ioan s-au hotărât să devină la rândul lor discipolii Mei, sperând să domnească împreună cu Mine peste popoarele întregii planete, pentru că uitaseră deja ceea ce le spusesem atât de des şi de clar în timpul copilăriei Mele.  6. Datorită faptului că în cele mai bune case din împrejurimile Nazaretului şi din aproape întreaga Galilee aveam reputaţia de a fi viitorul eliberator de sub jug roman şi pentru că, măsurile clare pe care începusem să le iau, de câteva luni, au reînsufleţit în aceste familii amintirea promisiunilor care se refereau la persoana Mea şi care fuseseră uitate timp de 18 ani, am fost invitat împreună cu discipolii Mei, cu mama Mea, Maria, şi cu o mulţime de rude şi de cunoştinţe la Cana, un mic oraş din Galileea, situat la mică distanţă de Nazaret, la o mare nuntă.  7. La această nuntă era o atmosferă de voioşie şi de bucurie, astfel încât cei patru discipoli din Betabara au făcut următoarea remarcă: “Doamne, viaţa este mult mai plăcută aici decât la Betabara. Săracul Ioan ar fi fericit să aibă parte şi el, măcar o dată în viaţă, de o astfel de masă, în locul mizerabilei sale hrane, care este alcătuită, cel mai adesea, din lăcuste prăjite şi miere sălbatică” (Exista în acea regiune, la fel ca şi în Arabia, o specie de lăcuste de mărimea unui porumbel, care se prepara şi se mânca la fel ca racii).  8. Le-am răspuns: “Voi nu puteţi încă înţelege de ce Ioan trebuie să trăiască astfel. Scripturile nu ar putea fi împlinite dacă el nu ar trăi aşa. Dar, peste puţin timp, va trăi mai bine. Ierusalimul nu-l va mai lăsa mult timp să facă ceea ce face în acest deşert. Astfel, el se va micşora, pentru ca Celălalt să crească.  9. Dar, Andrei, ce se petrece cu acel discipol pe care l-ai adus la Mine, va veni el oare cu noi, sau va rămâne la Betabara?” Andrei a răspuns: “Va veni, vei vedea, dar mai avea încă anumite lucruri de aranjat”. Eu i-am răspuns: “Este bine, pentru că acolo unde se găseşte Chifa, se găseşte şi Toma!” Andrei a spus: “Da, acesta este numele lui; este un suflet minunat, dar plin de scrupule şi de îndoieli; totuşi, el este un om perseverent, bun şi generos. Tocmai din cauza mărinimiei sale a primit el această poreclă! Doamne, trebuie să-l chem pe acest frate geamăn?” Am răspuns: “Da, fă-o, pentru că cel care vine în numele Meu trebuie să fie oaspetele acestei nunţi”.  10. Obiceiul cerea ca fiecare nou oaspete să fie întâmpinat la sosire cu vin, în onoarea sa, ca un semn de bun-venit. Maria a observat că vinul începuse să se sfârşească şi nu se mai putea respecta obiceiul. Ea Mi-a spus atunci pe ascuns: “Fiul meu mult iubit, ce problemă, nu mai au vin! Ai putea Tu să faci rost de nişte vin, cel puţin pentru acest ultim nou venit?”  11. Şi, cu o voce foarte blândă, în stilul atât de deosebit al nazarineenilor, Eu i-am dat acest răspuns cu dublu sens: “Femeie (adică Mamă), oare aceasta ne priveşte pe vreunul dintre noi? În calitate de invitat nu este încă rândul Meu să Mă îngrijesc de vin. Ceasul Meu nu a sosit încă.” (Pentru că exista de asemenea obiceiul ca fiecare invitat la o nuntă să aducă de bunăvoie un dar în vin, dar trebuia să fie respectată o anumită ordine; la început, trebuia ca cei mai apropiaţi membri al familiei să ofere vinul; apoi urma, în cele din urmă, cadoul invitaţilor care nu făceau parte din familie). Maria ştia că nu mai era vin pentru a-l saluta pe noul oaspete. Ea s-a întors deci spre Mine, cerându-Mi, ca să spunem aşa, să schimb ordinea lucrurilor, pentru că Maria ţinea foarte mult la vechile tradiţii şi ştia că niciodată Eu nu refuzam să-i împlinesc dorinţele.  