Relatia cu Dumnezeu

                                Am ajuns la concluzia ca relatia cu Dumnezeu functioneaza dupa aceleasi reguli ca si o relatie de iubire.

Cele mai profunde si mai subtile lucruri nu iti vor fi niciodata cerute. Ele sunt asteptate. 

Ce farmec ar mai avea sa ii spui iubitei ce iti doresti cadou, sau invers?

 

Spre exemplu daca as avea o iubita dintr-o biserica mai noua, evident as iubi-o enorm si neconditionat asa cum este. Din dragoste pentru ea, eu insumi as putea deveni asemenea ei. Pentru ca dupa cum am mai spus toate bisericile si religiile imi apartin, ele sunt ale mele si eu al lor direct proportional cu prezenta lui Dumnezeu in ele. 

Evident ca nu i-as cere niciodata sa fie diferita, sa fie altfel decat isi doreste sa fie.

Dar daca ar veni intr-o zi la mine si mi-ar spune Iubitule, astazi am intrat in biserica ta, m-am inchinat la icoanele tale si am adorat pe sfintii tai… Ce impresionant ar fi acest lucru… Nu pentru ca ea s-a inchinat in biserica mea ci pentru ca ea a facut din dragoste pentru iubitul ei asta.

 

Daca sunteti dintr-o biserica functionati in egregorul acelei biserici . Evident ca nu veti putea sa cititi carti ale altei biserici daca nu ati transcens biserica. 

Acest egregor este foarte puternic si el il locuieste pe credincios si se manifesta cu veritabile sabloane mentale.

Desigur ca Iisus nu iti va cere sa citesti carti scrise de autori care nu apartin bisericii tale pentru ca El stie limitele bisericilor si cum functioneaza acestea. 

Adica daca eu sunt cu iubita mea in brate si ma bucur de ea , ar fi absurd sa o necajesc spunandu-i, Iubita, citeste pe Luther sau pe Calvin sau mai stiu eu pe cine, ea fiind catolica, sau mergi si inchina-te la statuia Fecioarei, ea fiind protestanta. Pentru ca imediat din subconstientul ei vor iesi sabloanele dupa care functioneaza biserica ei tulburand-o si chiar diminuindu-i iubirea. 

 

Tocmai de aceea cu mici exceptii voi nu puteti sa-I daruiti lui Dumnezeu totul, iubirea voastra nu il poate satisface intru-totul deoarece El va vrea desavarsiti. 

Iar mai nou am vazut ca aceia care candideaza la desavarsire in loc sa se straduiasca sa inteleaga lumea asa cum este au decis sa o iubeasca asa stramba si imperfecta. 

Adica mi se pare de-a dreptul grotesc ca cineva sa te considere ratacit si tampit dar in schimb sa te iubeasca pentru ca asa cere religia.

Nu, nu o astfel de iubire cere Dumnezeu ci o iubire profunda care il transfigureaza si il transforma pe cel iubit, care ii arata ce e ndesavarsit in el.

 

Dar daca voi nu aveti decat bisericile care astazi sunt si maine nu vor mai fi , cum ati putea sa-l satisfaceti pe Dumnezeu?

 

Asa ca Domnul se retrage in putinele suflete care inca nu au fost mutilate intr-adevar de biserici si care mai au o sansa sa creasca dupa cum vrea El, sa fie modelate de El.

Intr-adevar sufletele credinciosilor sunt asemenea unor oi pentru Imparatia lui Dumnezeu. Este bine ca nu sunt asemenea unor alte animale de prada. 

 

Am spus cuiva sa faca ceva si stiu ca Iisus insusi I-a spus sa faca asta prin mine. Dar asta se intampla pentru ca persoana in cauza e foarte mandra de iubirea pe care I-o arata Iisus, bineinteles acesta ca Iubit nearatandu-i lipsurile si ce doreste cu adevarat de la ea direct. 

Am explicat mai sus de ce. Pentru ca nu vrea sa ii tulbure sufletul care e atat de ancorat in egregorul propriei ei biserici. Iar acest egregor s-ar manifesta prin ea.

 

Pentru ca trebuie sa intelegeti: Iisus simultan sustine icoanele si este si impotriva lor. 

Le sustine ca parte a unei biserici si este impotriva lor ca parte a altei biserici.  

Dumnezeule uneori Dumenzeu trebuie sa tina veritabile prelegeri…

Deci incet , incet se naste egregorul bisericii universale, egregorul bisericii cerului nou si pamantului nou, cer si pamant care nu vor avea templu dupa cum ne spune Iisus in Apocalipsa.

Adica nu vor avea o biserica exterioara ci singura biserica adevarata care se cheama Dumnezeu . 

 Şi templu n-am văzut în ea, pentru că Domnul Dumnezeu, Atotţiitorul, şi Mielul este templul ei.

                                                                                                                        Ap. 21, 22