Ce singuratate
sa nu întelegi întelesul
atunci când exista înteles.
Si ce singuratate
sa fii orb pe lumina zilei,-
si surd, ce singuratate
in toiul cântecului.
Dar sa nu-ntelegi
când nu exista înteles
si sa fii orb la miezul noptii
si surd când linistea-i desavârsita,-
o, singuratate a singuratatii!
Hieroglifa - Epica Magna
"Cuvantul este cel mai apropiat de sine fara ca sa faca parte din sine.
Aidoma ficatului, cuvantul seamana cosmosului.
Aidoma ochiului, cuvantul vede lumina, dar, spre diferenta de ochi, cuvantul o retine in el.
Se spune ca Alexandru Macedon a dorit sa fie inmormamntat cu o mana in afara, ca sa se vada ca nu a luat cu sine, in mormant, nimic. Noi stim ca el dormea adesea cu tampla pe cartea Iliadei si a Odiseei.
Homer a fost inmormantat lasandu-si Iliada si Odiseea in afara.
Vai Doamne, niste biete cuvinte grecesti, nemuritoare, trup din trupul lui de grec nemuritor.
Schimba-mi, Doamne, trupul in numele lui, rand pe rand, capul in numele capului, trunchiul in numele trunchiului si membrele in numele membrelor.
Schimba-te in cuvant ca sa nu te roada viermii"
Marea Supravituire - Despre Originea Curcubeului - Amintiri din Prezent
.jpg)
intersant si frumos
RăspundețiȘtergerePoezia se potriveşte complet cu conţinutul blogului tău, cu mesajul pe care vrei să-l transmiţi! Cei ce nu înţeleg, cei orbi, cei surzi, sunt tocmai cei ce cred că înţeleg...din cuvintele altora, pe care îi iau drept călăuze! Şi, devin la fel de orbi şi surzi precum călăuzele lor...
RăspundețiȘtergereLavi angel pentru ca Iisus e plin de daruri pentru tine, iata unul se materializeaza chiar aici:
RăspundețiȘtergerePortret de adolescenta (Nichita Stanescu)
Erai atat de copilaroasa, incat
aproape ti-era teama sa privesti
copacii si stelele, in ochi.
Dar nici de plecat nu plecai
de langa trunchiul copacului,
de sub stelele serii.
Si daca ma gandesc mai bine,
in aerul din jurul tau
nu se petrecea nimic.
Oare tu te uitai prin el,
ca printr-un ochean?
... Stelele serii, calatorind prin aerul proaspat
iti spuneau ceva aparte? Si numai tie?
Nu pot sa stiu nimic.
Eu te priveam ore-n sir,
pana cand privirile mele
dadeau frunze albastre,
pana cand vantul mi le smulgea,
ori cadeau ele singure, ingalbenite, la pamant.
Si-atunci abia, poate ca venea toamna...
Dar daca ma gandesc mai bine,
nici de aceasta nu eram prea sigur.
:) Asa s-ar parea. Trebuie sa fim totusi echilibrati inclusiv in critica.
RăspundețiȘtergereDumnezeu mustra numai pentru indreptare si pentru trezire.
Deci eu sunt optimist si cred ca multi se vor ilumina si mantui.
O sa vezi ca pe lumea cealalta vom merge impreuna la toti crestinii si vom pescui inca odata pentru lumina si adevar pe cei pe care nu i-am convins aici.
Si vom merge si la ceilalti....
Sa ne bucuram deoarece suntem la scoala. Si sa invatam bineinteles. :)
ce frumoasa e poezia, multumesc, am citit cu drag!:)
RăspundețiȘtergere