12. Ea s-a întors atunci spre cei care serveau la masă; având o deplină încredere în Mine, ea le-a spus: “Faceţi ceea ce Fiul meu vă va spune să faceţi”.  13. Iată descrierea istorică a faptelor la care se referă versetele din cel de-al doilea capitol. Dar acest fapt istoric, această poveste - cum s-ar spune -, are de asemenea un sens spiritual şi chiar un sens profetic uşor de ghicit. 14. Corespondenţa evidentă între această nuntă, care a avut loc la trei zile după întoarcerea Mea din Betabara şi învierea Mea la trei zile după crucificarea Mea, nu poate să fi scăpat nimănui,fiind de o evidenţă frapantă!  15.Această nuntă profetică anunţa ceea ce urma să Mi se petreacă trei ani mai târziu, într-un sens mai profund, ea arăta de asemenea că peste trei ani voi fi eternul Mire al nunţii noii naşteri a tuturor celor care Mă vor iubi şi care Mă vor urma cu adevărat.  16. Dar, într-un sens mai general, povestea acestei nunţi care a avut loc la trei zile după întoarcerea Mea din deşert, corespunde celor trei etape prin care fiecare om trebuie să treacă pentru a ajunge la noua naştere a spiritului, pentru a atinge nunta vieţii veşnice în marele oraş Cana al Galileei cereşti.  17. Aceste trei etape sunt: în primul rând, stăpânirea asupra cărnii (materiei, trupului), apoi, purificarea sufletului prin credinţa vie care trebuie să fie dovedită prin faptele vii ale iubirii, căci altfel această iubire este moartă şi, în sfârşit, reînvierea întru spirit, în mormântul judecăţii, căreia îi corespunde în mod perfect învierea lui Lazăr. Cine va medita puţin asupra acestor lămuriri va înţelege mai bine ceea ce va urma.  18. Acum, pentru că am dezvoltat sensul spiritual general al acestei nunţi, să revenim la desfăşurarea evenimentelor şi să studiem în sfârşit corespondentele particulare ale acestei poveşti.  Capitolul 11  Derularea evenimentelor ulterioare miracolului cu vinul. Mărturisirea lui Petru şi mărturia Domnului referitoare la misiunea Sa. (Ioan II, 6-11)  (6) Şi acolo erau şase vase de piatră, puse după obiceiul de curăţire al iudeilor; şi în fiecare vas încăpeau câte două sau trei vedre. (7) Iisus le-a zis: “Umpleţi vasele acestea cu apă. “Şi le-au umplut până sus.  (8) “Scoateţi acum”, le-a zis El “şi aduceţi nunului. “Şi i-au adus:  (9) Nunul, după ce a gustat apa făcută vin, - el nu ştia de unde vine vinul acesta (slugile însă, care scoseseră apa ştiau ), - a chemat pe mire,  (10) şi i-a zis: “Orice om pune la masă întâi vinul cel bun; şi, după ce oamenii au băut bine, atunci pune pe cel mai puţin bun; dar tu ai ţinut vinul cel bun până acum.”  (11) Acest început al semnelor Lui l-a făcut Iisus în Cana din Galileea. El şi-a arătat slava Sa, şi ucenicii Lui au crezut în El.  1. După ce Maria le-a spus servitorilor: “Faceţi ceea ce El vă va spune”, Eu le-am cerut să umple cu apă şase vase din piatră, aşezate la intrare şi folosite pentru abluţiuni, după un obicei vechi devenit desuet la nazarineeni şi la cananeeni. Aceste vase nefolosite, care nu se aflau acolo decât de decor, puteau să conţină două până la trei vedre de apă.  2. Servitorii au ascultat imediat, crezând că noul oaspete doreşte să se spele şi să se purifice după vechiul obicei. Oaspetele a intrat însă şi s-a aşezat imediat la masă, fără să-şi fi spălat mâinile. Văzând aceasta, servitorii şi-au spus între ei: “De ce a trebuit să umplem cu apă aceste vase atât de grele? Oricum, acest oaspete nu le foloseşte; am făcut o muncă inutilă”. Atunci, Eu le-am spus: “în loc să vă plângeţi, de ce nu staţi să vă gândiţi? Nu aţi auzit ce Mi-a spus Maria, că nu mai este deloc vin pentru oaspeţi? Şi chiar dacă nu este încă rândul Meu, nici în sensul practic, al obiceiului de aici, nici în sensul spiritual, pentru Gloria Celui despre care voi spuneţi că este Dumnezeul vostru, dar pe care nu L-aţi recunoscut încă niciodată, doar prin forţa lui Dumnezeu care este în Mine şi nu printr-o magie oarecare, Eu am transformat în vin apa care era în vase!” 3. “Umpleţi acum un pahar şi duceţi-l stăpânului casei, ca să-l guste; să-şi spună apoi părerea!” Servitorii - stupefiaţi să vadă apa transformată în vin -, i-au dus repede stăpânului casei vinul pentru ca să-l guste. 