Cu ce sa comparam intoarcerea Domnului? Exista vreo comparatie care sa exprime grandoarea si maretia acestui eveniment? Creatia intreaga priveste cu inima plina de uimire si iubire orice gest si orice indicatie a marii Inturpari divine. Multi se intreaba de ce Dumnezeu nu a intors inca spatele acestei lumi nerecunoscatoare si suferind de orbire si ratacire spre a pasi intr-o lume unde este recunoscut adorat si ascultat.
Va spun ca pentru toate inimile pline de iubire pentru Dumnezeu, Acesta nu ne intoarce spatele, ba mai mult se intoarce la noi. Pentru voi care sunteti sarea Pamantului. Fiecare lacrima a voastra de iubire fata de Dumnezeu si aproape intoarce balanta judecatii acestei planete. Fiecare rugaciune a voastra rostita cu lacrimi in ochi poate intoarce destinul intregii planete. Si aceastea nu sunt cuvinte frumoase. Cine stie sa il invoce pe Dumnezeu stie ca acesta odata ce coboara in sufletul plin de iubire si puritate, coboara simultan in intreg universul acestuia facand uluitoare semne si minuni. Putem spune din acest punct de vedere ca Domnul a trimis la intrupare pe toti ingerii Sai iar acestia il invoca acum cu iubire si inflacarare... Iar Domnul este o lumina orbitoare care face sa dispara orice intuneric...
Cat de mult vrea Dumnezeu sa fie inteles, cat de pretioasa este comunicare si comuniunea dintre om si Creator! Ce pas enorm este de la simpla credinta la comunicarea constienta. Ce mare performanta este aceasta, nici un efort si nici un sacrificiu nu este prea mare pentru aceasta extraordinara binecuvantare.
Domnul nu are nimic a le spune necredinciosilor, orbilor si celor care nu stiu de unde vin si nici nu ii intereseaza acest lucru. Ei isi vor primi masura propriei lor existente. Dar voua care pretindeti ca il urmati, care va numit crestini sau oameni religiosi, sau voua care il iubiti sincer si il cautati, voua are sa va spuna infinit de multe lucruri indiferent cat de avansati sunteti pe cale. Simplul nume Iisus Hristos il pune pe cel mai din urma dintre oameni in fata Celui adorat din eternitate de intreaga Creatie. Fericiti cei saraci cu duhul a spus Dumnezeu, pentru ca iubirea unui om sarman si simplu aduce acestei lumi mai multe beneficii decat mintea celui mai mare geniu al lumii materiale.
Multi chemati, putini alesi... Pentru ca omul va intelege mai devreme sau mai tarziu ca trebuie sa moara pentru sine si sa invie pentru Dumnezeu.... Numai asa se poate intra in Imparatie. Numai cand vom abandona vointa si inima noastra in fata lui Dumnezeu, numai atunci vom fi luati de acesta in bratele divine si vom deveni copiii sai.
Multi asa zisi credinciosi se vor pierde... Pentru o mie de motive. Domnul ne poate testa si ne poate pica in orice clipa. Cateva motive cat se poate de umane: in Imparatie nu exista "al meu", totul este al tuturor, nu exista proprietate nici asupra lucrurilor nici asupra fiintelor, nu exista dorinte egoiste si personale, iubirea si umilinta sunt cele mai valoroase bunuri alaturi de puritatea intregii fiinte. Sunt unii care muncesc o viata intreaga pentru diverse realizari. Iar viata vesnica este infinit mai pretioasa decat oricare alta realizare. Cum ar putea sa aiba parte de ea cineva care nu este pe placul Celui care o ofera?
Dumnezeu va cobora la om numai atunci cand acesta se va abandona Lui, numai atunci cand va renunta la orice dorinta, la orice vis si va spune Doamne imi ajunge, arata-mi Tu acum ce este Viata, nu mai vreau sa traiesc pentru mine, am murit si acum inviaza-ma Tu pentru Tine . Traieste Tu prin mine aceasta viata si invata-ma.
Acesta este cel mai important text despre Intoarcerea lui Iisus care a fost scris vreodata. Cu atat mai mult cu cat este revelat chiar de Iisus. Vom avea parte de explicatii uluitoare la care nu ne-am fi gandit nicicum.
