20 ianuarie 2011

Intre Viata si Moarte

Ca reprezentant al lui Dumnezeu nu ai voie sa cuceresti pe nimeni. Dumnezeu nu vrea sa cucereasca pe nimeni ci mai degraba se lasa cucerit… daca tot ce vine in mod firesc de la Dumnezeu, cuvinte, minuni, iubire, nu cucereste in mod la fel de firesc si natural... dar aici vorbim despre parabola cu acea samanta, nu toate sufletele sunt pamantul roditor in care sa prinda viata. Dumnezeu nu poate sa incolteasca decat in foarte putine fiinte. Si tu zici , cuvantul Lui e viu in fiinta mea. Dar nu ai auzit ca acel cuvant trebuie sa incolteasca pentru ca din el sa se nasca El?

Dumnezeu nu forteaza pe nimeni cu viata vesnica si alte daruri care mai de care mai mari…

Acum , marea greseala a crestinilor e aceea ca ei cred ca detin secretul absolut al evolutiei spirituale si ca tot ce fac ei este pe placul lui Dumnezeu si exact asa cum isi doreste Dumnezeu.

In nebunia lor ii atribuie lui Dumnezeu lipsa lor de cunoastere si aceasta saracie spirituala n acre se simt datori sa ramana chiar cu pretul vietii lor.

Desigur ca daca un copil imi daruieste o frunza sau o samanta de floarea Soarelui, o voi respinge? Nu, o voi primi si il voi binecuvanta.

Deci nimic mai periculos decat sa crezi ca ai totul atunci cand nu ai nimic. Nimic mai periculos decat sa crezi ca ceea ce faci este vointa lui Dumnezeu cand El e departe de tine si nimic mai periculos decat ca saracia spirituala care nici macar viata spirituala nu este ci cel mult supravietuire spirituala sa o numesti bogatie spirituala. Da, iata un adevar, intreg crestinismul este cel mult o supravietuire spirituala. E adevarat nici ceilalti nu stau mai bine.

Vrei sa incepi viata fara binecuvantare? Nu ai decat, cei mai multi oameni traiesc in afara binecuvantarii lui Dumnezeu.

Dar esti orb si prost daca tu crezi ca ceea ce Dumnezeu imi daruieste ar putea vreodata sa nu-mi mai apartina. Imi apartine in eternitate si am drepturi depline, chair de viata si de moarte. Dar tu nestiind nici ce e viata si nici ce e moartea, cum ai putea sa intelegi asta? Cum ai putea sa intelegi ca tu mi-ai fost daruit mie asa cum si eu daruit lui Hristos. O, dar Tatal face din mine un dar viu pentru Iisus si daca tu nu vei prinde viata si nu vei da roada asa cum eu in El nu vei fi tinut ci trimis din nou in noroiul de pe fundul oceanului. Adevaratul slujitor este o caramida care se confunda cu zidul, adevaratul slujitor este una cu Acela si nediferentiat de El.

Tie cu mult mai draga iti este propria vointa si viata decat vointa Lui si nici macar nu crezi ca El are o asemenea vointa care sa vina si sa o inlocuiasca pe a ta. Desigur si tu in moartea ta crezi ca tot ce ai iti apartine.

Iti spun ca tu nu vezi ca toate darurile Tatalui sunt vii... Si dintre toti cei mai neferciti sunt cei care, din nestiinta si orbire lupta chair impotriva lui Dumnezeu. O, cati dintre voi nu il loviti cu Biblia peste fata pe Iisus. Dar imi place de Iisus ca ramane calm si in compasiune si spune: Lasa-i sa sufere daca isi doresc atat de mult sa vada fructul neascultarii, lasa-i chiar sa moara daca au facut din prostia lor legi si porunci mai bune decat cele primite.

Avantajul este ca nimic din ce am nu imi apartine ci darueisc totul lui Dumnezeu si El imi daruiest mie inapoi. Si ma consult cu El in privinta destinelor tuturor si nu i-au decizii de la mine. Si tot El m-a invatat ca oricat de mare ar fi darul de astazi, El are mereu altul si mai stralucitor, si mai pretios. Tot El ne invata ca noi trebuie sa fim asemenea florii soarelui si privirea naostra sa fie mereu asupra Lui.

Iata ca ingerii si zeii, care tot un fel de ingeri sunt, vor cobori iarasi pe pamant asa cum in trecutul spiritual.

La Dumnezeu se intampla ceva miraculos. Tot ce atinge brusc devine al Sau primind viata vesnica sau dimpotriva moarte. Oricine la intalnirea cu Dumnezeu nu moare in sine pentru a deveni intru-totul al lui Dumnezeu va trebui sa moara in sensul real. Si stim ca intr-o viata murim de mai multe ori si renastem in interiorul aceluiasi trup fizic.