4. Stăpânul casei a făcut ochii mari şi imediat l-a chemat pe mire: “Dar tu nu cunoşti obiceiurile?  5. Nu se servesc vinurile bune la început şi după aceea vinurile obişnuite, când oaspeţii sunt puţin ameţiţi şi nu mai simt prea bine gustul lor?”  6. Mirele i-a răspuns însă: Tu vorbeşti ca un orb despre culori; vezi tu, acest vin nu a fost făcut pe acest pământ ci, la fel ca mana, a coborât din cer pe masa noastră. Este deci absolut normal să fie mai bun decât toate vinurile de pe acest pământ”.  7. Stăpânul casei i-a spus: “Mă crezi nebun sau eşti chiar tu nebun? Cum poate un vin să coboare din cer pe masă? Ar trebui ca Dumnezeu însuşi sau servitorul Lui, Moise, să fie aşezat la această masă”.  8. Mirele i-a răspuns: 'Vino şi convinge-te singur!”.  9. Stăpânul casei s-a îndreptat împreună cu mirele în sala ospăţului şi s-a uitat la cele şase vase pline cu cel mai bun dintre vinuri. Atunci, convins de miracol, a strigat: “Doamne, iartă-mi păcatele, doar Dumnezeu poate face aceasta! Dumnezeu trebuie să fie printre noi, căci nici un om nu este capabil să facă aşa ceva”.  10. Vinul a fost atunci servit oaspeţilor; când l-au gustat, toţi au exclamat: “Un astfel de vin n-a putut fi făcut în ţara noastră; este într-adevăr un vin ceresc; glorie Celui căruia Dumnezeu i-a dat o asemenea putere!”  11. Ei au băut în sănătatea Mea şi în sănătatea lui Toma, noul venit.  12. Şi toţi au crezut atunci că Eu eram într-adevăr Mesia Cel Făgăduit. Atunci, Petru Mi-a spus, în taină: “Doamne, lasă-mă să plec, căci Tu eşti Dumnezeu însuşi, coborât pe pământ, aşa cum servitorul Tău David a anunţat în psalmi. Eu nu sunt decât un biet pescar nedemn de Tine!”  13. Dar Eu i-am spus: “Dacă tu te crezi nedemn de a fi alături de Mine, atunci cine crezi tu că este demn? Vezi tu, Eu nu am venit pentru cei puternici, oricare ar fi ei, ci numai pentru cei bolnavi şi pentru cei slabi. Când cineva plezneşte de sănătate, el nu are nevoie de medic. Doar cei slabi şi bolnavi au nevoie de medic, deci rămâi plin de curaj lângă Mine, căci Eu ţi-am iertat deja păcatele, iar dacă vei păcătui din nou cât timp vei fi lângă Mine, Eu te voi ierta iarăşi, pentru că nu prin forţă, ci prin slăbiciune M-ai recunoscut tu pe Mine şi pentru că tu ai o credinţă de neclintit, ca o stâncă. Graţia Celui de Sus îţi va permite să te desăvârşeşti”.  14. Auzind această învăţătură, ochii lui Petru s-au umplut de lacrimi şi el a spus cu entuziasm: “Doamne, chiar dacă toţi Te vor abandona vreodată, eu nu te voi părăsi niciodată, căci cuvintele Tale sacre sunt pentru mine adevărul şi viaţa!”  15. După aceste cuvinte. Petru s-a ridicat, a întins paharul şi a spus: “Binecuvântat să fii, Israel; şi binecuvântaţi să fim şi noi, cei care suntem martorii împlinirii Făgăduinţei. Dumnezeu a venit la poporul său. Ceea ce părea atât de greu de crezut, s-a împlinit sub ochii noştri, în adâncul sufletelor noastre, noi nu mai trebuie să strigăm către înălţimi, pentru că înălţimea înălţimilor a coborât în mizeria noastră, în adâncul adâncurilor. Binecuvântat să fie Cel care este în mijlocul nostru şi care, prin puterea Sa, ne-a dat acest vin prin graţia Sa, pentru ca noi să credem în El şi, prin El, să îi aducem slavă lui Dumnezeu”. Acestea fiind spuse, Petru a băut şi toţi au băut, spunând: “Este un om drept!”  