Dar mai important decat orice este faptul ca aceste text revelat de Iisus este insotit de Acesta in sufletele si in existentele noastre. Aceste explicatii ne vor ajuta sa ne apropiem si mai mult de El si sa intelegem ce isi doreste de la noi. A mai spus , El este aici si acum cu noi. El actioneaza chiar acum pentru trezirea si mantuirea voastra.
Cartea care poarta numele
A doua venire a lui Hristos pe Pamant este o compilatie extraordinar de inspirata a unei parti importante din mesajele in care Domnul vorbeste prin Jacob Lorber despre Intoarcerea Sa.
Atat de pretioasa mi se pare incat voi reda chiar si introducerea care ii apartine traducatorului. De retinut care este pacatul cel mai mare dintre toate si care le aduce pe toate celelalte, pacatul care face sa cada chiar si ingerii din ceruri, ducand la imposibilitatea comunicarii dintre Dumnezeu si om si mai apoi la indepartarea omului de catre Dumnezeu, adica indepartarea de Viata: Mandria. Fiti atenti ca orgoliu face ravagii chiar acum si printre voi...
Prefaţă
Ediţiile anterioare ale acestei lucrări, sinteză a operei lui Jakob Lorber (1800-1864) şi Gottfried Mayerhofer (1807-1877), au fost publicate sub titlul „Marea Transformare”, cu referire la marea epocă a tranziţiei umanităţii de la planul fizic către cel spiritual. Nu ne mai aflăm însă la începutul acestei epoci, la fel ca pe vremea lui Lorber şi a lui Mayerhofer, ci ne aflăm în plină epocă crepusculară, în acea perioadă de care vorbesc multe profeţii ca prevestind naşterea noului soare spiritual. Haosul care caracterizează epoca în care ne aflăm reprezintă cea mai bună dovadă în acest sens. De aceea, am considerat mai potrivit să publicăm această lucrare sub titlul de A doua venire a lui Christos pe pământ.
Cu cât contrastul dintre întuneric şi lumină este mai puternic, cu atât mai clară devine separarea fiinţelor umane (a grâului de neghină). Toate semnele indică cu claritate că bătălia finală între forţele binelui şi cele ale răului este foarte aproape. Victoria Spiritului Divin asupra forţelor demoniace şi a duşmanilor vieţii nu poate fi posibilă fără o trezire accentuată a unui număr cât mai mare de oameni. Liberul arbitru permis pe pământ va acorda forţelor demoniace o ultimă şansă; ele vor creşte din nou, pentru ultima oară, după care îşi vor pierde întreaga putere.
Marile profeţii ale lui Iisus Christos ne-au fost revelate prin intermediul Cuvântului Interior, receptat de Jakob Lorber şi de Gottfried Mayerhofer. Lecturând această carte, cititorul înţelept îşi va da seama cu uşurinţă că, în final, spiritul va repurta o mare victorie asupra anti-spiritului, eliberând astfel umanitatea de teama ei şi revărsând asupra sa o mare linişte interioară. Numai aşa vor putea rezista oamenii, plini de credinţă, în faţa Marilor Evenimente care vor urma. Judecata finală , consecinţă a încălcării Legilor lui Dumnezeu, va fi transformată de Iubirea Divină direct în beatitudine.
„Coborârea lui Christos asupra spiritului uman” şi Apocalipsa lui Ioan, în care acesta vorbeşte de un „nou pământ” şi de un „nou cer” nu vor putea fi împlinite fără o purificare prealabilă a umanităţii, care nu este însă în nici un caz sinonimă cu distrugerea ei. Toţi cei care vor accepta cu credinţă în inimile lor aceste cuvinte profetice referitoare la sfârşitul timpului (şi tranziţia către un nou început) vor fi acceptaţi în noua arcă, cea spirituală, care îi va transporta într-o dimensiune nouă, protejându-i de furia evenimentelor care vor urma şi care vor transforma natura şi lumea în care trăim. Ei vor cunoaşte astfel Venirea Spirituală a lui Christos pe pământ, bucurându-se într-o stare beatifică de împlinirea învăţăturilor Sale.
Fie ca această carte să vă ofere lumina şi puterea de care aveţi nevoie pentru a trece cu bine prin Marile Evenimente în mijlocul cărora ne aflăm.