Aici cu adevarat este o lume a mortilor , imparatia mortilor. Nici macar 0,01 din 7 miliarde nu vor trai vesnic…

Cu adevarat trebaluiam printre cadavre cum spune poetul… Morti in stanga, morti in dreapta, in pamant alti morti, pasim in moarte , peste moarte.

Si daca aici e mai multa moarte decat viata asta nu inseamna ca viata nu exista. Aici e un fel de laborator divin si orice creatura ca sa obtina desavarsirea trebuie sa moara de multe ori.

Deci inca o data spun, nici macar 1% din cei care isi spun crestini astazi nu vor trai vesnic.

O si daca ati sti asta ati iesi in strada si v-ati rupe hainele de pe voi si ati cauta cu disperare Adevarul si Viata… ca sa traiti…

Dar asa , muriti in timp ce prohodul vostru este chiar slujba liturghiilor voastre, muriti pe ritmuri de muzica devotionala, muriti spunand Doamne , Doamne si Iisus e domn. Si chiar de ar vrea sa va salveze aceasta salvare ar fi pentru voi o adevarata moarte. Fericiti cei care totusi ii cer lui Iisus sa ii slaveze cu pretul vietii lor.

Tocmai de aceea , atunci cand intalnesti un om care va trai, mare trebuie sa fie bucuria si mare puterea de sacrificiu pentru el.

Invatati sa muriti… daca vreti sa traiti. Orgoliul si mandria voastra de crestini este asemenea cu mandria prostului fudul din proverb. Ei dar totul se explica si asa a fost dintotdeauna. Mesajul spiritul , inclusiv cel al lui Iisus , nu se adreseaza numai celor care obtin din aceasta viata mantuirea si viata vesnica ci si acelora care o vor obtine in viata urmatoare sau peste 2 sau 3 sau chiar mai multe vieti.

De ce si-ar dori cineva sa cucereasca pe cei morti? Raspuns: ca sa le dea viata. Dar viata este un dar prea pretios care trebuie cucerit. Daca vrei sa traiesti in aceasta lume, fa-o. Mesajul spiritual, mesajul salvarii este pentru altii. Si glorie lui Dumnezeu daca chiar si mortii raspandesc acest mesaj. Desigur nu inseamna ca in fundalul sonor al vietii tale nu e bine sa asculti muzica mesajului spiritual, indiferent ce faci tu.

Aceasta este mare mea resemnare pentru ca eu voiam sa-i salvez pe toti si nici unul din ei sa nu se piarda... Aici trebuie sa dau si eu mortii ce e al mortii si Vietii ce ii apartine. Dar si in moarte exista atata viata... Aici trebuie sa invatam detasarea si neclipirea cand capetele cad pe langa noi. Ma imbrac in haina compasiunii pentru toti acestia care mor cu paharul ce contine viata vesnica in mana lor, O , daca l-ar fi dus la buze si ar fi apucat sa soarba o picatura...

Dar fericiti aceia cuceriti de Iisus. Fericiti aceia pentru care Iubirea lui Iisus a fost mai puternica decat moartea fiintei lor si a prins radacini in ei si o urmeaza.

Iisus va trasmite pacea Lui :)

8 comentarii:

  1. Intre Viata si Moarte suntem noi, oamenii. De aceea suntem atat de iubiti de cei din universul spiritual!
    Noi suntem acel echilibru perfect intre contraste.
    @};-
    "Parând pe veci a rasari,
    Din urma moartea-l paste,
    Caci toti se nasc spre a muri
    si mor spre a se naste."

    RăspundețiȘtergere
  2. :) O cine ar fi putut sa-l banuaisca pe Eminescu ca transmite mesaje de la Tatal ceresc? Cat de mare este acest Tata! Ma inchin Tie Atotputernicule, Tu Cel fara sfarsit si inceput, Tu in fata caruia se inchina si cei mai mari dintre cei mari si asteapta atingerea Ta, Tu care esti Etern, Perfect, Nenascut, nemuritor, Glorie Tie Dumnezeule fara sfarsit, Tu care ne-ai salvat si ne-ai iertat inainte ca noi sa iti cerem asta, fii in eternitate preamarit si glorificat!
    - "Hyperion, ce din genuni
    Răsai c-o-ntreagă lume,
    Nu cere semne şi minuni
    Care n-au chip şi nume;

    Tu vrei un om să te socoţi,
    Cu ei să te asameni?
    Dar piară oamenii cu toţi,
    S-ar naşte iarăşi oameni.

    Ei numai doar durează-n vânt
    Deşerte idealuri -
    Când valuri află un mormânt,
    Răsar în urmă valuri;

    Ei doar au stele cu noroc
    Şi prigoniri de soarte,
    Noi nu avem nici timp, nici loc,
    Şi nu cunoaştem moarte.