16. I-am explicat atunci lui Petru, în mod confidenţial: “Nu carnea ta ţi-a inspirat aceste cuvinte, ci Tatăl care este în Mine! Pentru moment păstrează însă tăcerea, căci va veni timpul când va trebui să strigi pentru ca toată lumea să te audă!” După aceasta, oaspeţii s-au liniştit şi, începând din acest moment, toţi au crezut şi au văzut în Mine pe adevăratul Mesia, venit la ei pentru a-i elibera de toţi duşmanii.  17. Acesta a fost primul miracol pe care l-am făcut în prezenţa a numeroşi martori, la începutul marii Mele opere de Mântuire; şi, prin acest semn tainic, am arătat spre viitoarea mare operă pe care urma să o înfăptuiesc. Dar nimeni nu a putut să înţeleagă faptul că, dacă postul Meu în deşert corespundea persecuţiilor din Templu pe care urma să le suport la Ierusalim, iar botezul lui Ioan corespundea crucificării Mele, această nuntă simboliza învierea Mea; ea a fost semnul de dinaintea noii naşteri a spiritului întru viaţa eternă. 18. Aşa cum Eu am transformat apa în vin, natura materială a omului care va trăi după Cuvântul Meu se va transforma în natură spirituală. 19. Pentru aceasta, însă, oamenii vor trebui să urmeze în inima lor sfatul pe care Maria l-a dat servitorilor: “Faceţi ceea ce El vă va spune!” De fapt, Eu voi face pentru fiecare ceea ce am făcut la Cana în Galileea: îi voi da un semn adevărat, care să-i permită celui care va trăi după Cuvântul Meu să recunoască mai uşor în el însuşi noua naştere a spiritului!  Capitolul 12  Iisus şi ai Lui la Capernaum. Iisus şi ucenicii Săi la sărbătoarea Paştelui de la Ierusalim. Templul lui Dumnezeu - piaţă de animale, ( Ioan II, 12-13)  (12) După aceea, a coborât la Capernaum, împreună cu mama, fraţii şi ucenicii Lui; şi acolo n-au rămas multe zile.  (13) Paştele iudeilor era aproape; şi Iisus S-a suit la Ierusalim. 1. După şapte zile de la această nuntă, am părăsit Nazaretul împreună cu Maria, cu cei cinci fraţi ai Mei, dintre care doi au devenit discipolii Mei, şi cu alţi oameni pe care îi acceptasem ca discipoli, pentru a coborî la Capernaum, unul dintre principalele oraşe în care se făcea comerţ în acea epocă, aflat la graniţa dintre Zebulon şi Neftali, între aceste două provincii situate pe malul Mării Galileei, nu departe de malul Iordanului, în apropiere de Betabara, locul unde Ioan obişnuia să boteze, atâta timp cât acest fluviu - deseori secat – îi permitea acest lucru. 2. Unii se vor întreba ce aş mai fi putut face Eu în acest oraş devenit aproape păgân. Nu avem decât să citim profeţiile lui Isaiia IX, l şi mai departe, pentru a vedea că: “Ţinuturile Zebulon şi Neftali, aflate pe drumul către mare, de cealaltă parte a Iordanului, la fel ca şi Galileea păgână, al cărei popor trăieşte în întuneric, au văzut o mare lumină. Tuturor celor care stăteau la umbra morţii li s-a arătat o mare lumină!”  3. Cel care ia în consideraţie acest text din Isaiia şi care ştie că Eu am venit ca să împlinesc scripturile de la A la Z, va înţelege uşor de ce am coborât din Nazaret la Capernaum unde, de altfel, alţi doi discipoli trebuiau să ne întâlnească: Iacov şi Ioan, fiii lui Zevedeu, care erau pescari pe malurile Mării Galileei, nu departe de gura de vărsare a Iordanului, aproape de locul unde Petru şi Andrei obişnuiau să pescuiască.  