Editorul
Marele apus care precede a doua venire a Domnului
(Text primit de Jakob Lorber în anul 1849)
Cel care deţine o făclie (lumină) nu ar trebui să o ascundă sub masă, unde strălucirea ei ar fi inutilă. Orice om care dispune de o făclie cât de mică trebuie să o aşeze pe masă, la vedere, pentru ca aceasta să lumineze întreaga cameră în care se află. Dacă pe aceeaşi masă sunt aşezate mai multe făclii, camera va deveni atât de strălucitoare încât oaspeţii care vor intra în ea vor spune: „Doamne, ce lumină puternică! Ce bucurie pentru sufletul nostru să ne scăldăm ochii în această lumină, după întunericul prin care am fost nevoiţi să călătorim atâta vreme, în noaptea cea mare! Parcă ar fi un sublim răsărit de soare!”
Lumina revigorează viaţa şi o trezeşte, chiar dacă este produsă pe cale artificială, adică prin intermediul raţiunii pure şi a unui intelect purificat. De aceea, în aceste timpuri dificile este necesar ca toţi cei care dispun de o luminiţă cât de mică să iasă cu ea la vedere. Ei ar trebui să îşi cureţe făclia, să o alimenteze cu ulei, să o aprindă şi să o aşeze pe masa înţelegerii pure, pentru ca toţi cei prezenţi în cameră să se poată bucura de ea.
Cursul evenimentelor care se derulează deja pe pământ indică cu claritate că lucrul care lipseşte cel mai mult pe această planetă este lumina. Ce rost are în aceste condiţii să vorbim de Poruncile lui Dumnezeu, atât timp cât cei cărora le sunt predicate acestea trăiesc în întunericul cel mai deplin?! Nu este firesc ca aceştia din urmă să îi repeadă pe predicatori, spunându-le: „Despre ce vorbiţi voi, discipoli ai nopţii? Voi încercaţi să ne convingeţi de nişte lucruri pe care nu le-aţi experimentat şi pe care nu le-aţi văzut niciodată! Dacă veţi aşeza o făclie pe masă şi ne veţi descrie în detaliu lucrurile despre care vorbiţi, vă vom crede, căci lumina voastră va străluci inclusiv în micuţa noastră cameră! De aceea, înainte să ne ţineţi predici, începeţi prin a aprinde lumina, iar atunci vom crede şi noi în aceste lucruri pe care acum ni le propovăduiţi în întunericul cel mai deplin”?
De aceea, adresez aceste cuvinte nu doar celor cu inima curată şi celor care doresc să cunoască învăţăturile vieţii, ci inclusiv tuturor predicatorilor din această lume: alimentaţi-vă lămpile cu ulei şi aprindeţi-le fără întârziere, punându-le pe masa ospitalieră a reculegerii şi înţelegerii interioare, căci s-a apropiat ziua în care marea promisiune va fi împlinită! Scripturile descriu aceste semne, iar ele sunt deja prezente pe pământ. Cum de nu le recunoaşteţi?
De îndată ce toate evenimentele profeţite se vor îndeplini fără echivoc, cine se va mai putea îndoi de apropierea Marii Zile care va marca a doua venire a Domnului pe pământ şi domnia veşnică a Acestuia în inimile oamenilor? Ce le-au spus cei doi îngeri coborâţi din ceruri celor care deplângeau pierderea Domnului după ridicarea Sa la cer, în Împărăţia Sa? Iată ce le-au spus ei: „De ce staţi aici, atât de îndureraţi, privind în urma Celui care s-a ridicat în Împărăţia Sa? Mergeţi în pace la casele voastre, căci Iisus, cel care s-a ridicat acum în cerul cerurilor, va coborî cândva din nou pe acest pământ, pentru a judeca generaţiile care s-au succedat pe el. Binecuvântaţi vor fi cei pe care El îi va considera drepţi, căci ei vor deveni Copiii Lui, iar El va fi nu numai Domnul, ci şi Tatăl lor! Dar vai celor ticăloşi şi corupţi, căci ticăloşia lor le va atârna de gât ca o piatră care îi va trage în jos!”