    Din sânul vecinicului ieri
    Trăieşte azi ce moare,
    Un soare de s-ar stinge-n cer
    S-aprinde iarăşi soare;

    Părând pe veci a răsări,
    Din urmă moartea-l paşte,
    Căci toţi se nasc spre a muri
    Şi mor spre a se naşte.

    Iar tu, Hyperion, rămâi
    Oriunde ai apune...
    Cere-mi cuvântul meu de-ntâi -
    Să-ţi dau înţelepciune?

    Vrei să dau glas acelei guri,
    Ca dup-a ei cântare
    Să se ia munţii cu păduri
    Şi insulele-n mare?

    Vrei poate-n faptă să arăţi
    Dreptate şi tărie?
    Ţi-aş da pământul în bucăţi
    Să-l faci împărăţie.

    Îţi dau catarg lângă catarg,
    Oştiri spre a străbate
    Pământu-n lung şi marea-n larg,
    Dar moartea nu se poate...

    Şi pentru cine vrei să mori?
    Întoarce-te, te-ndreaptă
    Spre-acel pământ rătăcitor
    Şi vezi ce te aşteaptă."

    RăspundețiȘtergere
  3. Poezia aceasta nu-si va epuiza nicicand sensurile.
    @};-
    Eminescu a trait ceea ce omul de rand poate doar visa... cel mult intrezari!
    De aceea l-am iubit prin ce a scris, cu mult inainte sa-l inteleg.

    RăspundețiȘtergere
  4. Eminescu nu numai ca a trait dar a stiut sa si moara, Dumnezeu i-a daruit aceasta minunata moarte de martir, el a murit raspandind lumina, dreptate, a murit pentru ceilalti, asa cum tot pentru ei a trai...
    Iat ca uneori suferintele si moartea sunt un mare dar de la Dumnezeu. Iar Dumnezeu nu face daruri mantuitoare decat celor pe care ii iubeste, copiilor Sai.

    RăspundețiȘtergere
  5. Eminescu a iubit cu adevărat: ţara, neamul, arta, oamenii, anumiţi oameni. A fost un spirit complet, şi de aceea cred că şi-a găsit un loc bun în Cerui, chiar dacă ideea sa despre religie era, în multe privinţe, neconformă cu viziunea Bisericii. Este exact acel adevăr în care am crezut dintotdeauna: Dumnezeu ţine cont de iubirea noastră, nu de convingerile noastre mentale într-i problemă sau alta, fie ea şi teologie.

    Despre cei vii şi cei morţi, pot spune doar atât: cei morţi, nu sunt chiar morţi cu totul, sunt doar adormiţi. Se vor trezi şi ei cândva!

    Numai bine şi lumină!

    RăspundețiȘtergere
  6. Da, asta vrea sa vada Dumnezeu la oameni, putere de sacrificiu, de daruire.
    Orice om care moare de dragul celorlalti, incercacnd sa le faca bine , risccandu-si viata sau punandu-si viata pentru ei, iata adevaratul crestin care are loc in cer inaintea noastra a tuturor care ne intrecem unii pe altii in vorbe mai mult.
    Cum ar putea sa se mai trezeasca ceea ce moare? Si cine se va trezi, cum ar putea sa mai moara? :)
    Dumnezeu sa iti implineasca viata si sa iti daruaisca ceea ce iti doresti! :)

    RăspundețiȘtergere
  7. Nick Vujicic cel fara maini si fara picioare
    http://www.youtube.com/watch?v=k89u1ATig6w&feature=related
    http://www.youtube.com/watch?v=Z4UcFr5zwNc&feature=&p=677F6E3DB645208C&index=0&playnext=1
    http://www.youtube.com/watch?v=eBLuRDqu584&NR=1
    http://www.youtube.com/watch?v=Det7KEh-gEI&feature=related
    http://www.youtube.com/watch?v=BUBPX28_mAE&feature=related

    RăspundețiȘtergere
  8. Anonim iti multumesc, iata intr-adevar o sursa de optimism care trebuie imediat sa ne aduca cu picioarele pe Pamant.
    Nu numai ca am vazut filmul, dar am facut copii si l-am impartit la multe persoane...:)
    Sunt o mie de lucruri in fiecare secunda in jurul nostru, o mie de motive pentru care ar trebui sa-i multumim lui Dumnezeu.
    Prin acest omulet Dumnezeu ne aminteste f bine asta.
    Am vazut o femeie intr-o situatie asemanatoare la televizor chiar ieri numai ca avea maini.
    Si atat de determinata a fost ca s-a si casatorit si a facut si un copil...
    Si ii multumea lui Dumnezeu pentru toate aceste minuni...
    Vazand aceste filme realizezi ca suntem in chiar mijlocul Imparatiei lui Dumnezeu dar ca pur si simplu nu am fost atenti...

    RăspundețiȘtergere