4. După ce aceşti discipoli au fost primiţi şi M-au recunoscut după cuvintele Mele şi după mărturiile convingătoare ale celor care erau împreună cu Mine, am început imediat să predic oamenilor aceste învăţături, îndemnându-i să se pocăiască, căci împărăţia lui Dumnezeu este aproape. Am mers să-i învăţ în sinagogi. Un mare număr dintre ei au început să creadă, dar mulţi alţii s-au mâniat şi au vrut să Mă lovească şi să Mă arunce în mare. Dar am scăpat, împreună cu toţi cei care Mă însoţeau şi am plecat să vizitez câteva târguşoare pe malul Mării Galileei, anunţând împărăţia lui Dumnezeu şi vindecând bolnavii; cei săraci şi oamenii simpli au crezut şi M-au primit. Mulţi Mi s-au alăturat şi M-au urmat, la fel ca nişte oiţe care îşi urmează păstorul.  5. Am rămas puţin timp la Capernaum, unde era prea puţină credinţă şi încă şi mai puţină iubire, pentru că acest oraş era un loc de comerţ şi de afaceri. Acolo unde se instalează comerţul şi afacerile nu mai este deloc loc pentru credinţă şi iubire şi acolo unde dispar credinţa şi iubirea nu mai este nimic de făcut! 6. Între timp, se apropia Pastele evreiesc. Am urcat la Ierusalim cu toţi cei care erau cu Mine. Paştele evreiesc nu se sărbătorea în acea vreme în aceeaşi perioadă în care îl sărbătoresc astăzi creştinii. Această sărbătoare putea să cadă în martie, iar uneori chiar trei luni mai târziu, căci era fixată în momentul primei recolte de orz şi de grâu dedicată lui Iehova. Se mânca atunci, potrivit Legii, pâine nouă, care nu era dospită şi nimeni nu avea dreptul să mănânce pâine dospită.  7. Aşadar, această sărbătoare a azimelor trebuia să aibă loc în momentul în care noua recoltă putea să fie culeasă, dar nu după recoltat, în anii buni, în Iudeea recolta putea fi coaptă cu cincisprezece până la douăzeci de zile mai devreme decât aici. Orzul şi grâul se coc rareori în Egipt înaintea sfârşitului lunii mai şi cu atât mai mult în Iudeea, unde este mult mai rece decât în Egipt. 8. Sărbătoarea azimei (pâine fără drojdie) se apropia deci, aşa că am urcat împreună cu toţi cei care Mă însoţeau în capitala evreilor, care se numeşte de asemenea Oraşul lui Dumnezeu, pentru că aceasta este etimologia cuvântului Ierusalim.  9. Ţinând cont de faptul că toţi credincioşii, ba chiar şi păgânii, mergeau cu această ocazie în grabă la Ierusalim pentru a cumpăra şi a vinde tot felul de mărfuri: scule, pânzeturi, animale şi fructe, această sărbătoare şi-a pierdut încet-încet caracterul său religios; dorinţa de câştig ia împins chiar şi pe preoţi să închirieze curţile şi pieţele din faţa Templului negustorilor, fie ei evrei sau păgâni, pentru o mare sumă de bani, astfel încât aceste închirieri se puteau ridica la sume mai mari de o mie de livre de argint pe perioada sărbătorilor, ceea ce în acele vremuri era o sumă enormă, corespunzând la aproape o mie de florini din prezent (adică din perioada când această Evanghelie a fost scrisă de către Jakob Lorber prin dicteu divin n.t.).  10. Am urcat la Ierusalim la sfârşitul sacerdoţiului lui Caiafa, care a ştiut să păstreze mai mult de un an funcţia sa atât de rentabilă. Respectarea legii lui Moise nu mai era de mult timp decât o ceremonie lipsită de sens, căreia preoţii nu-i dădeau mai multă atenţie decât unei ninsori - să spunem - şi, pentru a încânta poporul, aceste ceremonii devenite lipsite de orice conţinut spiritual au atins punctul lor maxim de frivolitate.  11. Caiafa închinase chiar în interiorul Templului anumite locuri neguţătorilor de porumbei şi câtorva oameni care schimbau bani. Aceştia schimbau bani mărunţi, centime sau parale, cu o anumită dobândă, pentru monede de aur şi de argint bătute cu emblema animalului ce urma să fie cumpărat (pecunia - monezi romane utilizate pentru traficul de animale, care garantau dreptul de a vinde animale). Aceste pecunia nu puteau fi aşadar cumpărate decât de la negustori, cu o dobândă mai mare decât pentru celelalte monede.