Profeţiile celor doi îngeri, alături de propriile Mele profeţii, în calitatea Mea de Domn şi de Dumnezeu, referitoare la a doua venire a lui Christos pe pământ, au ajuns astăzi la maturitate şi se vor petrece foarte curând. Aproape toate pregătirile necesare au fost făcute. Inimile oamenilor reflectă deja acest lucru. Cea mai bună dovadă o reprezintă manifestările lor oribile. Cei mai mulţi dintre ei sunt posedaţi de forţele tiraniei, ticăloşiei, invidiei, lăcomiei, desfrâului, discordiei, conflictelor, calomniei, hoţiei, războiului, crimei, şi ale tuturor relelor şi murdăriilor posibile. Răutatea şi lipsa de compasiune au pus stăpânire pe inimile lor, iar umanitatea s-a scufundat într-o stare de nefericire cum nu a mai existat vreodată pe pământ. De aceea, această stare de lucruri trebuie să se termine cât mai curând, căci în caz contrar chiar şi Cei Aleşi vor ajunge să sufere din cauza izolării.
Pe de altă parte, înainte ca Eu, Domnul şi Creatorul întregii vieţi cosmice, să Mă pot întoarce, este absolut necesar ca pământul să fie purificat de toate buruienele sale, iar acest lucru se întâmplă chiar acum. Îi avertizez pe cei cu suflete josnice, care nu încearcă să se vindece în nici un fel, că timpul care le-a mai rămas la dispoziţie este foarte scurt. Dacă nu vor face nimic, vor pieri.
Cea mai scurtă perioadă de purificare este de patru săptămâni, căci vor veni ore în care se vor petrece mai multe lucruri decât într-un secol din trecut. Va urma apoi o perioadă mai lungă de purificare, de patru luni, căci vor veni zile în care evenimentele care se vor produce vor fi mai semnificative decât toate cele produse într-un secol anterior. Va urma apoi o perioadă şi mai lungă de purificare, de patru trimestre (n.n. un an), căci într-o singură săptămână se vor produce evenimente care nu s-au succedat într-un secol întreg. Cea mai lungă perioadă de purificare a fost stabilită la patru ani (şi ceva), căci vor veni luni în care se vor petrece evenimente mai zguduitoare decât anterior în şapte secole.
Lucrurile nu se vor petrece însă haotic, ci vor fi ca un răsărit purpuriu de soare care va precede marea zi spirituală în care cei drepţi, cu inima bună şi blândă, plini de iubire faţă de fraţii şi surorile lor, în numele Meu, vor fi salvaţi. Această zi va fi percepută însă la fel ca un hoţ (adică va veni tiptil, pe neaşteptate) pentru cei care nu ţin cont de legile Mele, care au inima împietrită şi sunt plini de orgoliu, considerându-se mai buni decât fraţii lor.
În această zi, toţi cei care se consideră mai buni decât fraţii lor vor pieri, căci începând din acest moment, toate diferenţele de pe pământ vor dispărea (în plan exterior). Cei care la ora actuală sunt dispreţuiţi pentru că respectă Cuvântul Meu, ori în cel mai bun caz toleraţi dintr-un fel de milă, fiind consideraţi oameni cinstiţi (dar naivi), vor avea parte atunci de slava cea mai mare. Ei îşi vor revela în această zi adevărata lor măreţie interioară şi vor străluci în lumina ei, în timp ce cei care acum se dovedesc extrem de ambiţioşi îşi vor pierde complet importanţa. Iar Cei Aleşi de Mine vor străluci mai puternic decât luna şi decât soarele!
Un răsărit de soare natural, purpuriu, nu anunţă neapărat o zi frumoasă. Există un vechi proverb care spune: „Purpuriul dimineţii anunţă strălucirea zilei şi provoacă moartea înserării”. Nu este însă cazul răsăritului spiritual, care anunţă zorii marii zile. În timp ce răsăritul de soare natural revigorează inimile oamenilor, cel spiritual îi va umple cu o mare teamă şi anxietate, căci culoarea sa purpurie va fi culoarea sângelui şi a focului în care va arde această lume (prin această metaforă trebuie să înţelegeţi toate războaiele, de mai mari sau mai mici dimensiuni).
În timp ce un răsărit de soare natural exagerat de purpuriu anunţă o zi nefavorabilă, cel spiritual, deşi aparent neplăcut, trebuie privit ca un semn favorabil al Marii Zile a Mântuirii care va urma. Aşa am aranjat Eu lucrurile, şi voi veghea ca ele să se întâmple întocmai.
Celor care vor îndrăzni să Mi se împotrivească, spunându-Mi: „Doamne, eşti un Dumnezeu crud, care se bucură de sângele celor ucişi, la fel ca un tiran etern!”, Eu le voi răspunde: „Un Dumnezeu nu poate fi judecat după faptele Sale, dar puteţi fi siguri că El vă va judeca pe voi în maniera corectă”. De aceea, nu trebuie să spuneţi: „Iată, această naţiune a acţionat corect, iar cealaltă nu, sau cutare general acţionează greşit, spre deosebire de predecesorii săi”. Nu trebuie să vă bucuraţi, dar nici să vă întristaţi, dacă una sau alta din părţile în conflict câştigă ori pierde. Pe scurt, nu trebuie să fiţi excesiv de preocupaţi de lucrurile care se vor petrece, indiferent dacă vi se par bune sau rele, căci Eu sunt cel care permite derularea lor în această manieră, iar Eu sunt un Domn înţelept şi bun! Dacă cineva se crede mai înţelept decât Mine, nu are decât să încerce să controleze el elementele, să le arate stelelor pe ce elipsă trebuie să meargă şi să le poruncească vânturilor, mării şi focului atotputernic din interiorul pământului.
Adevăr vă spun: nu interferaţi cu cursul evenimentelor, ci rămâneţi acasă, pentru ca atunci când voi veni Eu (iar acest lucru se va petrece foarte curând) să vă găsesc în casele voastre, să vă întăresc şi să vă primesc în noua Mea Împărăţie pe care o voi crea pe pământ, dar şi la nivelul stelelor! Dacă nu vă voi găsi acasă, nimeni altceva decât voi nu va fi vinovat pentru că nu veţi putea participa deloc (sau, cel mult, într-o manieră extrem de limitată) la Marea Mea Întoarcere Finală.
La ora actuală, Eu nu văd decât un singur păcat, pe care îl consider părintele tuturor celorlalte, şi anume: mândria! Din mândrie se nasc toate celelalte păcate, precum egoismul, setea de putere, iubirea de sine, invidia, avariţia, înşelătoria, hoţia, mânia, crima, lenea şi înclinaţia către o viaţă a plăcerilor, la care se adaugă lăudăroşenia, desfrâul, lipsa de castitate, blasfemia şi, în sfârşit, uitarea lui Dumnezeu, din care derivă toate fărădelegile şi nerespectarea nici uneia din legile de origine divină. Dacă veţi analiza cu atenţie toate aceste super-păcate, veţi constata că la originea lor stă mândria sau orgoliul. De aceea, dacă cineva ar dori cu adevărat să elimine din viaţa sa toate aceste păcate, printr-o singură lovitură, el trebuie să facă un singur lucru: să scape de mândrie. Păcatele care nu sunt comise din orgoliu nu sunt cu adevărat păcate în ochii Mei, pentru simplul motiv că ele nu conţin însăşi temelia păcatului.
De aceea, lăsaţi acest răsărit de soare să strălucească cu putere asupra propriei voastre fiinţe şi examinaţi-vă cu atenţie viaţa, în toate detaliile ei, pentru a descoperi unde se ascunde mândria. Dacă veţi găsi în profunzimile fiinţei voastre ceva care să semene cât de puţin cu mândria, faceţi toate eforturile pentru a scăpa de ea, chiar dacă la prima vedere vi se pare nesemnificativă şi firavă. În caz contrar, ea va creşte cu timpul, distrugând fiinţa voastră spirituală, atât de nobilă, la fel ca un parazit minuscul care ajunge să distrugă mai devreme sau mai târziu trunchiul gros al unui copac. În orice formă s-ar afla, mândria reprezintă pentru spirit şi pentru suflet o atmosferă otrăvită, sufocantă, venită din iad şi capabilă să distrugă în cel mai scurt timp viaţa.
De aceea, vă repet: mai presus de orice, feriţi-vă de mândrie, dacă doriţi să apăreţi în faţa Mea ca nişte fiinţe drepte, bucurându-vă de prezenţa Mea vizibilă în Marea Zi Spirituală care va urma! Atât timp cât în voi va mai rămâne chiar şi un singur atom de mândrie, Eu nu voi veni la voi, pentru că nu aţi fost dispuşi să renunţaţi la acest rău primordial, deşi aţi ştiut de la bun început ce trebuia să faceţi. Simpla cunoaştere a adevărului nu face pe nimeni mai bun decât cei ignoranţi, chiar dacă merge uneori până la trezirea viziunii interioare. Cunoaşterea profundă a adevărului spiritual nu este de folos sufletului decât dacă este dublată de o smerenie corespunzătoare.
Adevăr vă spun: nu aspiraţi niciodată către slava acestei lumi, indiferent în ce manieră s-ar manifesta aceasta, căci ea reprezintă o otravă pentru suflet şi pentru spirit, iar mai devreme sau mai târziu, consecinţele ei nefaste vor deveni evidente. Priviţi câte războaie, în care au murit milioane de oameni, au fost duse de dragul onoarei. Dacă marii conducători ai naţiunilor s-ar lăsa ghidaţi de smerenie, şi nu de orgoliu, credeţi că s-ar mai putea isca asemenea conflicte cumplite între naţiuni? Vă asigur că un război între două naţiuni smerite este o imposibilitate absolută. Din păcate, naţiunile au devenit extrem de orgolioase, considerându-se mai bune decât celelalte, cu caracteristici rasiale superioare, mai vechi pe acest pământ decât altele, şi deci cu drepturi mai mari, atitudine care a generat războaie atât de devastatoare.
Evident, dacă un duşman lacom ţi-ar invada naţiunea cu scopul de a o jefui, deşi semenii tăi sunt oameni smeriţi şi paşnici, ai avea toate drepturile să lupţi împotriva acestui duşman infam, pedepsindu-l cu toată severitatea. De altfel, în acest caz, Eu Însumi vă voi ajuta în calitatea Mea de Domn atotputernic. Naţiunea invadatoare îşi va primi astfel curând răsplata binemeritată, nemaiîndrăznind vreodată să atace pământul vostru. Într-o asemenea situaţie aţi acţiona corect, dar vai!, lucrurile sunt departe de a se desfăşura în acest fel pe pământ. Războaiele voastre sunt purtate din dorinţa conducătorilor voştri de a fi mai presus decât ceilalţi, nu dintr-o dorinţă legitimă de auto-apărare.
O, aroganţa naţiunilor a mers prea departe! Aburii iadului au ajuns deja până la cerul suprem! Pământul însuşi Mi s-a adresat, rugându-Mă să îl scap de progeniturile malefice ale lui Satan! Şi iată, a sosit timpul despre care s-a vorbit, iar naţiunile au pornit război unele împotriva celorlalte! Dacă Mă veţi întreba cum de a fost posibil acest lucru, vă voi răspunde simplu: din mândrie! Şi vă mai spun: au trecut timpurile în care sabia putea acţiona ca un arbitru între onoare şi ruşine, între virtute şi viciu. Căci ea nu a fost niciodată un instrument al smereniei, ci numai al importanţei de sine, şi de multe ori chiar al tiraniei.
Lucrurile trebuie să înceteze! Pe viitor, smerenia va guverna naţiunile cu armele iubirii. Evident, acest lucru nu se va întâmpla decât în cazul acelor naţiuni care vor fi considerate demne să primească această armă celestă. În ceea ce le priveşte pe cele nedemne, acestea îşi vor primi răsplata binemeritată. Eu îi voi acorda întotdeauna victoria celui mai bun şi mai drept, dar vai lui dacă va cădea apoi în capcana aroganţei!
De acum înainte, nici un om şi nici o naţiune care vor fi motivaţi în acţiunile lor de o scânteie cât de mică de mândrie nu vor mai fi cruţaţi. Nici o acţiune care are la bază o ambiţie personală nu va mai primi de acum înainte binecuvântarea Mea. În schimb, toate acţiunile realizate cu inima smerită, de dragul de a le fi util semenilor tăi, vor fi plenar binecuvântate de Mine, căci între oameni trebuie să se nască o ordine nouă. Cei care nu i se vor supune cu inima deschisă, mergând în continuare pe vechile lor obiceiuri şi tradiţii, vor afla pe pielea lor, prin consecinţele teribile pe care vor fi nevoiţi să le suporte, dacă au acţionat conform ordinii Mele, sau împotriva ei.
Adevăr vă spun: cei care – de dragul acestei lumi exterioare – vor refuza să facă fapte spirituale bune, dăruindu-se în întregime lumii prin faptele lor, vor primi libertatea să acţioneze aşa cum doresc, dar când vor veni la Mine şi vor depune mărturie cu faptele lor bune (lumeşti), Eu le voi spune: du-te înapoi, la cel care te-a inspirat să depui această mărturie, căci Numele Meu nu este scris în ea! Ai făcut cutare şi cutare fapte de dragul acestei lumi exterioare, dar nu ai acceptat să mergi pe calea adevăratei umilinţe, singura care îmi este pe plac. Când lumea ţi-a spus: ‚Iată, acest om este plin de onoare!’, ambiţia ta s-a simţit flatată. În Împărăţia Mea onoarea ta este considerată însă una minoră; de aceea, şi slava de care te vei bucura va fi pe măsură. Nu vreau să spun prin aceste cuvinte că trebuie să acţionaţi în lumea exterioară într-o manieră care să stârnească dispreţul celor din jur. Eu nu cer nimănui aşa ceva! Singurul lucru pe care vi-l cer Eu este să faceţi fapte cu adevărat bune, indiferent de ce spune lumea şi fără să vă ruşinaţi de ele. Singura voastră motivaţie ar trebui să fie aceea că faptele voastre sunt bune şi că aşa doresc Eu să acţionaţi.
Aţi şi uitat deja că Eu Însumi, Creatorul atotputernic şi etern al tuturor cerurilor şi lumilor, al îngerilor şi al oamenilor deopotrivă, am păşit în lumea voastră fără să port nici un alt veşmânt decât cel al umilinţei cele mai depline? I-am învăţat atunci pe oameni, prin cuvinte clare şi prin faptele mele, că dacă doresc să devină Copiii Mei, trebuie să procedeze la fel ca Mine, adică să respingă această lume exterioară cu toată măreţia ei, să nu păşească pe cărările largi ale splendorii terestre, care sunt întotdeauna trecătoare, ci pe calea îngustă a smereniei, care conduce către viaţa eternă.
Nu v-am învăţat Eu că tot ceea ce pare măreţ în faţa acestei lumi exterioare apare ca fiind odios în faţa Mea, că Eu nu privesc decât la lucrurile mici, pe care lumea le dispreţuieşte, şi resping întotdeauna ceea ce se consideră a fi mare în această lume?
Voi nu îmi veţi putea vedea Faţa până când nu veţi elimina din inima voastră chiar şi ultimul atom de mândrie. Adevăr vă spun: aşa stau lucrurile şi aşa vor rămâne de-a pururi! Chiar şi cel mai mare păcătos va fi tratat de Mine cu o compasiune mai mare decât acela care nu s-a lepădat, cu cea mai mare căinţă posibilă, de mândria din inima sa! Dacă aţi avea la fel de multe păcate ca şi firele de iarbă şi ca boabele de nisip de pe fundul mării, dar nu aţi dovedi nici cel mai mic semn de mândrie, păcatele voastre nu ar conta deloc în faţa Mea! Căci acolo unde nu există mândria, există iubirea şi smerenia. Iubirea şi smerenia şterg toate păcatele şi toate greşelile, indiferent de numărul lor. Dacă există însă măcar un singur atom de mândrie în spatele păcatelor pe care le comit oamenii în timpul perioadei lor de testare pe calea mântuirii, acest atom va stimula toate păcatele, chiar şi pe cele mai mici. Oricât de minuscul pare acest atom de orgoliu, lupta împotriva lui va fi întotdeauna extrem de dureroasă.
Un atom cât de mic de mândrie este suficient pentru a-Mi face imposibilă pătrunderea în inima unei fiinţe umane, fie ea cât de virtuoasă altminteri. Aşa se explică de ce atât de puţini oameni reuşesc să Mă vadă, îndeosebi în această epocă modernă, şi de ce nu reuşesc să Mă adresez personal vouă, numindu-vă Copiii Mei.
Doresc să vă mai transmit ceva. De acum înainte, nu mai spuneţi: „Această casă, acest teren sau această proprietate îmi aparţine. Eu sunt stăpân în casa mea şi eu trebuie să îmi lucrez propriul teren”. Cât orgoliu se ascunde în spatele acestor cuvinte! Adevăr vă spun: Eu nu voi veni niciodată la cei care gândesc, vorbesc şi acţionează în acest fel, căci este evident că ei nu Mă consideră pe Mine Domnul şi Proprietarul tuturor lucrurilor, ci îşi imaginează că ei sunt stăpâni peste lucrurile pe care le-au primit de la Mine, pentru scurt timp. Orgoliul care se ascunde în spatele acestei atitudini este imens, şi el stă la baza tuturor războaielor, mari şi mici. În Împărăţia Mea viitoare lucrurile vor fi mult diferite. Nu vor mai exista atunci proprietari şi moşieri, căci Eu voi fi Totul-în-Toate. Iar cei mai mari în acea lume vor fi cei în inima cărora îmi voi face sălaş Eu.
Ascultaţi însă ce vă spun: înainte de Marea Mea Întoarcere pe pământ, buruienele şi iarba uscată vor fi smulse printr-o judecată extrem de severă. Din doi oameni, unul va fi acceptat, dar celălalt va fi respins. Mai mult de jumătate din umanitate va fi triată şi respinsă! Vă avertizez din nou, a nu ştiu câta oară, că în aceste timpuri nu trebuie să o cotiţi nici la dreapta, nici la stânga! Oricine doreşte să cunoască victoria nu trebuie să se bazeze decât pe Mine ca să-i fiu ghid. Nu spuneţi niciodată: cutare are dreptate, iar cutare greşeşte, ci rugaţi-vă pentru toţi deopotrivă, pentru duşmani la fel ca şi pentru prieteni. Orice altă atitudine este un păcat în faţa Mea, căci luând partea cuiva, voi faceţi dovada unui mare orgoliu, dorind ca preferatul vostru să fie victorios, iar opozantul său să fie zdrobit. Oare cei cărora le doriţi pieirea nu sunt şi ei fraţii voştri, la fel ca cei pe care doriţi să-i vedeţi victorioşi?
Cum ar putea să respecte această dorinţă de răzbunare Cuvântul Meu? Nu v-am învăţat Eu că trebuie să vă rugaţi pentru cei care vă urăsc, să-i binecuvântaţi pe cei care vă blestemă şi să le răspundeţi cu bine celor care vă fac rău? De aceea, lăsaţi-i pe cei care se luptă să se lupte singuri, iar voi rugaţi-vă pentru ambele părţi implicate în conflict. Nu vă bucuraţi niciodată de înfrângerea unora şi veţi ajunge astfel la fel ca îngerii Mei din ceruri, care îşi acoperă feţele, cutremurându-se, atunci când fraţii lor de pe pământ se ucid unii pe alţii.
Adevăr vă spun: răsăritul purpuriu care precede Întoarcerea Mea pe pământ va deveni încă şi mai purpuriu ca acum. Abia la sfârşitul distrugerii finale le va deveni evident celor rămaşi în viaţă că nici una din părţile aflate în conflict nu a câştigat cu adevărat, căci adevărata victorie abia urmează să se nască. Acum lupta o dă orgoliul, dar când va intra în joc umilinţa, nici un tiran nu va scăpa de sabia ei, şi nici un judecător care a încercat să-şi impună autoritatea vărsând sângele unor prizonieri inocenţi nu se va putea opune judecăţii ei.
Aceste cuvinte sunt extrem de importante pentru mântuirea voastră viitoare şi sunt rostite de Mine, Tatăl vostru etern, care v-am dăruit deja atât de multe. Respectaţi-le cu stricteţe şi toate binecuvântările se vor revărsa asupra voastră, deopotrivă cele temporare şi cele eterne. Dacă nu veţi ţine însă cont de ele, continuând cu vechile voastre obiceiuri, nu vă veţi putea bucura de Întoarcerea Mea, şi singurii vinovaţi veţi fi voi înşivă.
Tot ce am afirmat în aceste pagini scrise de servitorul Meu credincios se va împlini până la ultima virgulă. Binecuvântaţi vor fi cei care vor respecta aceste avertismente, căci voi veni Eu Însumi în casele lor, din când în când, în calitate de oaspete!
Cei care nu vor ţine însă seama de aceste avertismente şi de altele, care vor urma, vor trăi singuri în casele lor goale, părăsite şi jalnice. Căci atunci când voi veni, Mă voi duce direct în casele celor care îmi aparţin, binecuvântându-i personal, pentru eternitate.
Vai celor în casa cărora nu voi pune piciorul, căci ei nu vor cunoaşte Marea Zi, ci vor rămâne de-a pururi scăldaţi în razele purpurii şi crepusculare ale răsăritului de dinainte! Aceste cuvinte v-au fost adresate de Mine, Cel a cărui nouă venire pe pământ v-a fost anunţată. Amin.
.jpg)
